ICCJ. Decizia nr. 953/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 953/2008
Dosar nr. 118/1285/2004
Şedinţa publică din 7 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 august 2004 reclamanta SC A.P. SRL a solicitat obligarea pârâtei B.C.R., ambele cu sediul în Cluj Napoca la plata sumei de 2.046.036.732 lei daune interese cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa comercială nr. 4636 din 23 octombrie 2006, a respins acţiunea reclamantei.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că banca nu are nici o culpă în situaţia creată, deoarece semnăturile de pe ordinele de plată depuse spre încasare conform expertizei grafologice efectuate în dosarul de urmărire penală au fost asemănătoare cu specimenele de semnătură depuse la bancă de către B.F.P. şi B.I.
Culpa aparţine reprezentanţilor legali ai societăţii care i-au dat o împuternicire angajatei lor R.M. să prezinte la bancă ordinele de plată şi să încaseze banii conform acestora, fără însă să verifice modul în care s-au făcut plăţile în cadrul societăţii.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins prin Decizia civilă nr. 95 din 18 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
SC A.P. SRL cu sediul în Cluj Napoca a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea, modificarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza pe fond să se admită cererea astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
A susţinut recurenta că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că banca nu are nici o culpă în ceea ce priveşte eliberarea de fonduri din contul curent întrucât falsul a fost bine executat, deoarece angajaţii acesteia sunt responsabili pentru neglijenţă în îndeplinirea obligaţiilor asumate faţă de clienţi.
S-a invocat că suntem în prezenţa unui contract de cont curent încheiat între recurentă şi bancă şi potrivit art. 370 C. com., acesta „produce strămutarea proprietăţii valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor" deci sumele pe care numita R.M. le-a sustras aparţineau băncii care este victima dolului, întrucât a efectuat plata fără să existe ordin în acest sens.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B.C.R. SA, prin sucursala Judeţeană Cluj a solicitat respingerea recursului întrucât nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a acesteia, deoarece îi lipseşte un element esenţial respectiv culpa în producerea pagubelor ce s-ar fi cauzat recurentei.
S-a menţionat că recurenta şi-a schimbat temeiul juridic al acţiunii, întrucât a invocat direct în recurs răspunderea civilă contractuală a intimatei, ceea ce este inadmisibil faţă de dispoziţiile art. 294 coroborat cu art. 316 C. proc. civ.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Critica recurentei, că în mod greşit instanţa de apel nu a reţinut culpa intimatei în ceea ce priveşte eliberarea de fonduri din contul curent, se referă la aprecierea de către instanţă a materialului probator administrat în cauză, deci la aspecte legate de netemeinicia hotărârii şi care nu pot fi cenzurate de instanţa de control judiciar.
Nu poate fi reţinută critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căreia contractul de cont curent produce conform art. 370 C. com., strămutarea proprietăţii valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor, adică a băncii, care deci este victima dolului pentru următoarele considerente:
Recurenta-reclamantă a invocat în acţiune ca temei juridic răspunderea civilă delictuală şi criticile invocate la instanţa de apel s-au referit la faptul că instanţa de fond nu a reţinut culpa băncii în efectuarea plăţilor fără a exista un ordin în acest sens.
La instanţa de recurs s-a invocat pentru prima dată răspunderea civilă contractuală a intimatei, respectiv dispoziţiile art. 370 C. com., privind contractul de cont curent.
Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., „în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată", iar art. 316 C. proc. civ., prevede că „dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol".
În raport de aceste prevederi legale, Înalta Curte constată că recurenta nu îşi poate schimba temeiul juridic din răspundere civilă delictuală în răspundere civilă contractuală în această fază procesuală.
Aşa fiind, urmează ca potrivit art. 312 C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.P. SRL CLUJ NAPOCA împotriva deciziei nr. 95 din 18 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 952/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 954/2008. Comercial → |
|---|
