ICCJ. Decizia nr. 949/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 949/2008
Dosar nr. 34335/3/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 9895 din 10 noiembrie 2005 pronunţată în dosar nr. 34335/3/2006 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC A.R.A. SA Bucureşti împotriva pârâtei SC G.A. SA Bucureşti având ca obiect anularea hotărârii nr. 1 şi 2 ale adunării generale extraordinare a acţionarilor pârâtei din data de 18 septembrie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că solicitarea reclamantei de anulare a hotărârii motivat de încălcarea prevederilor art. 132 alin. (2), art. 129 alin. (2), (3) şi (6), art. 101 şi 131 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data adoptării hotărârii contestate este nefondată.
Astfel, în privinţa motivului de anulare pentru lipsa procesului-verbal întocmit de cenzori şi apoi verificarea acestuia de către secretarul de şedinţă sau în locul acestuia de către notar, tribunalul a avut în vedere faptul că nu se impunea îndeplinirea acestei formalităţi, care este specifică doar în cazul acţionarilor care participă la adunarea generală şi deţin acţiuni la purtător, nu şi în ipoteza acţiunilor nominative când simpla participare permite verificarea îndeplinirii condiţiilor de prezenţă şi cvorum. În consecinţă această critică nu este întemeiată, deoarece toate acţiunile societăţii pârâte sunt la purtător.
De asemenea, arată tribunalul au fost respectate şi dispoziţiile art. 129 alin. (3) şi art. 101 din Legea nr. 31/1990, deoarece notarul a fost desemnat să îndeplinească sarcina de secretar al şedinţei, cu acordul acţionarilor prezenţi, situaţie în care hotărârile atacate sunt legale şi sub acest aspect.
Totodată, contrar celor susţinute de reclamantă, referitor la momentul în care începe să curgă termenul pentru executarea hotărârii nr. 2, acesta coincide cu data îndeplinirii ultimei formalităţi cerute de lege, respectiv publicarea hotărârii în M. Of., astfel încât şi în această privinţă sunt respectate dispoziţiile art. 131 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 31/1990, fiind irelevant faptul că pe calea ordonanţei preşedinţiale s-a dispus suspendarea hotărârii atacate.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 250 din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, cu motivarea că faţă de obligaţia instituită de lege în sarcina societăţilor din domeniul asigurărilor de a efectua auditul financiar cu firme de specialitate şi a lipsei obligaţiei întocmirii procesului-verbal de către cenzori, criticile formulate în acest sens de reclamantă sunt nefondate. De asemenea, în condiţiile art. 129 din Legea nr. 31/1990, atribuţiile secretarului de şedinţă pot fi exercitate şi de către un notar public, dacă adunarea generală hotărăşte în acest sens, motiv pentru care şi această critică a fost respinsă, ca nefondată, precum şi aceea referitoare la momentul în care pot fi puse în executare hotărârile adoptate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A.R.A. SA criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În mod concret, recurenta invocă faptul că instanţa de apel a luat în considerare numai motivul de apel întemeiat pe încălcarea prevederilor art. 129 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 31/1990 nepronunţându-se asupra celorlalte trei motive constând în nesocotirea prevederilor art. 129 alin. (3) şi art. 131 alin. (4) şi (5) şi respectiv referirea instanţei de fond la aspecte care nu au fost invocate de părţi. Procedând în acest mod, curtea de apel în realitate nu a motivat hotărârea adoptată, iar pe de altă parte considerentele avute în vedere pentru respingerea apelului sunt străine de natura pricinii, fiind irelevantă invocarea art. 129 din aceeaşi lege, deoarece nu s-a contestat exercitarea atribuţiilor secretarului de şedinţă de către notarul public ci faptul că nu s-a încheiat procesul-verbal prevăzut de art. 129 alin. (2) şi (6) din actul normativ arătat. De asemenea, susţine recurenta, excede cadrului procesual precizarea că instanţa nu avea obligaţia administrării din oficiu a probelor referitoare la menţionarea hotărârii în registru şi depunerea acesteia la O.R.C., deoarece nu s-a afirmat teza contrară.
Prin cea de a doua critică recurenta arată că, contrar celor reţinute de ambele instanţe, întocmirea procesului-verbal al comisiei este obligatorie indiferent de felul acţiunilor, nominative sau la purtător, deoarece legiuitorul nu face nicio distincţie, astfel încât această formalitate se aplică tuturor societăţilor comerciale.
Totodată, arată recurenta, au fost încălcate şi prevederile art. 129 alin. (3) din aceeaşi lege, în condiţiile în care nu a existat o hotărâre a acţionarilor care să ateste manifestarea de voinţă a acestora cu privire la prezenţa şi mandatul notarului, hotărârile instanţelor fiind greşite şi sub acest aspect, ca şi în privinţa aplicării art. 131 alin. (4) şi (5) care interzicea executarea unei hotărâri A.G.A. anterior îndeplinirii condiţiilor cumulative expres prevăzute constând în înregistrarea în registrul adunărilor generale la R.C. şi publicarea în M. Of. al României. De altfel, în această privinţă prima instanţă a inserat în motivare aspecte fără legătură cu natura pricinii, iar curtea de apel nu a examinat această critică.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., curtea constată că este nefondat respingându-l ca atare.
Astfel, motivul de recurs, constând în nelegalitatea hotărârii derivată din lipsa motivelor ori existenţa unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii, este nefondat, deoarece instanţa de apel chiar dacă a prezentat într-o formă lapidară criticile apelantei le-a respins în totalitate arătând pe scurt şi argumentele care au coincis cu cele ale primei instanţe, în aceste condiţii, exercitarea controlului judiciar al deciziei, fiind posibil, curtea reţinând că au fost menţionate considerentele care au condus la pronunţarea deciziei recurate.
În privinţa criticilor întemeiate pe încălcarea prevederilor art. 129 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 31/1990, în redactarea în vigoare la momentul adoptării hotărârilor contestate, curtea constată că în mod corect au reţinut ambele instanţe cu obligaţia întocmirii procesului-verbal de către comisia de cenzori există doar în cazul acţiunilor la purtător, concluzie care rezultă, cu evidenţă, din prevederile art. 123 alin. (1) din aceeaşi lege, conform căruia la adunările generale, acţionarii care posedă acţiuni la purtător au drept de vot numai dacă le-au depus în condiţiile prescrise de acest text, iar cenzorii au constatat printr-un proces-verbal depunerea la timp a acţiunilor.
Din această perspectivă, motivarea instanţelor că procesul-verbal întocmit de cenzori se impune doar în cazul acţionarilor care deţin acţiuni la purtător este în acord atât cu textul legal anterior invocat, dar şi cu statutul societăţii pârâte, care în calitate de societate de asigurare avea obligaţia legală de a efectua auditul financiar doar cu firme de specialitate, scop în care a şi hotărât la data de 20 martie 2003 eliminarea din statut şi contract a capitolului privitor la cenzori.
În acelaşi context desemnarea în calitate de secretar de şedinţă a notarului public s-a efectuat cu respectarea prevederilor art. 129 alin. (2) şi (3) din aceeaşi lege, reţinând că a existat în acest sens acordul tuturor acţionarilor prezenţi, motiv pentru care şi această critică fiind nefondată va fi respinsă ca atare.
De asemenea, în privinţa momentului la care hotărârile contestate vor putea fi puse în executare, se va reţine că instanţele au interpretat şi aplicat corect prevederile art. 131 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 31/1990, concluzionând că acesta coincide cu data publicării în M. Of., publicarea fiind însă ulterioară înregistrării hotărârii în registrul adunărilor generale şi al menţionării la O.R.C.
De menţionat însă că reclamanta însăşi a solicitat ca hotărârea să fie executată, în sensul depunerii vărsămintelor, în termen de 30 zile de la data publicării în M. Of. şi că deşi propunerea a fost acceptată de ceilalţi acţionari, a votat împotriva propriei propuneri, ceea ce evidenţiază caracterul nefondat al acestei critici.
În concluzie, reţinând că instanţele au analizat corect raportul juridic dedus judecăţii aplicând corect textele legale incidente materiei, pronunţând hotărâri legale acestea vor fi menţinute a atare ca efect al respingerii recursului, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.R.A. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 250 din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 900/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 952/2008. Comercial → |
|---|
