ICCJ. Decizia nr. 929/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 929/2008
Dosar nr. 412/46/2007
Şedinţa publică din 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 3122/COM/2001, a admis acţiunea reclamantei R.A.A.D.P.F.L. cu sediul în Craiova judeţul Dolj împotriva pârâtei SC C.C. SRL cu sediul în Craiova judeţul Dolj, în sensul că a fost admisă acţiunea reclamantei şi a fost constatat încetat de drept contractul prin trecerea termenului, a fost dispusă evacuarea pârâtei, a fost admisă în parte cererea reconvenţională şi a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 702.305.679 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de consolidare şi reparaţii la spaţiul reclamantei. Totodată a fost respins capătul de cerere privind prelungirea contractului.
S-a reţinut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 20 martie 2001, reclamanta a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 769.486.196 lei reprezentând valoarea cotei de asociere, TVA şi penalităţi de întârziere datorate în baza contractului de asociere în participaţiune nr. 65 din 27 martie 1995. S-a mai solicitat rezilierea acestui contract şi evacuarea pârâtei din imobilul situat în municipiul Craiova str. Mihail Kogălniceanu sub motiv că termenul contractului expiră la data de 27 martie 2001, iar pe perioada mai 1999 – octombrie 2000 pârâta a refuzat să-i plătească suma ce reprezintă un procent de 4 % din cifra sa de afaceri.
Pârâta a formulat o întâmpinare, urmată la data de 4 aprilie 2001 de o cerere de chemare în judecată a R.A.A.D.P.F.L. Craiova, care a format obiectul dosarului nr. 581/2001 al Tribunalului Dolj, solicitând la rândul ei încheierea unui nou contract de asociere determinat de împrejurarea că s-au făcut lucrări de reparaţii în valoare de 820.725.273 lei, fiind refuzată compensarea acestei valori cu cea a cotei de participare datorate.
Prin încheierea din 22 mai 2001 a Tribunalului Dolj a fost dispusă conexarea dosarelor.
S-a apreciat că între părţi a fost încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. 65 din 21 martie 1995 având ca obiect desfăşurarea de activităţi comerciale în spaţiul reclamantei din Craiova, str. Mihail Kogălniceanu, în schimbul unei sume de 4 % din cifra de afaceri a pârâtei.
Cererea reconvenţională a fost găsită întemeiată în parte, deoarece lucrările de consolidare efectuate de pârâtă la imobil au o valoare de 820.752.273 lei şi scăzând suma compensată de părţi de 118.446.594 lei, compensare consemnată în procesul verbal nr. 492467 din 30 noiembrie 2000, a rămas ca pârâta să mai primească diferenţa de 702.305.649 lei.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 1018 din 1 iulie 2002, a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă, având în vedere că cererea reconvenţională nu a fost soluţionată aşa cum a fost precizată la 27 noiembrie 2001 şi cauza a fost soluţionată plus petita, constatând încetat de drept contractul, deşi reclamanta solicitase numai rezilierea lui.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 446 din 30 iunie 2005, rejudecând în fond după casare, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 124.322.884 lei Rol reprezentând cota de asociere pe perioada mai 1999 – februarie 2003. De asemenea, a mai obligat reclamanta la plata sumei de 2.345.484.557 lei Rol către pârâtă, rămânând de achitat numai suma de 2.221.161.673 lei Rol după compensare. Totodată a fost instituit dreptul de retenţie asupra imobilului, în favoarea pârâtei, a fost respinsă cererea de reziliere şi de evacuare, precum şi cererea de prelungire a contractului de asociere în participaţiune şi de daune cominatorii.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 36 din 22 februarie 2006, a admis apelul declarat de reclamanta pârâtă R.A.A.D.P.F.L. Craiova împotriva sentinţei nr. 446 din 30 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 3158/COM/2002, a anulat sentinţa în tot şi a reţinut cauza spre rejudecare, reţinând că dispozitivul hotărârii apelate nu este semnat de judecător.
Prin încheierea nr. 1992 din 30 mai 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a strămutat cauza de la Curtea de Apel Craiova la Curtea de Apel Piteşti.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 56/ A-C din 16 mai 2007, a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC C.C. SRL Craiova prin lichidator S.C.P.A.E. SRL cu sediul social în Piteşti judeţul Argeş împotriva pârâtei R.A.A.D.P.F.L. CRAIOVA aşa cum a fost precizată, în sensul că a obligat pe reclamanta R.A.A.D.P.F.L. la plata sumei de 70.230,56 lei rezultată din factura nr. 1175824 din 19 iulie 1999 (după compensarea sumei de 118.446.594 Rol) şi plata sumei rezultată din aplicarea indicelui de inflaţie, precum şi la plata dobânzilor începând cu data scadenţei facturii şi până la efectuarea plăţii.
A mai fost obligată reclamanta la plata sumei de 276.632,20 lei şi la plata sumei rezultată din aplicarea indicelui de inflaţie ca şi a dobânzii legale începând cu data pronunţării acestei decizii şi până la plata creanţei.
De asemenea, a fost respinsă cererea de prelungire a contractului nr. 65 din 27 martie 2005 şi a fost instituit dreptul de retenţie în favoarea pârâtei, asupra imobilului în litigiu.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 6.508 lei reprezentând cheltuieli de judecată către pârâtă.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel, prin încheierea din 18 aprilie 2007, a disjuns cererea reconvenţională formulată de SC C.C. SRL prin lichidator judiciar şi a dispus suspendarea acţiunii principale formulată de R.A.A.D.P.F.L. în baza art. 42 din Legea nr. 85/2006.
Lucrările efectuate de pârâtă la imobil, în perioada 1995 - 1999, sunt de reparaţii capitale, aşa cum atestă minuta din 22 aprilie 1992. Lucrările efectuate în perioada 1999 – 2001, la cererea reclamantei au vizat refacerea zidurilor demolate, a calcanului, şarpantei şi acoperişului, potrivit proiectului nr. 12/2001, în cauză fiind efectuată şi o expertiză.
Împotriva deciziei nr. 56/ A-C din 16 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta R.A.A.D.P.F.L. Craiova, care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar pe fond respingerea acţiunii pârâtei ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a invocat, pe cale de excepţie, lipsa calităţii procesuale pasive a R.A.A.D.P.F.L., prin aceea că aceasta are numai un drept de administrare asupra bunurilor care aparţin Statului Român prin Ministerul Finanţelor, precum şi prescripţia dreptului la acţiune al pârâtei, iar pe fondul cauzei s-a cerut să se constate că lucrările au fost executate fără autorizaţie de construcţie şi fără acte justificative.
Intimata pârâtă SC C.C. SRL prin lichidator S.C.P.A.E. SRL Piteşti a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul declarat de reclamantă urmând a fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Este unanim admis, atât de doctrină cât şi de jurisprudenţă, că o condiţie pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală, legitimatio ad causam, care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acţiona şi în acelaşi timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea. În procesul civil calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligaţiei unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil.
De remarcat că apărarea R.A.A.D.P.F.L. prin invocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive nu a fost invocată nici în faza procesuală a fondului şi nici a apelului, ci numai în recurs, în condiţiile în care nu a făcut dovada cu acte a celor susţinute, respectiv că imobilul în litigiu ar avea ca proprietar Statul Român, iar reclamanta ar exercita numai un drept de administrare.
Nu poate fi primită, în contextul executării contractului intervenit între părţi, critica privind intervenirea prescripţiei dreptului la acţiune al pârâtei.
Termenul de prescripţie extinctivă desemnează intervalul de timp, stabilit de lege înlăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune în sens material sub sancţiunea pierderii acestui drept. Conform art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Termenul de prescripţie extinctivă, având caracter general, aplicabil raporturilor juridice obligaţionale (cele care au în conţinutul lor drepturi de creanţă şi îndatoririle corelative), este de 3 ani, fiind instituit de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Aşa cum a expus şi prin întâmpinarea sa pârâta, dreptul la acţiune pentru recuperarea creanţei s-a născut, la data de 30 noiembrie 2000, dată la care recurenta a achitat prin compensare suma de 118.446.594 lei din suma totală de 820.752.273 lei, rezultată din factura nr. 117.5823 din 19 iulie 1999. Dovada acestei plăţi parţiale o constituie ordinul de compensare nr. 0492467 din 30 noiembrie 2000.
Pe fondul cauzei, pentru corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept, relevanţa juridică este conferită de actele prezentate de părţi şi raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. C.O.
Amplu documentat, expertul a menţionat toate lucrările de reparaţii efectuate la imobilul în litigiu în perioada 1993-2001. Au fost enumerate lucrările care sunt în sarcina R.A.A.D.P.F.L. şi anume lucrările de consolidare a clădirii prevăzute în proiectul nr. 11/1993, refacerea calcanului, reparaţiile acoperisului, grupul sanitar subteran, instalaţiile electrice, lucrările de îmbunătăţire şi reparaţii necesare, inclusiv platformă betonată curte. Pentru lucrările de consolidare a cădirii au existat proiectele nr. 11/1993, 3314/1994, 12/2001 şi autorizaţia de construire nr. 455 din 22 iulie 1994.
Lucrările efectuate de pârâtă nu au caracterul de modernizare, fiind lucrări de reparaţii capitale şi care cad în sarcina proprietarului, conform clauzelor contractuale.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei R.A.A.D.P.F.L. împotriva deciziei nr. 56/ A-C din 16 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.A.A.D.P.F.L. Craiova, împotriva deciziei nr. 56/ A-C din 16 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 928/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 93/2008. Comercial → |
|---|
