ICCJ. Decizia nr. 795/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 795/2008
Dosar nr. 1881/2/2007
Şedinţa publică din 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 113 din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-V-a comercială, a fost respinsă ca tardiv formulată contestaţia la executare formulată de SC C.I.T. SA Craiova prin care solicitase anularea titlului executoriu din 26 aprilie 2005 emis de A.V.A.S. Bucureşti şi să se constate că nu datorează sumele din acest titlu.
Instanţa de fond a reţinut că, contestatoarea a luat cunoştinţă de titlul executoriu atacat la 27 aprilie 2005, iar contestaţia a fost formulată la 28 noiembrie 2005, aşa încât, a fost depăşit termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., contestaţia sa la executare fiind respinsă ca tardiv formulată.
Nemulţumită de această sentinţă contestatoarea a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs contestatoarea, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., apreciază că soluţia de fond a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, punând în discuţie excepţia tardivităţii în condiţiile în care ea nu timbrase legal contestaţia.
Prin cea de-a doua critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurenta apreciază că sentinţa de fond a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, respectiv a instanţei de contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 49 din OUG nr. 51/1998, aplicând doar parţial normele acestui text, omiţând că termenul maxim de 12 luni nu era depăşit.
În final solicită admiterea recursului şi judecata în fond a cauzei.
Prin notele scrise depuse la dosar la 26 februarie 2008 intimata - pârâtă A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la 28 noiembrie 2005 contestatoarea a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu contestaţia la executarea pornită de A.V.A.S. Bucureşti pentru sume datorate C.N.A.S., eşalonate prin convenţia din 14 noiembrie 2003, preluate ulterior de A.V.A.S. care a revenit asupra eşalonării.
Prin Încheierea din 4 aprilie 2006 această instanţă s-a dezinvestit în favoarea Secţiei comerciale a aceleeaşi instanţe, reţinând că pe lângă creanţa bugetară A.V.A.S. execută contestatoarea şi pentru o creanţă bancară în temeiul OUG nr. 51/1998, aşa încât competenţa aparţine instanţelor comerciale.
Prin Decizia nr. 2 din 9 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva Încheierii din 4 aprilie 2006, reinvestindu-se cu soluţionarea în fond Secţia comercială a Curţii de Apel Bucureşti.
În recurs recurenta critică încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., fără a proba însă vătămarea care i s-ar fi produs prin neobligarea sa să timbreze contestaţia, mai ales că în acest caz recurenta îşi invocă propria sa culpă în neplata cu anticipaţie a taxelor datorate.
Neîntemeiată este şi critica privind necompetenţa instanţei comerciale în soluţionarea contestaţiei la executare întrucât, aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios administrativ la momentul declinării, obiectul executării pornite de A.V.A.S. îl constituie şi o creanţă bancară a B.C.R. preluată de A.V.A.S., aşa încât sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 51/1998.
Cât priveşte greşita aplicare a dispoziţiilor art. 49 din OUG nr. 51/1998, Curtea apreciază critica drept întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 49 din OUG nr. 51/1998 termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acţiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt.
În speţă instanţa de fond greşit a aplicat dispoziţiile art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. şi nu pe cele ale art. 49 din OUG nr. 51/1990, norme speciale derogatorii de la dreptul comun care, de altfel, au atras şi competenţa Curţii de Apel în primă instanţă.
În raport de data comunicării titlului executoriu 27 aprilie 2005 şi data formulării contestaţiei, 28 noiembrie 2005, Curtea constată că nu a fost depăşit termenul de 12 luni reglementat în art. 49 din OUG nr. 51/1998, motiv pentru care va admite recursul în temeiul art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi va casa sentinţa de fond, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare aceleeaşi instanţe.
Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (4) din OUG nr. 51/1998 în cazul când se admite recursul, prin aceeaşi hotărâre, instanţa este obligată să soluţioneze şi fondul cauzei, dar acest text, în opinia Curţii, contravine art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, contestatoarea fiind, în acest caz, privată de calea de atac prevăzută în lege.
Cu ocazia rejudecării instanţa urmează a avea în vedere şi aspectele privind timbrajul, invocate de însăşi recurentă în recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea SC C.I.T. SA Craiova împotriva sentinţei civile nr. 113 din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-V-a comercială, pe care o casează şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 794/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 797/2008. Comercial → |
|---|
