ICCJ. Decizia nr. 925/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 925/2008
Dosar nr. 8591/2/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 14 septembrie 2006, reclamanta N.M. şi N.A.I. moştenitor a lui N.A. au chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. formulând contestaţie la executare silită pornită de pârâtă prin adresa nr. 21970 din 25 august 2006 solicitând anularea acesteia şi a executării silite însăşi.
Prin acţiunea înregistrată în aceiaşi zi reclamanţii N.A. şi N.M. au formulat contestaţie la executare pornită de A.V.A.S. prin aceiaşi adresă.
În susţinerea cererii contestatoarele au arătat că prin contractul de credit nr. 10234 din 5 iulie 1994 şi actul adiţional din 14 noiembrie 1994 încheiat între B.A. SA şi D.V. acesta din urmă a beneficiat de un credit de 252.308 dolari S.U.A. în vederea achiziţionării unor utilaje agricole străine şi un credit B.A.SA de 109.533.000 lei în vederea achiziţionării unor utilaje româneşti.
În vederea garantării creditului au fost constituite garanţii imobiliare constând în contractul de garanţie imobiliară asupra imobilului proprietatea lui D.V. şi E.; contractul de garanţie imobiliară pentru cota de 5/8 din imobilul reprezentând dreptul de indiviziune a lui D.A.; contractul de garanţie imobiliară asupra imobilului lui N.A. şi M.; contractul de garanţie imobiliară asupra imobilului proprietatea lui N.A. şi N.M.
Pentru garantarea contractului B.I.R.D. a fost constituit contractul de gaj fără deposedare din 23 ianuarie 1996 încheiat între D.V. şi B.A. SA asupra utilajelor agricole achiziţionate din acest credit.
La data de 15 iulie 1996 s-a încheiat contractul de novaţie nr. 8502 între B.A., SC S. SA Săcele şi D.V.
Prin acest contract de novaţie SC S. SA Săcele a preluat utilajele agricole achiziţionate conform contractului de credit şi toate obligaţiile ce decurgeau din acesta.
Obligaţiile preluate de SC S. SA Săcele rezultate din creditul B.I.R.D. au fost garantate de această societate cu utilajele de producţie achiziţionate din acest credit, completate cu patrimoniul social al societăţii şi cu utilajele de producţie.
Pentru a garanta diferenţa de credite neachitate la data încheierii contractului de novaţie respectiv 26.145.450 lei cu dobânzile aferente şi 9.923.868 lei reprezentând comisioane, D.V. s-a angajat să gireze SC S. SA Săcele conform contractelor de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 21357,2621,2622,2620.
La data de 3 decembrie 1999 a avut loc contractul de cesiune de creanţă nr. 922127 încheiat între B.A. şi A.V.A.S., aceasta din urmă preluând creanţe reprezentând credit nerambursat din contractul de credit nr. 10234, respectiv de novaţie nr. 8502 în valoare totală de 145.754,97 dolari S.U.A.
În urma deschiderii procedurii falimentului SC S. SA Săcele, A.V.A.S. a fost înscrisă cu această creanţă în tabelul definitiv al creditorilor, o parte din aceasta fiind recuperată ca urmare a procedurii de lichidare judiciară.
La data de 30 august 2006 cu adresele nr. 21970 din 25 august 2006 au fost comunicate titlurile executorii şi valoarea creanţei şi s-a pus în vedere contestatorilor ca în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea comunicării să achite creanţa în cuantum de 145.758,98 dolari S.U.A.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 29 din 13 februarie 2007, a admis contestaţiile formulate de reclamanţii N.M., N.A.I. şi N.M. şi a anulat formele de executare începute de A.V.A.S.
S-a admis în parte contestaţia reclamanţilor D. şi a anulat în parte formele de executare începute de A.V.A.S. respectiv cele pornite în baza contractului de gaj fără deposedare încheiat la 23 ianuarie 1996.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că novaţia este o convenţie prin care părţile sting o obligaţie veche şi o înlocuiesc cu o obligaţie nouă.
Făcând referire la dispoziţiile art. 1134 şi 1137 C. civ., instanţa a apreciat că, dacă novaţiunea are loc prin schimbare de debitor, cum este cazul în speţă, creditorul nu poate nici chiar printr-o rezervă expresă, să facă să treacă privilegiile şi ipotecile privitoare asupra noii obligaţii, fără consimţământul garanţilor ipotecari care au înţeles să garanteze doar obligaţia veche.
În aceste condiţii s-a reţinut că prin contractul de novaţie între B.A. SC S. SA şi D.V., garanţii ipotecari contestatori Neacşu nu şi-au dat consimţământul în vederea garantării cu o ipotecă a noii obligaţii.
În privinţa debitorului contestator D.V. acesta şi-a dat consimţământul să garanteze noua obligaţie prin menţinerea ipotecii asupra imobilului situat în Constanţa str. Banu Mihalcea şi potrivit art. 1746 C. civ., ipoteca este indivizibilă, ceea ce înseamnă că garantează în totalitate creanţa.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs părţile în litigiu.
Criticile contestatorilor D.V. şi E. fac referire la aspecte de nelegalitate invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că art. 42 C. com., instituie prezumţia de solidaritate numai asupra fidejusorului, or, având calitatea de garant ipotecar obligaţia sa se limitează la valoarea bunului ipotecat înscris în contractul de ipotecă.
Recurenta precizează că motivul pentru care contractul de ipotecă a fost menţinut şi la încheierea contractului de novaţie, a fost că la data încheierii acestuia existau şi credite nerambursabile în lei, iar utilajele agricole preluate de noul debitor SC S. SA garantând numai creditul în natură.
A.V.A.S. consideră că au fost încălcate dispoziţiile art. 1746 C. civ., care stabileşte expres că ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligaţii, conferând creditorului ipotecar un drept real asupra bunului care este afectat la plata creanţei.
De asemenea, face referire la dispoziţiile art. 1746 alin. (2) C. civ. şi arată ipoteca este indivizibilă şi nici măcar o plată parţială a creanţei nu micşorează garanţia imobiliară şi întreg imobilul rămâne grevat până la achitarea deplină a datoriei.
De asemenea, se susţine că s-a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 1134 C. civ., potrivit cărora „Privilegiile şi ipotecile creanţei celei vechi nu le are şi creanţa ce-i este substituită, afară de cazul când creditorul le-a rezervat expres" care „îngăduie părţilor să stipuleze ca noua datorie să continue să fie asigurată prin garanţiile vechii creanţe" fapt ce se regăseşte în cuprinsul contractului de novaţie la art. 2.
În mod greşit, susţine recurenta A.V.A.S., instanţa de fond a admis în parte contestaţia la executarea formulată şi de intimaţii D.V. şi D.E. împotriva executării silite demarată de A.V.A.S. în temeiul contractului de gaj fără deposedare, având în vedere faptul că parte din bunurile cu care s-a gajat împrumutul au fost valorificate prin procedura de lichidare judiciară a debitorului SC S. SA, celelalte nefiind identificate.
Recursul contestatorilor D. este fondat.
Astfel contractul de ipotecă a fost constituit numai pentru suma de 44.900.000 lei aferentă contractului de credit nr. 10234 din 30 iunie 1994.
Indicarea, în cuprinsul contractului de garanţie imobiliară a cuantumului total al creditului în lei, ce a făcut obiectul contractului pentru care s-a constituit ipoteca, nu poate fi interpretată în sensul că garanţii ipotecari ar fi înţeles să garanteze întreg creditul.
Instanţa de fond a ajuns la această soluţie printr-o greşită aplicare a principiului indivizibilităţii ipotecii prevăzut de art. 1746 alin. (2) C. civ. şi cu încălcarea principiului specializării ipotecii lipsind de eficacitate clauza din actul de ipotecă prin care părţile determină suma pentru care se constituie ipoteca.
De asemenea prin soluţia pronunţată s-a încălcat şi principiul prevăzut de art. 1041 C. civ., conform căruia solidaritatea nu se prezumă, extinzând solidaritatea prevăzută în art. 42 C. com., pentru debitor şi fidejusor şi la garantul ipotecar care nu este comerciant, actul de ipotecă neavând caracter comercial.
De asemenea, se reţine că prin contractul de ipotecă recurenţii-contestatori au garantat numai creditul în lei rămas neachitat până la încheierea contractului de novaţie, instanţa ignorând Decizia nr. 610 din 16 decembrie 1999 a Tribunalului Constanţa ce a intrat în puterea lucrului judecat.
În adevăr, instanţa nu a ţinut seama că novaţia nu a fost semnată de recurenta-contestatoare D.E., astfel că nu a existat consimţământul expres al acesteia pentru noua garanţie ipotecară, şi implicit, nici acordul expres al acesteia prevăzut de art. 35 alin. (2) C. fam., pentru grevarea bunurilor comune.
Cu privire la recursul A.V.A.S. se reţine că art. 1134 C. civ., de care se prevalează aceasta în criticile formulate, are în vedere ipoteza unei novaţii între aceleaşi părţi a obligaţiei iniţiale, în care rezerva privilegiilor şi ipotecilor este acceptată de debitorul care le-a constituit.
Numai că, novaţia intervenită în speţă este o novaţie prin schimbare de debitor, fiind semnată doar de D.V. nu şi de garanţii ipotecari ai creanţei vechi astfel că fără consimţământul acestora din urmă, garanţiile reale nu puteau trece asupra noii creanţe.
Necesitatea consimţământului proprietarului bunului reiese din art. 1135 C. civ., în care se arată că privilegiile şi ipotecile primitive ale creanţei nu pot trece asupra noului debitor.
Acest fapt reiese şi din interpretarea dispoziţiilor art. 1137 C. civ., care prevede că în cazul în care novaţia operează între creditor şi unul dintre codebitori, atunci privilegiile şi ipotecile vechii creanţe nu se pot rezerva decât asupra bunurilor celui ce contracta nu şi asupra bunurilor celor care nu au luat parte la novaţiune, deci nu şi-au exprimat consimţământul.
Urmează a fi înlăturat şi cel de-al doilea motiv de recurs cu privire la executarea silită începută în temeiul contractului de gaj, datorită faptului că bunurile gajate au fost vândute sau nu au fost găsite aşa încât prin contractul de novaţie vechea creanţă s-a stins împreună cu toate accesoriile şi garanţiile, fiind prevăzut angajamentul noului şi unicului debitor, SC S. SA Săcele de a garanta obligaţiile preluate cu utilaje de producţie.
Faptul că bunurile au fost vândute, nu au fost găsite sau nu se mai află în patrimoniul persoanei împotriva căreia s-a pornit executarea silită poate fi un motiv de anulare a executării silite, atâta timp cât nu s-a dispus încetarea executării silite de către executorul care instrumentează executarea silită.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii D.V. şi D.E., împotriva sentinţei nr. 29 din 13 februarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, modifică sentinţa recurată în sensul că admite contestaţia la executare şi anulează formele de executare silită începute asupra imobilului situat în Constanţa, str. Banu Mihalcea, judeţul Constanţa.
Respinge recursul pârâtei A.V.A.S. Bucureşti declarat împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 924/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 926/2008. Comercial → |
|---|
