ICCJ. Decizia nr. 924/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 924/2008
Dosar nr. 9815/55/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Judecătoria Arad, prin sentinţa civilă nr. 4261 din 18 septembrie 2006, a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de anulare a informaţiilor privind incidentul de plată formulată de reclamanta SC C. SA cu sediul social în Arad judeţul Arad, în contradictoriu cu pârâta SC G.M.T. SRL cu sediul social în Arad judeţul Arad în favoarea Tribunalului Arad cu motivarea că natura cererii este una comercială şi neevaluabilă în bani, conform dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 3176 din 7 decembrie 2006, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA ARAD împotriva pârâţilor SC G.M.T. SRL ARAD şi B.T., SUCURSALA ARAD, pentru anularea informaţiilor privind incidentele de plăţi.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, în principal, că nu există vre-un motiv pentru care, instanţa să solicite pârâtei B.T., SUCURSALA ARAD, să formuleze cerere în anularea incidentului de plată, referitor la reclamantă, deoarece, aceasta a procedat la raportarea incidentului de plată în condiţiile prevăzute de Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R.
Cunoscând împrejurarea că Biletul la Ordin emis pentru garantarea plăţii mărfurilor ce urmau a fi livrate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, a rămas fără obiect, deşi contractul nu prevedea vre-o valoare a acestor mărfuri, ori elemente de stabilire a acestei valori, reclamanta avea obligaţia diligenţei în ceea ce priveşte actul de plată emis, astfel că, nealimentarea contului asupra căruia a dispus să se facă plata în favoarea pârâtei vânzătoare, nu îi poate fi imputabilă decât ei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 45 din 22 februarie 2007, a respins apelul declarat de reclamanta SC C. SA ARAD împotriva sentinţei civile nr. 3176 din 7 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia comercială de contencios administrativ, preluând în esenţă, toate argumentele primei instanţe.
Împotriva deciziei civile nr. 45 din 22 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a promovat recurs reclamanta SC C. SA ARAD, care în temeiul art. 304 pct. 8 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe fond admiterea cererii de anulare a informaţiilor privind incidentul de plată înscris în F.N.B.O. ca urmare a refuzului de plată a Biletului la Ordin emis în data de 3 martie 2006.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că reclamanta nu a avut niciodată un debit faţă de intimata SC G.M.T. SRL precum şi faptul că aceasta recunoaşte, chiar şi tacit, împrejurarea că nu trebuia să introducă acel Bilet la Ordin în bancă, iar probele existente nu au fost examinate.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul declarat de reclamantă urmând a fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Din verificarea documentaţiei, rezultă că reclamanta, prin cererea de chemare în judecată a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele, anularea informaţiilor privind incidentul de plată, înscris în Fişierul Naţional de Bilete la Ordin ţinut de C.I.P., ca urmare a refuzului de plată al Biletului la Ordin emis la 3 martie 2006 de către SC C. SA ARAD.
Este adevărat că între SC C. SA şi pârâta SC G.M.T. SRL au fost încheiate două contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea de motorină, fiind stabilite termenele de livrare, preţul, modalităţile de plată, recepţia mărfii, expedierea şi transportul, precum şi clauze care să atragă răspunderea contractuală. Biletul la Ordin emis, în data de 3 martie 2006, de către reclamantă a constituit o garanţie contractuală, însă, în condiţiile legii, el întruneşte şi condiţiile unei promisiuni necondiţionate de a plăti o sumă de bani, în executarea contractelor prin care părţile şi-au asumat reciproc drepturi şi obligaţii.
În speţă, biletul la ordin emis în data de 3 martie 2006, de către reclamantă la solicitarea pârâtei, cu o valoare de 45.000 lei, avea scadenţa la data de 26 aprilie 2006, ultima zi de valabilitate a contractelor expuse anterior.
Aşa cum susţine reclamanta în motivarea acţiunii, întrucât pârâta nu a mai livrat şi alte produse, reclamanta nu a mai alimentat contul bancar, astfel că la data scadenţei biletului la ordin, în cont nu se aflau decât 18.800 lei.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au stabilit o corectă situaţie de fapt şi de drept, prin analizarea întregului probatoriu, iar pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei SC C. SA cu sediul în Arad, împotriva deciziei civile nr. 45 din 22 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA ARAD, împotriva deciziei nr. 45 din 22 februarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 923/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 925/2008. Comercial → |
|---|
