ICCJ. Decizia nr. 90/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 90/2008
Dosar nr. 4145/1285/2006
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa comercială nr. 310 din 23 noiembrie 2006, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC B.I.L. SA Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC M.C.T. SA Câmpia Turzii dispunând anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 199 din 25 iulie 2006 a societăţii pârâte, menţionarea hotărârii judecătoreşti de anulare în registrul comerţului şi publicarea anulării acestei hotărâri în M. Of.
La pronunţarea hotărârii de mai sus instanţa de fond a reţinut că adunarea generală a pârâtei din data de mai sus a adoptat hotărârea nr. 199 de majorare a capitalului social al societăţii, fără respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 republicată.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel pârâta SC M.C.T. SA Câmpia Turzii; la apelul pârâtei a aderat ulterior şi reclamanta, care, invocând prevederile art. 293 C. proc. civ., a solicitat să se menţină sentinţa instanţei de fond şi să se reţină ca motive de nulitate a hotărârii A.G.E.A. şi aceea a încălcării termenului legal imperativ de exercitare a dreptului de preferinţă de către acţionarii existenţi şi acordarea ilegală a dreptului de preferinţă acţionarilor din perspectiva art. 238 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 derogatorie de la prevederile Legii nr. 31/1990 republicată.
Prin Decizia civilă nr. 48/2007 din 1 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios-administrativ şi fiscal, apelul pârâtei a fost respins, reţinându-se că hotărârea instanţei de fond este corectă, iar cererea de aderare la apel a reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta, susţinând că hotărârea instanţei de apel este nelegală din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât:
- la anularea hotărârii A.G.E.A. ce a făcut obiectul acţiunii, greşit s-a făcut aplicarea prevederilor art. 117 alin. (8) din legea societăţilor comerciale;
- greşit instanţa de apel, indicând ca temei de drept art. 113 din Legea nr. 31/1990 republicată, a reţinut că atribuţia adunării generale privind majorarea capitalului social nu poate fi delegată;
- instanţa de apel a aplicat greşit o normă străină, art. 235 din Legea nr. 297/2004 la determinarea datei de la care începe să curgă termenul de exercitare a dreptului de preferinţă.
Recursul pârâtei este nefondat.
Critica din recurs referitoare la greşita aplicare a prevederilor art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 republicată nu este întemeiată.
Dispoziţiile textului menţionat se coroborează cu prevederile art. 209 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital care impun emitenţilor de valori mobiliare să asigure un tratament egal pentru toţi deţinătorii de valori mobiliare, de acelaşi tip şi clasă, prin punerea la dispoziţia acestora a tuturor informaţiilor necesare spre a-şi putea exercita drepturile.
Aşadar scopul normei înscrise în art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 republicată este informarea corectă şi completă a acţionarilor asupra ordinii de zi a adunării generale, astfel că menţinând sentinţa instanţei de fond de anulare a hotărârii A.G.E.A. ce face obiectul cauzei, este corectă atâta vreme cât în convocatorul adunării generale nu s-a inclus textul integral al modificării propuse la statutul societăţii.
Nici motivul de recurs potrivit cu care instanţa de apel a reţinut că atribuţia adunării generale privind majorarea capitalului social nu poate fi delegată, nu este fondat.
Cum adunarea generală a hotărât în mod explicit suma cu care ar fi urmat să se majoreze capitalul social, cuantumul aporturilor, numărul de acţiuni ce se emit şi valoarea acţiunilor, nu s-a pus problema delegării de atribuţii, întrucât Consiliul de Administraţie a fost împuternicit numai să efectueze formalităţile majorării de capital; deci nu i-au fost delegate atribuţii în plus faţă de sarcinile pe care i le-a stabilit, textul art. 73 al. (1) lit. d), din Legea nr. 31/1990 republicată ce prevede că administratorii sunt solidari răspunzători faţă de societate pentru exacta îndeplinire a hotărârilor adunării generale.
Este nefondată şi critica recurentei referitoare la aplicarea greşită a art. 238 din Legea nr. 297/2004 la determinarea datei la care începe să curgă termenul de exercitare a dreptului de preferinţă.
Instanţa de apel a reţinut corect că textul de lege menţionat mai sus, cuprinde reglementări speciale pentru tipurile de societăţi comerciale privind piaţa de capital. Textul respectiv este cuprins în cap. VI al Legii nr. 297/2004 intitulat „Dispoziţii speciale privind societăţile admise la tranzacţionare". Aşadar în speţă este aplicabilă norma specială, iar nu cea generală cuprinsă în Legea nr. 31/1990 republicată.
Recursul pârâtei fiind nefondat, în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M.C.T. SA Câmpia Turzii împotriva deciziei civile nr. 48/2007 din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios-administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 890/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 930/2008. Comercial → |
|---|
