ICCJ. Decizia nr. 815/2008. Comercial
| Comentarii |
|
R O M ÂN I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 815/2008
Dosar nr. 1107/85/2006
Şedinţa publică din 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1120/C din 21 iunie 2006 Tribunalul Sibiu, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei SC E. SRL Sălişte, județul Sibiu, a obligat pârâta SC T. SA Sibiu la plata sumei de 908.911,61 RON reprezentând contravaloare marfă livrată şi la 199.620,16 RON cu titlu de penalităţi de întârziere, cu 10.000 RON cheltuieli de judecată.
Tribunalul Sibiu, pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut natura comercială a cauzei raportat la pretenţiile deduse judecăţii şi la temeiul juridic al cererii şi competenţa tribunalului faţă de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Instanţa de fond a apreciat că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul de furnizare de produse din 2004, că a livrat produse pârâtei în perioada 5 mai 2004 – 15 august 2005, care au fost acceptate şi consumate în totalitate şi că pârâta a achitat marfa furnizată de reclamantă numai pentru perioada 5 mai 2004 – 13 mai 2005.
Tribunalul a respins excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâtă, întrucât aceasta a primit motorina livrată de reclamantă fără obiecţiuni, iar pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a produselor în termenul de 30 de zile de la emiterea facturii de către pârâtă, la care s-a obligat.
Instanţa a reţinut că faţă de depăşirea termenelor de plată cu peste 90 de zile de la data emiterii facturilor, pârâta datorează 908.911,61 RON contravaloare marfă neachitată şi 199.620,16 RON penalităţi conform art. 19.2 din contract şi 10.000 RON cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 52/A din 20 aprilie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC T. SA Sibiu împotriva hotărârii instanţei de fond, obligând-o la 3.000 RON cheltuieli de judecată în apel către reclamantă, reţinând ca neîntemeiată critica pârâtei privind necompetenţa materială a Tribunalului Sibiu în soluţionarea litigiului întrucât contractul de furnizare de produse din 27 mai 2004 a fost încheiat de părţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 la 6 ianuarie 2005, că potrivit art. 1 C. civ. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor şi prin urmare contractul nu poate fi asimilat contractului administrativ reglementat de noua lege a contenciosului administrativ.
Totodată s-a reţinut, că, din cuprinsul contractului din 27 mai 2004 nu rezultă că acesta a fost încheiat în baza OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, iar faţă de cuantumul pretenţiilor a constatat competenţa tribunalului de a judeca cauza în primă instanţă.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că din raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul C.M. rezultă că preţurile practicate de reclamantă în facturile emise în perioada 27 mai 2006 – 15 august 2006 au fost sub sau cel mult egale cu cele practicate de SC P.SA, respectându-se prevederile art. 2.3 din contract.
Împotriva menţionatei decizii, pârâta SC T. SA Sibiu a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 3, 8 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, în principal admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre soluţionare instanţei competente, iar în subsidiar modificarea deciziei, admiterea apelului şi respingerea acţiunii reclamantei.
În criticile formulate, recurenta - pârâtă susţine în esenţă următoarele:
- hotărârea din apel a fost pronunţată cu încălcarea competenţei altei instanţe (art. 304 pct. 3 C. proc. civ.), în raport de natura juridică a contractului de furnizare de produse încheiat de o persoană juridică de drept privat, autorizată să presteze un serviciu public, care este un contract de achiziţie publică, deci un contract administrativ, conform dispoziţiilor art. 2 lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004, competenţa revenind în cauză Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, valoarea litigiului depăşind 500.000 lei;
- instanţa de apel a aplicat greşit legea (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) cu referire la OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, în vigoare la data încheierii contractului încheiat de societatea sa cu reclamanta, care este un contract de achiziţie publică, întrucât folosirea fondurilor publice este condiţionată de respectarea normelor aplicabile, privind organizarea licitaţiei publice;
- hotărârea a fost dată cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), a dispoziţiilor art. 2.3 din contractul de furnizare de produse privitoare la preţ, că acceptarea facturii nu valorează recunoaşterea modificării preţului ci numai recunoaşterea livrării produselor.
Recurenta - pârâtă susţine că societatea sa este o societate comercială pe acţiuni al cărei acţionar unic este Consiliul Local Sibiu, o societate de interes public local având ca obiect activitatea de transport public de călători cu autobuze, troleibuze, tramvaie, conform actului său constitutiv, care este un serviciu de utilitate publică, că fondurile societăţii provin în totalitate de la bugetul local şi că modificarea unilaterală de reclamantă a preţului contractului de furnizare în cauză ar fi dus la încălcarea normelor imperative prevăzute de legislaţia privind execuţia bugetară.
Cu majoritate în deliberare, recursul pârâtei este apreciat ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică a recurentei - pârâte întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. prin care susţine că Decizia din apel s-a pronunţat cu încălcarea competenţei altei instanţe, în raport de natura contractului încheiat de părţi, care în opinia sa este un contract de achiziţie publică, deci un contract administrativ, este nefondată.
Astfel în raport de situaţia de fapt, se constată că prin contractul de furnizare de produse din 27 mai 2004, încheiat între părţi, pârâta SC T. SA Sibiu, persoană juridică de drept privat, s-a aprovizionat cu produse petroliere – motorină în perioada 5 mai 2004 – 15 august 2005 de la reclamanta SC E. SRL Sălişte, pentru care s-au emis facturile precizate, acceptate la plată şi achitate parţial.
Aprecierea naturii comerciale sau administrative a contractului încheiat de pârâtă cu reclamanta se face în raport de legislaţia în vigoare la momentul încheierii lui, adică în raport de dispoziţiile Legii nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ şi nu de dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Dacă recurenta este o societate constituită de Consiliul Local al Municipiului Sibiu ca unic acţionar şi care are obiect de activitate transportul public de călători, contractul încheiat de aceasta cu intimata nu poate fi calificat ca un contract administrativ încheiat de o autoritate publică cu un comerciant, ci ca un contract comercial, Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ nu conţinea dispoziţii care să califice contractul din 27 mai 2004, încheiat de părţile în litigiu, ca un contract administrativ, acesta fiind un contract comercial, cum corect a reţinut şi Curtea de Apel Alba Iulia. Numai contractul de concesionare a serviciului de transport public este un contract administrativ, restul contractelor încheiate de acestea sunt contracte comerciale.
Prin urmare, contractul de furnizare în discuţie este unul comercial, iar competenţa de soluţionare a litigiului revine secţiei comerciale a instanţelor.
Nu poate fi luată în considerare nici a doua critică a recurentei - pârâte prin care apreciază aplicarea greşită a legii (conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), cu referire la OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, în raport de probele administrate în cauză, avându-se în vedere că din cuprinsul contractului din 27 mai 2004 nu rezultă că acesta a fost încheiat în baza Ordonanţei, că litigiul dedus judecăţii a fost calificat ca fiind unul comercial, iar faţă de cuantumul pretenţiilor s-a stabilit corect competenţa tribunalului de a judeca în primă instanţă.
Faţă de această situaţie, se reţine că litigiul dedus judecăţii a fost calificat corect ca fiind comercial.
De altfel nu poate fi reţinută nici critica întemeiată pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta - pârâtă susţine că s-a făcut o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii, aceasta urmând a fi respinsă, prin raportare la dispoziţiile art. 2.3 din contractul de furnizare de produse privitoare la preţ şi facturi şi faţă de expertiza contabilă întocmită de expertul C.M. din care rezultă că preţurile practicate de reclamantă în facturile emise s-au plătit cu respectarea clauzelor contractului, care nu stipulează un preţ fix ci îl indexează în raport de preţurile practicate de SC P. SA, precum şi faţă de acceptarea facturilor, semnate şi ştampilate de pârâtă, debitul în cauză fiind confirmat şi de inventarul anual al acesteia.
În considerarea celor ce preced, cum Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală, instanţa în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 52/A din 20 aprilie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 813/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 822/2008. Comercial → |
|---|
