ICCJ. Decizia nr. 798/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 798/2008
Dosar nr. 11783/299/2007
Şedinţa publică din 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 159 din 22 august 2007 pronunţată în dosar nr. 11783/299/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul I.D.C., pârâţii SC C. SA Bucureşti, C.C., C.A.A., D.D. şi intervenientul S.G. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pentru a pronunţa această hotărâre, soluţionând conflictul de competenţă, instanţa a reţinut în esenţă că reclamanta prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a solicitat în temeiul art. 119 din Legea nr. 31/1990 autorizarea convocării Adunării generale ordinare a acţionarilor societăţii, stabilirea datei de referinţă şi acordarea împuternicirii de a prezida şedinţa. Această instanţă, prin sentinţa comercială nr. 5094 din 13 aprilie 2007 a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1, cu motivarea că o atare cerere este de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii.
Investită în acest mod, Judecătoria sector 1, prin sentinţa civilă nr. 10335 din 28 iunie 2007, a admis excepţia necompetenţei materiale şi în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. şi art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi constatând existenţa conflictului negativ de competenţă a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pentru emiterea regulatorului de competenţă.
În considerarea dispoziţiilor anterior menţionate Curtea de Apel a stabilit că potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., tribunalul este instanţa de drept comun în materie comercială, iar prin art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu se derogă de la această regulă ci se prevede o competenţă exclusivă şi obligatorie a instanţei de la sediul societăţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC C. SA Bucureşti criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivate din încălcarea dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
În mod concret, recurenta invocă faptul că potrivit art. 119 alin. (3) din legea societăţilor comerciale, instanţa competentă să soluţioneze cererea de convocare A.G.A. este „instanţa de la sediul societăţii", sintagmă prin care se înţelege judecătoria de la sediul societăţii, deoarece în tot cuprinsul Legii nr. 31/1990, când legiuitorul a acordat competenţă tribunalului pentru diverse cereri şi acţiuni, a indicat expres că tribunalul este competent.
Analizând recursul formulat prin prisma motivului invocat, curtea constată că este nefondat, respingându-l ca atare pentru următoarele considerente:
Conform art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 – temeiul de drept al acţiunii – autorizarea convocării adunării generale se va face de instanţa de la sediul societăţii, text legal care este în acord cu dispoziţia cuprinsă în dreptul comun, respectiv art. 15 C. proc. civ. potrivit căruia „cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării în fapt, sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal".
Cu alte cuvinte, sub aspectul competenţei teritoriale, regula este aceea a soluţionării cererilor în materie de societate – categorie în care se încadrează şi prezentul litigiu – de către instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii. Această instanţă, este în mod evident tribunalul, ca instanţă de drept comun în materie comercială revenindu-i competenţa de a soluţiona orice cerere în materie al cărei obiect este neevaluabil în bani, conform art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Prin urmare, dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu derogă de la competenţa materială a tribunalului determinată prin prisma dispoziţiilor menţionate din dreptul comun, motiv pentru care, Curtea constatând că recurenta interpretând eronat dispoziţiile legale arătate formulează critici neîntemeiate, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 159 din 22 august 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 797/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 799/2008. Comercial → |
|---|
