ICCJ. Decizia nr. 851/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 851/2008
Dosar nr. 203/2/2006
Şedinţa publică din 29 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 621 din 28 ianuarie 2003, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta SC A.P.C. SRL Bucureşti şi A.P. bloc 59-60, sector 2 în contradictoriu cu pârâţii SC S.I. SRL şi S.E., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Prin sentinţa comercială nr. 1690 din 4 februarie 2004, tribunalul a respins excepţia inadmisibilităţii, a respins acţiunea ca neîntemeiată şi cererea de intervenţie formulată de intervenienta A.P. bloc 59-60, ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate de folosinţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că pârâta a edificat o serie de construcţii şi amenajări la parterul bl. 59-60, sector 2 pentru care în prezent deţine autorizaţie de construcţie şi certificat de urbanism (chiar dacă anterior, prin hotărâri judecătoreşti s-a dispus anularea autorizaţiei de construire precedentă).
Faţă de cererea de intervenţie formulată de A.P. din Şos. Pantelimon, sector 2 instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă apreciind că aceasta nu are personalitate juridică, neprezentând nici un înscris din care să rezulte existenţa acestei personalităţi.
Tribunalul a respins excepţia inadmisibilităţii formulării cererii completatoare, apreciind că în fapt, faţă de momentul formulării acestei precizări, în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 132 C. proc. civ., sancţiunea fiind neluarea în considerare a cererii completatoare şi nu inadmisibilitatea acesteia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, sub nr. 682/2004 şi prin Decizia comercială nr. 17 din 17 ianuarie 2005, Curtea a admis excepţiile lipsei de interes şi a capacităţii procesuale de folosinţă şi în consecinţă a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea formulată de SC A.P.C. SRL ca fiind lipsită de interes şi a respins acţiunea formulată de A.P. bloc 59-60, sector 2 ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.
Recursurile declarate împotriva acestei decizii au fost admise prin Decizia nr. 4793 din 18 octombrie 2005 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a casat hotărârea şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe de apel spre rejudecare.
Prin Decizia comercială nr. 525 din 1 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele SC A.P.C. SRL şi A.P. bloc 59-60, şi a obligat apelantele la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata SC S.I. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că articolul 969 C. civ., nu este aplicabil în speţă şi că instanţa de fond a ţinut cont de principiile disponibilităţii şi contradictorialităţii, aceste probleme fiind discutate şi la termenul din 21 ianuarie 2004 şi în mod corect a apreciat că nulitatea autorizaţiei de construire nu poate fi judecată în prezenta cauză, fiind vorba de un act administrativ pentru care legea specială prevede căi specifice de atac în contradictoriu cu organul emitent.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea, în fapt, a recursului s-a susţinut, în esenţă, că omisiunea autorităţii administrative de a solicita demolarea construcţiei, după ce prin sentinţa civilă nr. 1156 din 15 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti a fost anulată autorizaţia de construire eliberată anterior intimatelor, nu poate împiedica accesul la justiţie al proprietarilor terenului, că relevant este răspunsul Primăriei sectorului 2 în legătură cu situaţia în discuţie şi prin care se precizează că demolarea construcţiei neautorizate se va realiza în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, că în mod greşit s-au respins criticile formulate cu privire la cererea de modificare şi completare formulată şi din acest punct de vedere se poate constata că cererea a fost formulată la prima zi de înfăţişare, în condiţiile în care la termenele anterioare părţile nu au putut „pune concluzii" datorită fie lipsei de procedură, fie cererilor de amânare.
La data de 16 aprilie 2007 intimaţii SC S.I. SRL şi S.E. au formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamante.
Recursul nu este fondat.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat.
Deşi recurenţii au invocat afectarea hotărârii atacate de existenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile concret formulate privesc doar reţinerea greşită a stării de fapt printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor, ce nu-şi găsesc corespondent în ipotezele textului legal invocat.
Aceste aspecte de netemeinicie se regăseau în pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., care a fost abrogat.
Recurenţii se referă la conţinutul probator şi la aprecierea acestor probe de către instanţă, aspecte de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate în recurs.
Chiar şi referirile la forţa probantă ce trebuie acordată unor probe – hotărâri judecătoreşti, răspunsul Primăriei sectorului 2 Bucureşti, se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate.
Instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile art. 8 din Legea 50/1991 reţinând că demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea parţială sau totală a construcţiilor precum şi a oricăror amenajări se fac numai pe baza autorizaţiei de desfiinţare obţinută în prealabil de la autorităţile prevăzute la articolul 4 din aceeaşi lege.
În ce priveşte critica ce vizează aplicarea dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., se apreciază că faţă de soluţia dată acţiunii această problemă nu prezintă nici o relevanţă, încât se va respinge.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele SC A.P.C. SRL Bucureşti, A.P. bloc 59-60, scările A,B,D Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 525 din 1 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 835/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 88/2008. Comercial → |
|---|
