ICCJ. Decizia nr. 93/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 93/2008
Dosar nr. 2215/36/2006
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 septembrie 2005 (data expedierii poştale), reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta A.S.C. (P.A.S.) Tulcea pentru a fi obligată la plata sumei de 761,516,4003 Ron (7.615.164.003 lei) daune interese ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. T.L. 8 din 10 martie 1999 şi plata de dividende şi alte prejudicii cauzate pe perioada derulării contractului.
Prin sentinţa civilă nr. 456 din 16 martie 2000, Tribunalul Tulcea a respins excepţiile invocate de pârâtă privind prescripţia şi lipsa calităţii procesuale pasive şi pe fond a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 3 din 12 ianuarie 2007, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta A.V.A.S. – Bucureşti a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304, pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat, în esenţă, admiterea acţiunii sale aşa cum a fost motivată, privind daunele interese datorate ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din culpa pârâtei care şi-a încălcat obligaţiile contractuale asumate.
Recursul este întemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. T.L. 8 din 10 martie 1999, prin care s-au vândut 100 % acţiuni din capitalul social al SC C. SA Tulcea, stabilindu-se ca preţul achitat cu un avans de 20 % să fie plătit pentru diferenţa de 80 % în 5 rate anuale.
Prin art. 3 din actul adiţional nr. 6 din 31 octombrie 2000, s-a convenit desfiinţarea de drept a contractului dacă cumpărătorul nu plăteşte 2 rate consecutive la scadenţă şi reţinerea de către cumpărător din sumele plătite a dobânzilor şi penalităţilor scadente la data desfiinţării contractului.
Cu alte cuvinte, părţile au stabilit de comun acord un pact comisoriu de gradul IV ce are drept consecinţă rezoluţiunea pe cale convenţională a contractului încheiat în cazul care pârâta cumpărătoare nu achită două rate succesive la data scadenţei.
Cum, este necontestat că pârâta nu a achitat la scadenţă ratele 2, 3 şi 4, clauza convenită de părţi a operat de drept începând cu 18 februarie 2003, cum s-a reţinut de părţi.
În această situaţie, şi faţă de această dată urmează a fi calculate despăgubirile ce se cuvin reclamantei vânzătoare, în raport de prevederile contractuale stabilite de părţi de comun acord.
În consecinţă, se impune ca în cauză să fie dispusă, o expertiză contabilă pentru a se putea stabili cu certitudine sumele legal datorate în raport de modul de calcul şi apărările pe care pârâtele înţeleg să le facă.
Faţă de cele de mai sus, recursul reclamantei va fi admis, se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 3/ COM din 12 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, Maritimă şi fluvială, contencios-administrativ şi fiscal, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 929/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 931/2008. Comercial → |
|---|
