ICCJ. Decizia nr. 797/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 797/2008
Dosar nr. 12099/3/2006
Şedinţa publică din 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. Bucureşti prin acţiunea introductivă a solicitat obligarea pârâtei Asociaţia Salariaţilor şi Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina la plata sumelor de: 1.090.538,64 ron penalităţi calculate conform clauzei 9.21 pentru nerespectarea prevederilor clauzelor 9.8, 9.9 şi 9.13.3, 9.13.4, 9.13.5 şi 9.13.13.2; 410.984 euro penalităţi calculate conform clauzei 9.16.10 pentru nerealizarea investiţiilor pentru protecţia mediului scadente la 12 aprilie 2003, 12 aprilie 2004 şi 12 aprilie 2005; 309.998 euro calculate conform clauzei 9.16.1 pentru scadenţele din 31 ianuarie 2003, 31 martie 2004 şi 31 martie 2005; 1.090.538,64 ron penalităţi calculate conform art. 9.13.9 pentru neprezentarea în termen a documentelor justificative privind realizarea investiţiilor pentru protecţia mediului art. 9.13.7 şi 260.517,564 ron penalităţi calculate conform clauzei 9.15.5 pentru neprezentarea în termen la A.V.A.S. a dovezii privind înregistrarea garanţiei reale mobiliare.
A.V.A.S., în motivarea cererii formulate a arătat că la 19 martie 2002 a încheiat cu pârâta contract de vânzare - cumpărare de acţiuni, pentru 1.009.758 acţiuni reprezentând 89,91% din capitalul social al SC P. SA Câmpina şi că pârâta nu a respectat obligaţiile contractuale prevăzute la articolele menţionate cu privire la personal (art. 9.8), la plăţile pentru reprezentanţii A.G.A. şi Consiliul de Administraţie (art. 9.9), investiţiile pentru protecţia mediului (art. 9.13.3; 9.13.4); transferul unui activ fără acordul prealabil al vânzătorului (art. 9.13.5) şi asumarea răspunderii pentru îndeplinirea obligaţiilor de mediu pentru acesta (art. 9.13.13.2), aspect în raport de care datorează penalităţi conform clauzelor 9.21; 9.16.10; 9.16.1; 9.13.9; 9.15.5.
Pârâta Asociaţia Salariaţilor şi Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina la 1 iunie 2006 a formulat întâmpinare – cerere reconvenţională, prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti, în raport de valoarea pretenţiilor reclamantei care depăşeşte suma de 1 miliard de lei şi excepţia netimbrării acţiunii A.V.A.S. şi a solicitat obligarea A.V.A.S. la daune interese rezultate din neexecutarea culpabilă a acesteia a clauzelor contractuale.
Ulterior, pârâta, şi-a precizat cererea reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei la plata a 4.700.000 ron daune materiale pentru nerespectarea clauzei 5.1 din contract, care a generat nerealizarea planului său de venituri şi cheltuieli.
Prin Încheierea de şedinţă din 17 octombrie 2006 Tribunalul Bucureşti a respins excepţia netimbrării cererii A.V.A.S. invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a luat act de renunţarea acesteia la soluţionarea excepţiei de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti.
Prin aceeaşi încheiere din 17 octombrie 2006, instanţa a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru cererea principală, care a fost admisă pentru suma de 260.517,564 ron pentru nerespectarea clauzei 9.15.5 faţă de transmiterea dovezii gajului la A.V.A.S. la data de 14 decembrie 2002 şi formularea acţiunii la 31 martie 2006, cu depăşirea termenului de prescripţie şi respinsă pentru restul pretenţiilor reclamantei.
Tribunalul prin încheierea din 16 ianuarie 2007 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamantă, faţă de cererea reconvenţională formulată de pârâtă, în raport de sentinţa civilă nr. 421 din 3 octombrie 2005 a Tribunalului Prahova şi Decizia nr. 150 din 1 iunie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, reţinându-se neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor instituite de art. 1201 C. civ., neexistând identitate de obiect.
Prin sentinţa nr. 1866 din 14 februarie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea principală a reclamantei A.V.A.S. Bucureşti şi cererea reconvenţională a pârâtei Asociaţia Salariaţilor şi Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina ca nefondate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni s-au instituit clauze penale constând în obligarea pârâtei la penalităţi procentuale raportate la preţul vânzării pentru nerealizarea, realizarea cu întârziere ori realizarea necorespunzătoare a clauzelor contractului, a programelor de investiţii din caietul de sarcini, parte integrantă a contractului, şi că pentru a opera răspunderea civilă în temeiul clauzelor penale menţionate, reclamanta nu a probat nerealizarea de pârâtă a obligaţiilor contractuale respective, culpa acesteia şi existenţa unui prejudiciu.
Pe cererea reconvenţională, tribunalul a reţinut că pârâta a cerut obligarea A.V.A.S. la daune - interese pe temeiul nerespectării clauzei 5.1 din contract, ceea ce echivalează cu invocarea excepţiei de neexecutare de natură a anihila acţiunea principală, că pârâta nu a probat elementele excepţiei de neexecutare şi nici raportul de cauzalitate invocat.
Împotriva sentinţei civile nr. 1866 din 14 februarie 2007 şi a încheierilor din 17 octombrie 2006 şi 16 ianuarie 2007 ale Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a declarat apel.
Prin Încheierea din 19 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia netimbrării apelului de A.V.A.S. invocată de pârâtă prin întâmpinare, în raport de art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată, care prevede scutirea de la plata taxei de timbru a acestei instituţii, iar prin Decizia nr. 338 din 26 iunie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva hotărârii instanţei de fond şi a încheierilor din 17 octombrie 2006 şi 16 ianuarie 2007 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul de fond nr. 12099/3/2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a reţinut că potrivit clauzei cuprinse în art. 9.15.5 din contractul din 19 martie 2002, pârâta, în calitate de cumpărător, avea obligaţia să prezinte A.V.A.S., în calitate de vânzător, în termen de 15 zile lucrătoare de la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, dovada înregistrării garanţiei reale mobiliare la R.I. Prahova, precum şi la A.E.G.R.M. sub sancţiunea plăţii unei penalităţi de 0,1% din preţul de cumpărare/zi de întârziere; că transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor s-a făcut la 12 aprilie 2002, dată de la care a început să curgă termenul de 15 zile lucrătoare prevăzut de clauza mai sus menţionată, obligaţia pârâtei de a prezenta dovada înregistrării garanţiei reale mobiliare devenind scadentă la data de 6 mai 2002, dată la care s-a născut dreptul A.V.A.S. de a solicita penalităţi pentru nerespectarea obligaţiei prevăzute prin clauza 9.15.5 şi de la care începe să curgă şi termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, termen care s-a împlinit la data de 6 mai 2005, anterior introducerii acţiunii de către A.V.A.S. la data de 31 martie 2006; că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 262 din OG nr. 25/2002, întrucât art. 26 alin. (2) din acelaşi act normativ, are în vedere „nerealizarea sau realizarea parţială a angajamentului investiţional", care, în fapt, reprezintă o altă obligaţie decât cea asumată prin clauza de la art. 9.15.5 din contract, astfel că pretenţiile reclamantei în sumă de 260.517,564 ron sunt prescrise.
Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamanta A.V.A.S. faţă de cererea reconvenţională a pârâtei, reţinând că prin aceasta pârâta Asociaţia Salariaţilor şi Membrilor Conducerii SC P. SA a solicitat obligarea A.V.A.S. la achitarea daunelor materiale aduse SC P. SA din cauza nerespectării clauzei 5.1 din contract, daune precizate ulterior la suma de 4.700.000 ron, iar prin cererea formulată de intervenienta SC P. SA soluţionată prin sentinţa nr. 421 din 3 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială, în dosarul nr. 1250/2005, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1224 din 19 martie 2007 pronunţată în dosarul nr. 12099/1/2006 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, aceasta a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. în conformitate cu prevederile art. 5.1 din contractul de vânzare - cumpărare acţiuni din 19 martie 2002 de a depune în limitele stabilite prin lege toate diligenţele în vederea iniţierii unui proiect de Hotărâre de Guvern pentru a-i fi acordate înlesniri la plata obligaţiilor bugetare, a dobânzilor şi penalităţilor de orice fel în cuantumurile existente la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că penalităţile solicitate de A.V.A.S. derivă din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 19 martie 2002, pretenţiile sale având ca temei de drept răspunderea civilă contractuală, că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege care să antreneze o astfel de răspundere, respectiv existenţa prejudiciului, legătura de cauzalitate şi culpa debitorului; că penalităţile aferente clauzei de la art. 9.8 şi 9.21 din contract au fost calculate în baza unei clauze informe, nearătându-se la ce se calculează penalitatea de 30%; că în raport de înscrisurile aflate în dosarul de fond, pârâta a probat că A.V.A.S. a fost cea care a iniţiat programul de restructurare a personalului societăţii indicând cauzele care au determinat această situaţie, că au fost plătite indemnizaţiile reprezentanţilor A.G.A. şi Consiliului de Administraţie al societăţii, până la data menţinerii acestora în funcţie; că pârâta şi-a realizat investiţiile pentru 2003 - 2005, că nedepunerea de către pârâtă a declaraţiei pe proprie răspundere cu privire la modul de îndeplinire a acestor obligaţii nu-i dă dreptul A.V.A.S.-ului să solicite penalităţi în cuantum de 363.512,88 ron, în condiţiile în care nu există o clauză în acest sens în contractul din 19 martie 2002.
Pentru aceste penalităţi nu s-a precizat în concret în ce a constat obligaţia contractuală nerespectată, nefiind depusă anexa la contract despre care se face vorbite în clauzele cuprinse la art. 9.13.3 şi art. 9.13.4 şi respectiv despre ce teren este vorba conform celor menţionate la art. 9.13.5 şi art. 9.13.13.2.
În ceea ce priveşte penalităţile aferente clauzei de la art. 9.13.6 din contract, s-a reţinut că nu a fost depusă anexa la contract, situaţie în care calculul efectuat de A.V.A.S. detaliat pe fiecare an investiţional cu sumele nerealizate nu este dovedit, cu atât mai mult cu cât această clauză prevedea realizarea unei investiţii valorice în sumă de 450.480 euro şi nu investiţii fizice concrete.
Referitor la penalităţile aferente clauzei de la art. 9.18 din contract, calculate conform art. 9.16.1 pentru nerespectarea obligaţiei de efectuare a unor investiţii garantate în termenele prevăzute în anexele din contract, s-a reţinut că nu au fost depuse nici aceste anexe, nefiind probate obligaţiile pârâtei pe ani investiţionali şi nici scadenţa acestor obligaţii, iar cu privire la penalităţile aferente clauzei de la art. 9.13.7 din contractul A.V.A.S. nu s-au depus anexele, rapoartele cenzorilor, situaţie în care susţinerile acesteia nu au putut fi verificate.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a declarat recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 299 - art. 316, art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile contractului de vânzare - cumpărare de din 19 martie 2002, art. 969, art. 970, art. 1088 C. civ., şi dispoziţiile OG nr. 25/2002, modificată, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe, pentru administrarea de probe noi, iar în subsidiar modificarea deciziei, admiterea apelului şi schimbarea în tot a încheierilor din 17 octombrie 2006 şi din 16 ianuarie 2007 şi în parte a sentinţei de la fond în sensul admiterii acţiunii sale şi a menţinerii sentinţei pe aspectul respingerii cererii reconvenţionale formulate de pârâtă.
În criticile formulate recurenta - reclamantă susţine în esenţă următoarele:
- că instanţa de apel, în raport de complexitatea cauzei, nu şi-a exercitat rolul activ, încălcând dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în stabilirea situaţiei reale, în aplicarea corectă a legii şi administrării probelor necesare pentru pronunţarea unei hotărâri corecte;
- motivarea instanţei de apel în sensul condiţionării acţiunii comerciale de probarea prejudiciului este de neacceptat întrucât lipseşte de efect juridic clauzele penale din contractele comerciale, că neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de lege pentru instituirea răspunderii contractuale a pârâtei, este generată de o confuzie de drept în privinţa raportului comercial existent între părţile în litigiu, situaţie în care debitorul se află de drept în întârziere de la data la care datoria sa a devenit exigibilă, creditorul obligaţiei având doar sarcina să facă dovada datoriei ajunse la scadenţă şi neonorării ei de debitor, astfel că în raport de clauza penală pârâta datorează penalităţile solicitate.
Referitor la Încheierea din 17 octombrie 2006 prin care Tribunalul Bucureşti a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată din oficiu, şi a respins cererea A.V.A.S. ca prescrisă pentru suma de 260.517,564 ron, reprezentând penalităţi pentru neprezentarea în termen la A.V.A.S. a dovezii privind înregistrarea garanţiei reale mobiliare, recurenta susţine că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 privind termenul general de prescripţie, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile speciale ale art. 262 din OG nr. 25/2002, astfel că în raport de data transferului dreptului de proprietate din 12 aprilie 2002 şi termenul de prezentare a înregistrării gajului, 6 mai 2002, nu s-a depăşit termenul legal, care începe să curgă de la data încheierii perioadei de investiţii prevăzută în contract.
Recurenta - reclamantă susţine că în raport de dispoziţiile OG nr. 25/2002 prescripţia pentru dreptul A.V.A.S. de a aplica sancţiuni pentru comunicarea cu întârziere a dovezii de constituire a gajului începe să curgă de la data împlinirii ultimei scadenţe investiţionale, şi anume din anul 2007 şi nu de la data transmiterii dovezii privind gajul în 2002, cum greşit au stabilit instanţele şi că la data introducerii acţiunii, în anul 2006, obligaţiile de investiţii se aflau în curs de derulare, situaţie în care este îndreptăţită să solicite aceste penalităţi, şi că faţă de dispoziţiile speciale din materia privatizării este în termen chiar şi în acest moment.
Faţă de această situaţie, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, schimbarea în tot a Încheierii din 17 octombrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pentru suma de 260.517,564 ron, aceasta urmând să fie analizată în contextul motivelor de recurs.
Referitor la Încheierea din 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Bucureşti prin care s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de A.V.A.S. în privinţa cererii reconvenţionale formulate de pârâtă, recurenta susţine că soluţia este greşită, în raport de dispoziţiile art. 1021 C. civ. şi de soluţia pronunţată prin sentinţa nr. 421 din 3 octombrie 2005 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1224 din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a fost ignorată de instanţe.
Faţă de această situaţie a cerut admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului, schimbarea în tot a Încheierii din 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Bucureşti şi respingerea cererii reconvenţionale a pârâtei pentru autoritate de lucru judecat.
În continuarea motivelor de recurs, recurenta - reclamantă A.V.A.S. Bucureşti a prezentat pe larg motivele acţiunii sale introductive, reluând susţinerile în baza cărora a cerut obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând penalităţi şi nerespectarea obligaţiilor asumate prin clauzele cuprinse în contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 19 martie 2002.
Pârâta Asociaţia Salariaţilor şi Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina prin notele scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Recursul reclamantei este nefondat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii, în cauză nefiind îndeplinită niciuna din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Prima critică a recurentei - reclamante prin care susţine aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. de instanţa de apel nu se confirmă în condiţiile în care aceasta în baza probelor administrate în cauză a stabilit corect situaţia de fapt, cadrul procesual real şi dispoziţiile legale aplicabile.
Prin contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni, ca formă a privatizării prevăzută de OG nr. 88/1997, modificată şi completată, s-au instituit clauze penale constând în obligarea pârâtei la penalităţi procentuale raportate la preţul vânzării pentru nerealizarea, realizarea cu întârziere ori realizarea necorespunzătoare a programelor de investiţii din caietul de sarcini, parte integrantă a contractului.
Ori în acest context, cum reclamanta şi-a întemeiat penalităţile solicitate ca derivând din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 19 martie 2002, pe răspunderea civilă contractuală, Înalta Curte constată că instanţa de apel în mod corect a reţinut că antrenarea răspunderii civile contractuale presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de lege, respectiv: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu patrimonial cauzat creditorului, cert şi bine determinat ca întindere, legătura de cauzalitate între fapta debitorului (încălcarea obligaţiilor contractuale) şi prejudiciul suferit, şi culpa debitorului, condiţii care în cauză nu au fost îndeplinite.
Pentru a opera răspunderea civilă în temeiul acestor clauze penale, reclamanta trebuie să arate că pârâta nu a realizat ori nu a îndeplinit la termen acele obligaţii specifice din contract şi că această încălcare contractuală se datorează exclusiv culpei sale şi nu faptei unui terţ, conduitei reclamantei sau forţei majore.
Este adevărat că penalităţile solicitate de reclamantă derivă din contractul de vânzare - cumpărare acţiuni din 19 martie 2002, că pretenţiile sale au ca temei răspunderea civilă contractuală, dar numai existenţa clauzelor penale şi a obligaţiilor de investiţii asumate de pârâtă a fi realizate în termenele contractuale stabilite nu sunt suficiente pentru a atrage răspunderea contractuală a pârâtei, pe temeiul şi în limitele clauzelor penale inserate în contract.
Una din particularităţile răspunderii contractuale constă tocmai în posibilitatea evaluării anticipate de către părţile contractante a daunelor - interese sub forma clauzei penale conform dispoziţiilor art. 1066 C. civ.
Ori situaţia de fapt şi de drept a fost stabilită de instanţa de apel prin evaluarea şi interpretarea corectă a tuturor probelor administrate în cauză, fiind dată semnificaţia corespunzătoare contractului încheiat de părţi, iar reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului pe care l-a suferit, urmare nerespectării clauzelor contractului şi a efectelor sale.
Nu poate fi reţinută nici critica recurentei - reclamante ce vizează Încheierea de şedinţă din 17 octombrie 2006 a Tribunalului Bucureşti prin care susţine că greşit s-a admis excepţia prescripţiei dreptului său material la acţiune, excepţie invocată din oficiu de instanţă, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 260.517,564 ron reprezentând penalităţi pentru neexecutarea obligaţiei de prezentare a pârâtei în termen de 15 zile lucrătoare de la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor sau semnării noilor contracte de garanţie reală mobiliară, a dovezii înregistrării garanţiei reale mobiliare, conform clauzei 9.15.5 din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 19 martie 2002.
Cum transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor s-a făcut la 12 aprilie 2002, dată de la care a început să curgă termenul de 15 zile lucrătoare prevăzut de clauza mai sus menţionată în contract, obligaţia pârâtei de a prezenta dovada înregistrării garanţiei reale mobiliare a devenit scadentă la 6 mai 2002, dată la care s-a născut dreptul reclamantei de a cere penalităţi pentru nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 9.15.5, în mod corect au apreciat instanţele că sunt prescrise pretenţiile A.V.A.S. pentru suma de 260.517,564 ron, termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, împlinindu-se la 6 mai 2005, deci anterior introducerii acţiunii de către A.V.A.S., care s-a făcut la 31 martie 2006.
Susţinerea recurentei - reclamante că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile speciale prevăzute de art. 262 din OG nr. 25/2002 nu poate fi primită, întrucât textul la care aceasta face trimitere are în vedere nerealizarea sau realizarea parţială a angajamentului investiţional, care în fapt reprezintă o altă obligaţie decât cea asumată la art. 9.15.5 din contract.
Nefondată este şi critica recurentei reclamante A.V.A.S. Bucureşti privind respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat cu privire la cererea reconvenţională a pârâtei, în raport de soluţia pronunţată de Tribunalul Prahova prin sentinţa civilă nr. 421 din 3 octombrie 2005, soluţionată prin Încheierea din 16 iulie 2007 de Tribunalul Bucureşti, în mod corect reţinându-se în cauză neîndeplinirea cumulativă a cerinţelor art. 1201 C. civ., cele două cereri având obiect diferit.
În consecinţă, Curtea apreciază că Decizia din apel este temeinică şi legală şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, recurenta reclamantă va fi obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.950 lei către intimata pârâtă Asociaţia Salariaţilor şi Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 338 din 26 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta A.V.A.S. Bucureşti la 5.950 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă Asociaţia Salariaţilor şi Membrilor Conducerii SC P. SA Câmpina.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 795/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 798/2008. Comercial → |
|---|
