ICCJ. Decizia nr. 799/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 799/2008
Dosar nr. 36/196/2007
Şedinţa publică din 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 154 din 28 august 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, dată în urma declinării competenţei în favoarea acestei instanţe de către Judecătoria Brăila (sentinţa civilă nr. 3445 din 5 iunie 2007) a fost admisă excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare invocată de A.V.A.S. Bucureşti, iar pe fond a fost respinsă ca tardiv formulată contestaţia la executare formulată de M.M. şi M.P. din comuna Movila Miresii, judeţul Brăila.
În argumentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că la 27 decembrie 2006 cei doi contestatori au expediat contestaţia la executarea pornită de A.V.A.S. Bucureşti, contestaţia lor fiind înregistrată la 3 ianuarie 2007, prin care contestau executarea silită începută de pârâtă la 22 iulie 2002, dată la care pârâta le-a comunicat titlul executoriu.
În raport de data formulării contestaţiei şi data la care le-a fost comunicat primul act de executare, instanţa a reţinut că a fost depăşit termenul de 15 zile reglementat în art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., coroborat cu art. 48 şi art. 50 din OUG nr. 51/1998, aşa încât a respins contestaţia ca tardiv formulată.
Nemulţumiţi de această sentinţă contestatorii au declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., contestatorii arată că la 6 decembrie 2006 executorii pârâtei, în lipsa lor, au întocmit proces - verbal de sechestru ce li s-a adus la cunoştinţă cu adresa din 12 decembrie 2006, fiind somaţi totodată să achite suma de 16.826,99 dolari S.U.A., echivalent în lei.
În consecinţă, contestaţia formulată la 27 decembrie 2006 împotriva somaţiei de plată din 12 decembrie 2006, nu era tardiv formulată, acesta fiind singurul act de executare ce li s-a comunicat.
Mai mult, din actele dosarului rezultă că ei au invocat beneficiul de discuţiune, în calitate de garanţi ipotecari, şi au achitat debitul reţinut în sarcina lor prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Recursul este întemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 49 din OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască actul sau faptul pe care se întemeiază acţiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt.
În raport de aceste norme de drept speciale, derogatorii de la normele de drept comun, instanţa de fond greşit a apreciat că, contestaţia la executare formulată la 27 decembrie 2006 împotriva actelor de executare din 6 decembrie 2006 a fost tardiv formulată, făcând o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. şi nu a dispoziţiilor art. 49 din OUG nr. 51/1998.
În consecinţă, recursul va fi admis în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar sentinţa de fond casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Este adevărat că potrivit art. 48 alin. (4) din OUG nr. 51/1998 se prevede că în cazul admiterii recursului prin aceeaşi hotărâre instanţa este obligată să soluţioneze şi fondul cauzei, dar o asemenea dispoziţie încalcă art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, contestatorii fiind privaţi – într-o asemenea situaţie – de calea de atac prevăzută de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorii M.M. şi M.P. împotriva sentinţei civile nr. 154 din 28 august 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 798/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 800/2008. Comercial → |
|---|
