ICCJ. Decizia nr. 801/2008. Comercial
| Comentarii |
|
R O M ÂN I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 801/2008
Dosar nr. 1177/42/2007
Şedinţa publică din 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea arbitrală nr. 2 din 8 martie 2007 pronunţată în dosar nr. 12/2006 al Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta SC R.B. SRL Păuleşti împotriva pârâtei SC M. SRL Măneciu şi în consecinţă s-a constatat rezilierea de drept a contractului de închiriere din 1 iunie 2005 încheiat între părţi, pârâta fiind obligată şi la plata sumei de 200.000 lei reprezentând daune - interese. Totodată s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtă, cu consecinţa obligării reclamantei la plata sumei de 1.527,68 lei cu titlu de lucrări de reparaţii, precum şi la plata sumei de 12.000 lei cheltuieli de arbitrare, după compensare.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Arbitral a reţinut în esenţă că în temeiul contractului de închiriere anterior menţionat reclamanta a închiriat pârâtei cabana proprietatea sa situată în Valea Popii şi în luna iunie 2006, din cauza întreţinerii defectuoase a imobilului închiriat, locatorul a notificat rezilierea contractului de închiriere şi predarea bunurilor închiriate precum şi plata chiriei restante. Deşi a primit aceste notificări, pârâta nu s-a conformat, astfel că având în vedere faptul că reclamanta şi-a respectat întocmai obligaţiile asumate, s-a admis acţiunea acesteia, constatându-se reziliat contractul de închiriere, fiind admisă şi cererea reconvenţională a pârâtei pentru plata contravalorii lucrărilor de reparaţii stabilite prin expertiza efectuată în cauză.
Prin sentinţa nr. 108 din 4 iulie 2007 pronunţată în dosar nr. 1177/42/2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC M. SRL Măneciu, şi în consecinţă s-a anulat în parte hotărârea arbitrală în sensul respingerii ca nefondate a acţiunii, fiind menţinute restul dispoziţiilor hotărârii.
Curtea de Apel a respins ca nefondat motivul de desfiinţare a hotărârii arbitrale întemeiat pe dispoziţiile art. 364 lit. b) C. proc. civ., constând în soluţionarea litigiului în lipsa unei convenţii arbitrale sau în baza unei convenţii nule sau inoperante, cu motivarea că părţile, prin art. 36 din contract au stabilit că orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract se va soluţiona prin Arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Judecătoriei Prahova, în conformitate cu regulamentele de procedură arbitrală ale acestei curţi.
În privinţa criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 364 lit. f) şi i) C. proc. civ., instanţa a reţinut însă motivul pentru care reclamanta a solicitat rezilierea contractului de închiriere, şi anume prejudiciile grave aduse reclamantei, nu se înscrie în cazurile de reziliere de drept ale contractului, de comun acord stabilite de părţi, motiv pentru care soluţia este greşită sub acest aspect. De asemenea, nu este îndeplinită nici condiţia referitoare la neplata chiriei consecutiv, pe două luni situaţie în care, greşit au fost acordate şi daunele - interese în sumă de 200.000 lei încălcându-se astfel atât prevederile imperative ale contractului cât şi ale art. 969 C. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC R.B. SRL Păuleşti criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor, recurenta invocă faptul că instanţa în baza unei motivări întemeiate doar pe opinia pârâtei a admis acţiunea în anulare în considerarea faptului că nu erau îndeplinite condiţiile rezilierii contractului.
De asemenea, arată recurenta, Curtea de Apel analizând direct fondul raporturilor contractuale, a concluzionat eronat că pârâta – care în realitate a achitat cu mare întârziere şi numai după chemare în judecată, chiria datorată – nu poate fi obligată nici la plata daunelor - interese.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate – cu precizarea că examinarea motivelor depuse la data de 17 decembrie 2007 nu se mai impune deoarece acestea nu constituie motive de ordine publică – Curtea constată că acesta este întemeiat, admiţându-l ca atare pentru considerentele ce vor fi în continuare expuse.
Conform art. 364 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul din motivele expres şi limitativ prevăzute la alin. (2) lit. a) – h).
Din această perspectivă, rezultă că anterior examinării fondului litigiului, instanţa trebuie să verifice existenţa motivelor ce ar putea avea drept consecinţă desfiinţarea hotărârii arbitrale.
Curtea de Apel, deşi, respinge, corect, critica întemeiată pe prevederile art. 364 lit. b) C. proc. civ., apreciază că sunt fondate cele bazate pe art. 364 lit. f) – respectiv că Tribunalul s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut – şi lit. i) – constând în încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori dispoziţiilor imperative ale legii, fără a motiva însă în concret dispoziţia imperativă încălcată ori lucrul asupra căruia greşit s-a pronunţat tribunalul arbitral. Dimpotrivă, în analiza hotărârii arbitrale, Curtea de Apel examinează direct fondul raporturilor contractuale, ajungând la concluzia că reclamanta nu era îndreptăţită să solicite constatarea rezilierii convenţiei încheiate. O atare analiză, era posibilă, în condiţiile art. 366 alin. (1) C. proc. civ., numai în ipoteza în care instanţa ar fi constatat în prealabil că sunt incidente motivele prevăzute de art. 364 lit. f) şi i) C. proc. civ. invocate ca temei al acţiunii promovate.
În speţă însă, astfel cum s-a menţionat, Curtea de Apel plecând de la examinarea clauzelor contractului, a modului în care părţile şi-au îndeplinit obligaţiile asumate şi a probelor administrate în cauză, concluzionează, fără suport legal, că hotărârea arbitrală încalcă prevederile legale anterior menţionate.
În consecinţă, Curtea, constatând că sentinţa recurată, încalcă prevederile art. 364 C. proc. civ., iar recursul este întemeiat, acesta va fi admis ca atare, cu consecinţa modificării hotărârii în sensul că respinge acţiunea în anulare formulată de pârâtă.
Fiind în culpă procesuală, intimata va fi obligată şi la plata cheltuielilor de judecată către recurentă în sumă de 5.605 lei reprezentând onorariu avocat şi taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.B. SRL Găgeni, comuna Păuleşti, județul Prahova, împotriva sentinţei nr. 108 din 4 iulie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că respinge acţiunea în anulare formulată de pârâta SC M. SRL Măneciu, județul Prahova, împotriva hotărârii arbitrale nr. 2 din 8 martie 2007 a Comisiei de Arbitraj Comercial Prahova, Camera de Comerţ şi Industrie Prahova.
Obligă intimata pârâtă SC M. SRL Măneciu, judeţul Prahova, la plata sumei de 5.605 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă SC R.B. SRL Găgeni.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 800/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 813/2008. Comercial → |
|---|
