ICCJ. Decizia nr. 800/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 800/2008
Dosar nr. 2151/2/2007
Şedinţa publică din 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 martie 2007, contestatoarea SC Z. SA Podari, în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S., B.C.R. SA (devenită O.T.P.B.R. SA), sucursala Craiova, şi SC C.O. SA (fostă SC O.U. SA) Podari, formulează contestaţie privind titlul executoriu, scrisoarea de garanţie bancară din 14 iunie 2004 solicitând instanţei să dispună anularea acesteia ca lipsită de obiect ca urmare a inexistenţei obligaţiei principale garantate, respectiv a creanţei în sumă de 137.060,54 dolari S.U.A. şi – în temeiul art. 4042 C. proc. civ. – să dispună restabilirea situaţiei anterioare executării prin obligarea A.V.A.S. la întoarcerea executării şi restituirea către contestatoare a sumei de 137.060,54 dolari S.U.A. în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii.
Prin sentinţa comercială nr. 133 din 20 iunie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge excepţiile invocate de intimate ca neîntemeiate, admite contestaţia la executare formulată de contestatoare, anulează scrisoarea de garanţie bancară din 14 iunie 2006 eliberată către A.V.A.S. de B.C.R. SA (actuala O.T.P.B.R. SA) cu privire la creanţa de 137.060,54 dolari S.U.A. ce formează obiectul contractului de cesiune (încheiat cu B. SA) din 21 iulie 1999 şi obligă intimata A.V.A.S. să plătească contestatoarei suma de 137.060,54 dolari S.U.A. în echivalent lei la cursul B.N.R. din data plăţii.
Reţine instanţa, pentru a decide astfel, că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., cum susţine A.V.A.S., ci dispoziţiile art. 399 şi urm. C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la titlu invocată de A.V.A.S. nefiind deci întemeiată, reţine de asemenea instanţa că potrivit dispoziţiilor art. 399 C. proc. civ. contestaţia poate fi folosită şi de persoane străine de raportul execuţional în măsura în care prezintă un interes propriu, ori au fost vătămaţi prin executare şi că în situaţia unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească se pot invoca în cadrul contestaţiei la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, indiferent de natura acestuia, astfel că O.T.P.B.R. SA, emitentă – la cererea SC O.U. SA ca fidejusor al contestatoarei – a scrisorii de garanţie bancară, plătind la cererea posesorului beneficiar A.V.A.S. echivalentul sumei de 137.060,54 dolari S.U.A. reprezentând creanţa bancară neperformantă deţinută de A.V.A.S. asupra contestatoarei ca urmare a cesionării respectivei creanţe de la B. SA şi recuperând ulterior suma de la clienta sa, care a recuperat-o la rândul său de la contestatoare cu care se încheiase anterior contractul de împrumut din 25 martie 2006 tocmai în acest scop, contestatoarea – terţ faţă de raportul execuţional dintre A.V.A.S. şi emitenta scrisorii de garanţie bancare – justifică un interes propriu în recuperarea sumei în cauză de la A.V.A.S., contestaţia la titlu fiind deci admisibilă şi excepţia lipsei de interes nefiind întemeiată; instanţa reţine că nici excepţia tardivităţii contestaţiei nu este întemeiată, în speţă nefiind aplicabile dispoziţiile art. 401 alin. (1) C. proc. civ. ci dispoziţiile art. 401 alin. (1)1 C. proc. civ. potrivit cărora contestaţia la titlu se poate face oricând, înlăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a titlului în cauză, respectiv a scrisorii de garanţie bancară care, dând naştere la o obligaţie a băncii emitente în favoarea A.V.A.S., sunt incidente dispoziţiile art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998 care prevăd un termen special de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S.; mai reţine instanţa că la data încheierii convenţiei obligaţia de plată de către banca emitentă, la cererea A.V.A.S., a sumei ce reprezenta soldul consolidat al creanţei cesionate de la B. SA faţă de contestatoare, nu exista întrucât – pe de o parte – la masa credală a debitoarei - contestatoare respectiv în tabelul definitiv, s-a înscris creanţa cesionată de A.V.A.S. în lei (rol) fiind irevocabil respinsă atât cererea A.V.A.S. de consolidare a acesteia în dolari S.U.A. cât şi cererea sa de actualizare a valorii creanţei în cauză, iar – pe de altă parte – procedura insolvenţei faţă de debitoarea contestatoare s-a închis la 4 septembrie 2003, avându-se în vedere achitarea debitelor către creditorii şi acordul acestora, deci şi al A.V.A.S. al cărei recurs s-a respins şi căreia contestatoarea i-a achitat integral la 20 mai 2002 suma în litigiu prevăzută în planul de reorganizare, votat şi de A.V.A.S.; reţine instanţa – în fine – că neexistând obiectul titlului executoriu, respectiv al creanţei garantată prin scrisoarea de garanţie bancară, lipseşte una din condiţiile esenţiale pentru validitate, astfel că titlul executoriu în speţă este sancţionat prin nulitatea absolută conform art. 948 pct. 3 raportat la art. 962 - art. 964 C. civ.
Împotriva sentinţei de mai sus intimata A.V.A.S. formulează recurs solicitând, cu invocarea dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea sentinţei recurate şi respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la titlu formulată de contestatoare şi întoarcere a executării silite.
În susţinerea recursului său recurenta, reluând apărările formulate la fond, invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei întrucât aceasta nu a fost parte semnatară a scrisorii de garanţie bancară, titlul executoriu contestat fiind încheiat între SC O.U. SA (actuala SC C.O. SA) şi B.C.R. SA (actual O.T.P.B.R. SA) în favoarea A.V.A.S. şi executarea acestuia neprejudiciind în vreun fel pe contestatoare, situaţie faţă de care contestaţia este lipsită de interes.
Recurenta invocă de asemenea excepţia tardivităţii contestaţiei la titlu faţă de dispoziţiile art. 401 lit. c) C. proc. civ., debitoarea contestatoare luând cunoştinţă de executarea scrisorii de garanţie bancară la 27 martie 2006, dată la care intimata O.T.P.B.R. SA a virat recurentei suma de 137.060,54 dolari S.U.A. (reprezentând creanţa consolidată preluată de la B. SA) şi recuperând la rândul ei această sumă de la SC O.U. SA ca fidejusor al contestatoarei, în speţă nefiind incidente dispoziţiile art. 401 alin. (1)1 C. proc. civ. – cum greşit a reţinut instanţa, deoarece contestatoarea nu cere lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, ci contestă titlul executoriu pe motiv că a fost achitată creanţa înscrisă în cuprinsul acestuia în cadrul procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995, deşi creanţa preluată de A.V.A.S. nu fusese recuperată integral în cadrul procedurii menţionate, diferenţa rămasă de recuperat fiind urmare a aplicării art. 21 din OUG nr. 51/1998 modificată de Legea nr. 409/2001, astfel că A.V.A.S. a fost îndreptăţită să execute scrisoarea de garanţie bancară în litigiu. Susţine, de asemenea, recurenta că la data de 14 iunie 2004, când s-a emis scrisoarea de garanţie bancară la cererea acţionarului contestatoarei, creanţa exista, fiind în sumă de 137.060,54 dolari S.U.A., reprezentând soldul creanţei consolidate a A.V.A.S., creanţa cesionată consolidată fiind de 289.128,44 dolari S.U.A. iar în procedura reorganizării judiciare recuperându-se numai 152.067,9 dolari S.U.A., deşi se solicitase întreaga sumă, aceasta fiind contestată de intimată, consolidarea creanţei în dolari S.U.A. fiind făcută conform art. 21 din OUG nr. 51/1998, împrejurare faţă de care executarea scrisorii bancare s-a făcut cu aplicarea art. 58 şi art. 60 din OUG nr. 51/1998, fără încuviinţarea instanţei.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că în mod întemeiat instanţa de fond a respins ca neîntemeiate excepţia lipsei de interes a contestatoarei şi cea a tardivităţii formulării contestaţiei, reiterate de recurentă.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, bazată pe lipsa de interes al acesteia în promovarea cererii se constată că, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, contestatoarea suportând în cele din urmă ea însăşi suma înscrisă în scrisoarea de garanţie bancară în litigiu, achitată de bancă la cererea A.V.A.S. este evident interesul acesteia în anularea titlului şi întoarcerea de către A.V.A.S. a executării, iar cum potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ. contestaţia la executare, inclusiv contestaţia la titlu, se poate face de orice persoana interesată sau vătămată prin executare, contestatoarea intimată are calitate procesuală activă.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii contestaţiei se constată de asemenea că aceasta a fost întemeiat respinsă de instanţa de fond care a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art. 401 alin. (1)1 C. proc. civ. coroborat cu art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, în cauză fiind – în ultimă instanţă – o creanţă bancară preluată de A.V.A.S. de la B. SA. Mai mult, contestatoarea luând cunoştinţă de executarea scrisorii de garanţie bancară, deci a titlului executoriu contestat, la 27 martie 2006, data virării sumei în contul recurentei, a formulat în termen contestaţia la data de 22 martie 2007, prin raportare şi la dispoziţiile art. 49 alin. (1) din OUG nr. 51/1998.
Nici criticile formulate cu privire la soluţionarea fondului pricinii de către prima instanţă nu sunt întemeiate, recurenta încălcând autoritatea de lucru judecat şi dispreţuind, prin executarea scrisorii de garanţie bancară, dispoziţiile deciziei nr. 919 din 19 iunie 2002 prin care Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins recursul A.V.A.B. (azi A.V.A.S.) împotriva Încheierii din 1 martie 2002 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 83/F/1998 privind pe contestatoarea de faţă prin care s-a respins cererea A.V.A.B. de consolidare în dolari S.U.A. a creanţei sale în cuantum de 4.616.224.732,19 lei înscrisă la masa credală întrucât s-a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 409/2001 nu pot retroactiva, art. 181 alin. (2) din menţionata lege neaplicându-se creanţelor – precum cea în litigiu – născute anterior intrării în vigoare a legii evocate, precum şi dispoziţiile deciziei nr. 1786 din 6 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, prin care este respins ca nefondat recursul A.V.A.B. împotriva Încheierii nr. 176 din 28 august 2002, pronunţată de judecătorul sindic în acelaşi dosar de faliment, prin care fusese respinsă cererea creditoarei A.V.A.B. de actualizare şi consolidare în valută a creanţei sale faţă de debitoare - contestatoarea de faţă.
În fine, prin Încheierea nr. 433 din 4 septembrie 2003 a judecătorului sindic pronunţată în dosarul menţionat, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului A.V.A.B. de către Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 156 din 10 martie 2004, s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare judiciară a contestatoarei cu acordul creditorilor, reţinându-se că debitoarea şi-a achitat integral datoriile către creditori, inclusiv către A.V.A.B., la data de 20 mai 2002, instanţa de recurs subliniind din nou că s-a hotărât definitiv şi irevocabil că dispoziţiile art. 181 alin. (2) [în prezent art. 21 alin. (2)] din OUG nr. 51/1998, republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001, nu-şi găsesc aplicabilitatea în cauză.
Aşadar, executând scrisoarea de garanţie bancară la 27 martie 2006 în condiţiile în care datoria garantată prin aceasta fusese integral achitată anterior la data de 20 mai 2002 de către debitoare - contestatoarea de faţă, recurenta a executat un titlu al cărui obiect nu mai exista, astfel că întemeiat instanţa de fond, constatând că lipseşte una din condiţiile esenţiale de validitate ale titlului executoriu în speţă, l-a anulat, făcând aplicare dispoziţiilor art. 404 alin. (1) C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 4042 alin. (1) C. proc. civ. a dispus întoarcerea executării de către recurentă, restabilind situaţia anterioară executării.
Astfel fiind, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică, recursul formulat de recurenta A.V.A.S. împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 133 din 20 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 799/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 801/2008. Comercial → |
|---|
