ICCJ. Decizia nr. 88/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 88/2008
Dosar nr. 71/57/2004
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A. SA cu sediul în localitatea Brad, a chemat în judecată pe pârâta SC M.E. SRL cu sediul în oraşul Deva solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 855.011.926 lei c/v energie termică furnizată şi dobânzi legale.
Judecătoria Brad, prin sentinţa civilă nr. 232 din 26 aprilie 2004, a respins acţiunea considerând prescrisă acţiunea pentru suma din factura 4024 din 21 decembrie 2000 şi nedovedită pentru celelalte pretenţii.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă 195/ A din 10 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, reţinând, în esenţă, că între părţi nu a existat nici o convenţie privind furnizarea energiei termice. Pârâta a fost antreprenorul lucrărilor instalaţiei de încălzire centrală a scolii Horea, Cloşca şi Crişan iar beneficiarul lucrărilor, C.L. Brad s-a racordat la reţeaua de transport a energiei termice numai pentru probele instalaţiei.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că pentru racordarea la reţeaua de furnizare a energiei termice pârâta trebuia să întocmească o documentaţie de racordare şi să obţină un aviz de racordare, iar în lipsa acestuia a existat un acord verbal pentru furnizarea energiei termice pe perioada desfăşurării lucrărilor de construcţii, calculul fiind realizat în conformitate cu Ordinul nr. 29/N/1993.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Cale extraordinară de atac de reformare, recursul poate modifica sau casa hotărârile judecătoreşti numai pentru motivele limitativ determinate de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Lipsa temeiului legal, încălcarea sau greşita aplicare a legii nu se regăsesc în motivele de recurs, recurenta limitându-se a relua situaţii de fapt, considerând că pârâta a fost beneficiarul energiei termice furnizate.
Existenţa unor raporturi juridice între pârâtă, în calitate de antreprenor al construcţiei instalaţiei de încălzire centrală şi C.L. Brad, în calitate de beneficiar, nu poate atrage răspunderea acesteia pentru furnizarea energiei termice beneficiarului.
Lipsa documentaţiei şi autorizaţiilor de racordare la reţeaua de furnizare a agentului termic poate atrage într-adevăr responsabilităţi de altă natură, fără însă ca pârâta să poată fi considerată debitoarea energiei termice consumată în clădirea C.L.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 195/ A din 10 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SA Brad împotriva deciziei civile nr. 195/A/2004 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios-administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 851/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 890/2008. Comercial → |
|---|
