ICCJ. Decizia nr. 926/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 926/2008
Dosar nr. 5722/40/2005
Şedinţa publică din 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 545 din 7 noiembrie 2006, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. cu sediul social în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta A.I.C.G. cu sediul social în comuna Leordă, judeţul Botoşani, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 15.915,10 lei Ron cu titlu de dobânzi şi majorări de întârziere. A mai fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind plata dividendelor.
Instanţa de fond a stabilit că între reclamanta A.V.A.S. Bucureşti (fostă F.P.S.), în calitate de vânzător şi pârâta A.I.C.G. Leorda, prin reprezentant legal M.D., în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare de acţiuni BT 47 din 7 decembrie 1998, prin care prima a vândut secundei un număr de 30.527 acţiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 763.175 mii lei, reprezentând 100 % din valoarea capitalului social al SC I. SA Leorda.
Din preţul vânzării în sumă de 763.175.000 lei Rol, cu chitanţa nr. 038487 din 27 noiembrie 1998 s-a achitat suma de 22.895.250 lei, iar pentru diferenţa de 740.297.750 lei s-a stabilit a fi achitată de cumpărător, conform art. 5.2 din contract astfel, suma de 167.898.500 lei reprezentând 22 % din surse proprii până la 8 februarie 1999, iar suma de 572.381.250 lei reprezentând restul de 75 % din preţ să fie plătită în cinci rate anuale, după cum urmează: suma de 114.476.250 lei la decembrie 1999; suma de 114.476.250 lei la 7 decembrie 2000; suma de 114.476.250 lei la 7 decembrie 2001; suma de 114.476.205 lei la 7 decembrie 2002 şi suma de 114.476.250 lei la 7 decembrie 2003.
S-a mai prevăzut în contract că în caz de neplată a unei rate la scadenţă, cumpărătorul va plăti vânzătorului pe perioada dintre data scadenţei şi data plăţii efective o penalitate de 0,3 % din valoarea ratei neachitate pentru fiecare zi de întârziere.
Părţile, de comun acord, au inclus în contract un pact comisoriu de ultim grad, stabilind expres că „în caz de neplată a două rate succesive la scadenţă, contractul se va desfiinţa de drept şi fără nici o somaţie, caz în care cumpărătorul va pierde garanţia.
Expertiza efectuată în cauză a evidenţiat că pârâta a mai achitat şi suma de 17.696,5 lei Ron dobânzi şi penalităţi, rămânând cu acest titlu de plată numai suma de 15.915,10 lei Ron.
Pe perioada derulării contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, pârâta nu a încasat dividende, iar cererea având ca obiect, „alte prejudicii nu a fost dovedită".
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 48/7 mai 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 545 din 7 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate toate argumentele primei instanţe.
Împotriva deciziei nr. 48/7 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S., care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, în vederea administrării de probatorii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în esenţă, s-a evocat împrejurarea că în mod greşit instanţa de apel nu a dispus efectuarea unei noi expertize, care să determine prejudiciul având în vedere obiectivele expuse în cererea de apel. Determinarea oricărui prejudiciu cauzat prin nerespectarea clauzelor contractuale, inclusiv vânzare de active sau proasta gestiune, precum şi întinderea daunelor interese provocate de A.V.A.S. se putea realiza numai printr-o nouă expertiză financiar-contabilă. De asemenea, greşit nu a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată, în speţă onorariul de expert, achitat de reclamantă.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul A.V.A.S. Bucureşti pentru următoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.I.C.G. LEORDA, obligarea acesteia la plata sumei de 1.005.816.949 Rol cu titlu de daune interese, datorate ca rezultat al desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. BT 47 din 7 decembrie 1998 daune constând în.
- 85.857.188 Rol dobânda contractuală aferentă ratelor nr. 2-4;
- 919.959.761 Rol penalitatea de întârziere pentru neachitarea la scadenţă a ratelor nr. 1 – 3.
- obligarea la plata de dividende şi alte prejudicii cauzate A.V.A.S., pe perioada derulării contractului.
Prin adresa din 2 februarie 2006, reclamanta şi-a precizat ultimul capăt al acţiunii şi anume obligarea pârâtei la plata sumei de 500 Euro, echivalentul în lei la data efectuării plăţii, ca prejudiciu minim, acesta urmând a fi din nou precizat în urma expertizei financiar contabile care să stabilească cu exactitate valoarea prejudiciului.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel şi-au fundamentat soluţia pe baza întregii documentaţii existente la dosarul cauzei şi a raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil O.M.C.
Expertiza a fost solicitată de reclamantă, admisă prin încheierea din 24 ianuarie 2006 şi a avut ca obiectiv stabilirea valorii prejudiciului cauzat de pârât prin neexecutarea obligaţiilor contractuale.
De remarcat că, expertiza, amplu argumentată şi bine documentată a concluzionat, fără echivoc, că pentru neplata la termen a obligaţiilor contractuale, au fost calculate pe durata valabilităţii contractului, dobânzi şi penalităţi în valoare de 33.611,60 Ron, din care societatea pârâtă a achitat suma de 17.696,50 Ron, astfel încât mai datorează suma de 15.915,10 Ron cu titlu de dobânzi şi majorări.
Referitor la solicitarea A.V.A.S. privind calculul dividendelor cuvenite, expertul a precizat că din documentele prezentate nu reiese că în perioada executării contractului cumpărătorul ar fi încasat dividende de la I.C. SA Leorda.
Cererea de efectuare a unei noi expertize cerută prin cererea de apel, nu se justifică, determinat de raţiunea că expertul a conferit răspunsuri detaliate şi exacte la obiectivele stabilite de instanţă, lămurind sub toate aspectele, pe baza materialului documentar pus la dispoziţie numai de reclamantă, toate aspectele vizate de A.V.A.S. Îndreptăţit a respins instanţa de apel cererea expusă anterior, raportul de expertiză contabilă făcând deplina convingere că a răspuns exigenţelor juridice, fiind în concordanţă cu actele examinate.
În cadrul pretenţiilor reclamantei, aceasta nu a reuşit să facă dovada tuturor susţinerilor sale pe baza probelor administrate, în condiţiile art. 1169 C. civ.
Este adevărat că pentru expertiza contabilă efectuată, A.V.A.S. a achitat onorariul expertului în sumă de 2000 Ron cu O.P. nr. 5615 din 21 martie 2005 şi nr. 7274 din 25 septembrie 2006. Potrivit art. 21 alin. (4) din OG nr. 25/2002 cheltuielile aferente efectuării expertizei vor fi avansate de societate sau după caz de Autoritate şi vor fi recuperate de la cumpărător.
Reclamanta nu a solicitat cheltuielile de judecată nici prin cererea de chemare în judecată, nici prin cererea precizatoare şi nici cu ocazia soluţionării cauzei în faza procesuală a fondului, astfel încât a fost dată eficienţă dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., care prevăd că în materie de cheltuieli de judecată, partea care cade în pretenţii va fi obligată la plata lor numai la cerere.
Pentru aceste raţiuni, nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului în vederea administrării de noi probe, astfel încât va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 48/7 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 48 din 7 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 925/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 928/2008. Comercial → |
|---|
