ICCJ. Decizia nr. 935/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 935/2008
Dosar nr. 1730/62/2007
Şedinţa publică din 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2366/ C din 14 mai 2007, a respins excepţiile lipsei de interes, a lipsei calităţii procesual active şi a prescripţiei invocate de către pârâta SC L. SRL. A fost respinsă cererea formulată de reclamantul B. BRAŞOV cu sediul social în Braşov judeţul Braşov în contradictoriu cu pârâta SC L. SRL cu sediul social în Braşov judeţul Braşov, ca rămasă fără obiect.
De asemenea, a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că reclamantul B.B. a solicitat instanţei să declare nulitatea societăţii pârâte întrucât obiectul său de activitate este ilicit şi să desemneze un lichidator conform prevederilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul arată că o societate comercială nu poate avea calitatea de consilier juridic, iar existenţa unui statut al consilierilor juridici care cuprinde dispoziţii neclare şi contradictorii privind posibilitatea înfiinţării unor persoane juridice considerate societăţi comerciale, cu trimitere la Legea nr. 31/1990, nu poate înlătura caracterul ilicit al obiectului de activitate al unei societăţi comerciale care acordă asistenţă juridică în afara cadrului strict stabilit de Legea nr. 51/1995 şi Legea nr. 514/2003.
S-a apreciat că, în speţă, pârâta a modificat Actul constitutiv, în ceea ce priveşte activitatea sa principală, menţiunea la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov fiind solicitată la 21 februarie 2007 şi efectuată la data de 26 februarie 2007.
S-a constatat astfel că pârâta a modificat activitatea principală, că neregularitatea invocată de reclamant a fost înlăturată, precum şi că efectuarea menţiunilor la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov s-au făcut după depunerea cererii de chemare în judecată.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată s-a avut în vedere că pârâta a recunoscut pretenţiile reclamantului la prima zi de înfăţişare, iar factura fiscală aflată la dosar nu poate face dovada achitării de către reclamantă a onorariului avocaţial, nedepunându-se şi ordinul de plată ori chitanţa care să ateste plata.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 128/ Ap din 11 septembrie 2007, a respins apelul declarat de reclamantul B. BRAŞOV împotriva sentinţei civile nr. 2366/ C din 14 mai 2007 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a preluat, în principal, toate argumentele expuse de prima instanţă.
Împotriva deciziei nr. 128/ Ap din 11 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a promovat recurs B. BRAŞOV, membru al U.N.B. din România, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantului B. BRAŞOV, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi anume că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariilor de avocat, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat procesul va dovedi că le-a făcut.
Este adevărat că reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat cu modificările şi completările aduse stabilesc că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, constituie titlul executoriu.
Din verificarea documentaţiei existente, reiese că reclamantul nu a făcut dovada plăţii efective a onorariului de asistenţă juridică, iar pe de altă parte, aşa cum bine a evocat în motivarea sa instanţa de apel, în cauză s-a produs o achiesare la pretenţiile reclamantului, act juridic superior celui de recunoaştere a pretenţiilor şi exonerator de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. BRAŞOV împotriva deciziei nr. 128/ Ap din 11 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B. BRAŞOV, împotriva deciziei nr. 128/ Ap din 11 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 934/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 946/2008. Comercial → |
|---|
