ICCJ. Decizia nr. 952/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.952/2008
Dosar nr. 1405/100/2006
Şedinţa publică din 7 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1314 pronunţată la data de 24 mai 2006, Tribunalul Maramureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.E., în contradictoriu cu pârâta SC V.T. SRL şi în consecinţă a constatat nulitatea absolută a H.A.G. a asociaţilor societăţii pârâte nr. 1 din 17 decembrie 2005 prin care s-a dispus revocarea reclamantului din funcţia de administrator al societăţii pârâte şi desemnarea în această calitate a d-lui M.N.D. precum şi schimbarea sediului social al societăţii în altă locaţie.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că hotărârea adoptată de adunarea generală a asociaţilor societăţii la 17 decembrie 2005, a avut ca obiect modificarea actului constitutiv, în condiţiile în care administratorul revocat a fost desemnat iniţial prin actul constitutiv, ceea ce impunea, sub aspectul cvorumului, votul tuturor asociaţilor potrivit prevederilor art. 192 alin. (3) din Legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990), dispoziţii legale care au fost încălcate de adunarea generală fiind prezent numai unul din cei doi asociaţi, respectiv M.N.D.
Apelul declarat de societate împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 48 din data de 31 octombrie 2006.
Răspunzând motivelor de apel, Curtea constată că, în speţă, adoptarea măsurii de revocare a reclamantului din funcţia de administrator, impunea respectarea dispoziţiilor art. 192 [(alin. (2)] din L.S.C., respectiv votul tuturor asociaţilor aşa cum corect a statuat prima instanţă.
Referitor la nerespectarea prevederilor art. 132 alin. (4) din lege, Curtea apreciază că aceste dispoziţii nu îşi găsesc aplicarea în cauză, societatea pârâtă fiind o societate cu răspundere limitată, a cărei funcţionare, astfel cum este reglementată de lege nu interzice administratorilor să atace hotărârea de revocare a lor din funcţie.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, pârâta SC V.T. SRL a declarat, în termen legal, recurs solicitând modificarea hotărârii, admiterea apelului şi pe fond respingerea acţiunii introductive formulată de reclamant.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând încălcarea şi aplicarea greşită a legii, susţinând, în argumentarea criticilor de nelegalitate următoarele:
- în mod greşit s-a apreciat că dispoziţiile art. 132 alin. (4) din L.S.C. nu sunt aplicabile în cauză, deoarece prevederile art. 196 din L.S.C. impuneau concluzia contrară;
- acţiunea în anulare a fost promovată peste termenul de 15 zile prevăzut de lege, de la data luării la cunoştinţă de către reclamant, ceea ce impunea respingerea ei ca tardivă;
- prin hotărârea atacată au fost nerespectate dispoziţiile art. 193 alin. (3) din L.S.C., potrivit cărora adunarea generală la a doua convocare poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea din capitalul social reprezentată de asociaţii prezenţi.
Pe parcursul soluţionării prezentului recurs, intimatul a depus întâmpinare, la data de 5 martie 2007, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, iar la data de 19 octombrie 2007, Curtea a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa nejustificată a părţilor, legal citate, la termenul de la acea dată.
Urmare cererii intimatului C.E., cauza a fost repusă pe rol la data de 14 decembrie 2007, fixându-se termen pentru soluţionarea recursului la 7 martie 2008.
Asupra recursului.
Verificând hotărârea atacată în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru raţiunile care urmează:
1. Dispoziţiile legal incidente în cauză sunt cuprinse în titlul III din Legea societăţilor comerciale referitor la funcţionarea societăţilor comerciale cu răspundere limitată – capitolul VI.
2. Conform art. 194, desemnarea sau revocarea administratorilor unei societăţi cu răspundere limitată constituie atributul exclusiv al adunării generale a asociaţilor, iar potrivit art. 196 din acelaşi titlu, în ce priveşte dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată, dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni, reglementate la art. 132 din aceeaşi lege.
Or, potrivit art. 132 alin. (4) „administratorii nu pot ataca hotărârile adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie".
Reglementarea îşi găseşte raţiunea în aceea că funcţia de administrator se exercită după regulile de la mandat (conform art. 72 din L.S.C.), având un caracter intuitu personae, esenţialmente revocabil, potrivit dispoziţiilor mandatului comercial (art. 1552 şi 1553 C. civ.).
Altfel spus, mandatul, are în vedere, în principal interesul mandantului şi fiind intuitu personae, el nu mai subzistă, dacă încrederea acordată mandatarului a dispărut şi prin urmare, revocarea administratorilor poate interveni oricând.
3. În sfârşit, dispoziţiile art. 197 alin. (2) şi (3) din L.S.C. conform cărora administratorii, asociaţi sau neasociaţi, într-o societate cu răspundere limitată nu pot primi, fără autorizarea adunării generale, mandatul de administrator în alte societăţi concurente şi nu pot face comerţ concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane, sub sancţiunea revocării, precum şi trimiterea la art. 75, 76, 77 alin. (1) şi art. 79 din L.S.C., aplicabile şi societăţilor cu răspundere limitată, impun cu forţa evidenţei concluzia că administratorii nu pot ataca hotărârile adunării generale privind revocarea lor din funcţie, revocare care exprimă o denunţare unilaterală a contractului de mandat.
Cum regulile privitoare la mandat aplicabile administratorilor într-o societate pe acţiuni, cât şi celor din societăţile cu răspundere limitată, sunt aceleaşi, dezlegarea dată de instanţe, în sensul că dispoziţiile art. 132 alin. (4) se aplică numai societăţilor pe acţiuni, nu are niciun fundament legal, distinct de faptul că, instanţele nu explicitează, considerentele care ar impune o atare concluzie.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 (2) şi (3) C. proc. civ., va admite prezentul recurs şi va modifica Decizia atacată, în sensul admiterii apelului, împotriva sentinţei fondului, pe care o va schimba în tot şi în consecinţă va respinge acţiunea în anulare formulată de reclamant.
Totodată, intimatul C.E. va fi dat în debit cu suma de 9,75 lei taxa judiciară de timbru şi 2,50 lei timbru judiciar, datorate pentru repunerea pe rol a cauzei după suspendarea judecăţii din culpa părţilor potrivit art. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC V.T. SRL BAIA MARE împotriva deciziei nr. 48 din 31 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul pârâtei declarat împotriva sentinţei nr. 1314 din 24 mai 2006 a Tribunalului Maramureş, pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acţiunea.
Dă în debit intimatul C.E. cu suma de 9,75 lei taxă judiciară de timbru şi 2,50 lei timbru judiciar datorat pentru repunerea pe rol.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 949/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 953/2008. Comercial → |
|---|
