ICCJ. Decizia nr. 934/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 934/2008
Dosar nr. 19495/99/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta R. IAŞI a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C.L.M. IAŞI, P.M. IAŞI şi P.M. IAŞI, obligarea acestora la plata sumei de 79.766,69 lei reprezentând preţul facturii neachitate aferentă lunii noiembrie 2003 şi 21.157,93 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate la aceeaşi factură.
Prin sentinţa nr. 834 din 25 aprilie 2007, Tribunalul Iaşi Comercial şi contencios administrativ a respins excepţia de nelegalitate a H.C.J. Iaşi nr. 28/2000 invocată de P.M. Iaşi şi P.M. Iaşi, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.L. Iaşi şi a respins acţiunea reclamantei în contradictoriu cu acest pârât. A respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a P.M. Iaşi şi a admis acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâţii P.M. Iaşi şi P.M. Iaşi şi a dispus obligarea acestora la plata sumei de 79.766,69 lei cu titlu de preţ şi 21.157,93 lei penalităţi calculate la factura lunii noiembrie 2003, urmând a curge până la data achitării integrale a preţului.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de pârâţii P.M. Iaşi şi P.M. Iaşi, iar Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 88 din 24 septembrie 2007, a admis apelul P.M. Iaşi, şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a primăriei, a respins acţiunea reclamantei, în contradictoriu cu aceasta şi a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate. Prin aceeaşi decizie, a fost respins apelul formulat de P.M. Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea a reţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a P.M. Iaşi, având în vedere dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora primăriile nu au capacitate procesuală de folosinţă pentru a putea sta în judecată, conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ.
Referitor la excepţia nelegalităţii H.C.J. Iaşi nr. 28/2000, curtea a reţinut că în mod corect instanţa de fond a respins-o, ca nefondată, având în vedere că autorii excepţiei nu au precizat care sunt normele legale încălcate cu prilejul adoptării hotărârii, iar faptul că în Ordinul nr. 29/ N din 23 decembrie 1993 nu ar exista nici o prevedere referitoare la apa meteorică nu duce la concluzia nelegalităţii acestei hotărâri.
Împotriva deciziei nr. 88 din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, a declarat recurs pârâtul P.M. IAŞI, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ., solicitând în principal, casarea deciziei şi trimiterea spre rejudecare, având în vedere că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel nu s-au pronunţat asupra unei excepţii invocate şi în subsidiar, admiterea recursului, admiterea excepţiilor invocate, iar pe fond, respingerea cererii introductive de instanţă.
În argumentarea criticilor formulate, autorul recursului a susţinut, în esenţă, următoarele:
- în mod greşit, instanţa de fond a respins excepţia nelegalităţii H.C.J. nr. 28/2000, având în vedere că la data aprobării hotărârii, nu exista temei legal pentru perceperea unei taxe pentru colectarea apei meteorice şi mai mult decât atât, soluţionarea excepţiei de nelegalitate era de competenţa Secţiei de Contencios Administrativ a Tribunalului Iaşi.
- instanţa de apel a pronunţat o soluţie greşită şi sub aspectul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a P.M. Iaşi, având în vedere că primarul nu este parte în contractul de prestări servicii.
- instanţa a pronunţat o soluţie greşită şi în ceea ce priveşte obligarea la plata sumelor solicitate, având în vedere că la data emiterii facturii, nu exista un contract valabil încheiat şi mai mult decât atât, factura emisă de reclamantă nu a fost acceptată la plată.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, are în vedere excesul de putere săvârşit de instanţă atunci când pronunţă o hotărâre cu încălcarea normelor de competenţă.
Recurentul susţine în argumentarea acestui motiv că instanţa s-ar fi pronunţat asupra excepţiei de nelegalitate invocată, în condiţiile în care ar fi trebuit să înainteze dosarul cauzei, secţiei de contencios administrativ. Or, se observă că în speţă, instanţa investită cu soluţionarea cauzei, a fost secţia comercială de contencios administrativ, motiv pentru care critica circumscrisă pct. 3 al art. 304 C. proc. civ., nu poate fi primită.
Mai mult decât atât, se constată că instanţa de apel a pronunţat o soluţie temeinică şi legală în ceea ce priveşte excepţia de nelgalitate invocată, având în vedere că autorii excepţiei nu au precizat care sunt normele legale încălcate cu prilejul adoptării H.C.J. nr. 28/2000.
Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta se referă la aplicarea greşită a legii. Din perspectiva acestui motiv, nu s-ar putea analiza decât situaţiile în care s-ar fi aplicat un text străin situaţiei de fapt, ar fi fost extinse sau restrânse nejustificat dispoziţiile legale.
În raport de aceste precizări prealabile, se constată că, prin recursul de faţă, deşi recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în realitate a reiterat criticile formulate în apel, aducând spre analiză chestiuni de fond legate de modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a primarului, evoluţia în timp a raporturilor contractuale şi modul de calcul al penalităţilor de întârziere, aspecte ce nu constituie motive ce pot fi analizate în cadrul pct. 9 al art. 304, potrivit căruia, recurentul trebuia să demonstreze că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Din nici un argument expus în motivarea pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., nu rezultă ce dispoziţii legale au fost încălcate, astfel încât să poată constitui obiect de analiză într-o cale de atac extraordinară care vizează numai nelegalitatea soluţiilor supuse controlului judiciar.
Cu toate acestea, din analiza considerentelor deciziei recurate, se constată că instanţa de apel a interpretat în mod corect dispoziţiile legale aplicabile în cauză, astfel încât critica formulată se dovedeşte a fi nefondată.
Pe cale de consecinţă, faţă de considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul P.M. IAŞI, împotriva deciziei nr. 88 din 24 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 931/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 935/2008. Comercial → |
|---|
