ICCJ. Decizia nr. 956/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 956/2008
Dosar nr. 884/45/2006
Şedinţa publică din 7 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 24 aprilie 2003, astfel cum a fost precizată reclamantul SC I. SRL Iaşi a solicitat obligarea pârâţilor R.A.A. Iaşi şi A.B.R. prin sucursala Iaşi la plata sumei de 2.258.169.353 lei încasată nejustificat din contravaloarea scrisorii de garanţie bancară reprezentând garanţie de bună execuţie, la 142.202.000 lei dobânzi bancare şi comisioanele aferente, la actualizarea sumelor cu rata inflaţiei pe perioada iunie 2002- la zi cu, cheltuieli de judecată.
C.J. Iaşi a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului R.A.A. Iaşi şi a invocat că este finanţator al investiţiei referitoare la modernizarea şi extinderea A. Iaşi în baza contractului nr. 003/AI/1996.
În Şedinţa publică din 2 iunie 2004 instanţa a dispus conexarea la acest dosar în temeiul dispoziţiilor art. 166 C. proc. civ., a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 14871/2003 prin care pârâtul R.A.A. Iaşi a solicitat obligarea reclamantei SC I. SRL Iaşi la plata sumei de 1.409.378.394 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere a unor deficienţe şi de execuţie a unor lucrări la obiectivul A. Iaşi.
Tribunalul Iaşi, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 599 din 11 noiembrie 2005, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta SC A.B.R., sucursala Iaşi şi a respins acţiunea reclamantei faţă de aceasta.
A respins excepţia prematurităţii acţiunii conexe invocată de reclamanta-pârâtă şi excepţia nulităţii relative a raportului de expertiză în construcţii ridicată de intervenientul accesoriu C.J. Iaşi.
S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă SC I. SRL Iaşi şi pârâtul-reclamant R.A.A. Iaşi a fost obligat la 225.816.935 Ron daune (echivalentul sumei de 2.258.169.353 lei vechi) la care se va aplica indicele de inflaţie aferent perioadei iunie 2002 – octombrie 2005, suma de 14.220,2 Ron (echivalentul sumei de 142.202.000 lei vechi) daune şi 13.312 Ron reprezentând cheltuieli de judecată aferente pretenţiilor admise.
S-a respins cererea de majorare a pretenţiilor depusă de SC I. SRL Iaşi formulată în concluziile scrise din 11 noiembrie 2005.
S-a respins acţiunea conexă formulată de pârâtul –reclamant R.A.A. Iaşi şi cererea de intervenţie accesorie a Consiliului Judeţean Iaşi în interesul pârâtului-reclamant.
Prin Decizia nr. 65 din 4 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, s-a respins cererea de aderare la apel formulată de SC I. SRL Iaşi şi excepţia invocată de apelantul R.A.A. Iaşi şi intervenientul C.J. Iaşi împotriva sentinţei tribunalului.
S-a admis cererea intimatului-reclamant SC I. SRL Iaşi de obligare a apelantului R.A.A. Iaşi la plata sumei actualizată conform indicelui de inflaţie aferentă sumei la care a fost obligat prin sentinţa apelată pentru perioada octombrie 2005 şi până la plata efectivă plus 54.000 lei Ron cheltuieli de judecată.
S-a reţinut în considerentele deciziei că instanţa de fond a respins în mod corect excepţiile formulate conform motivării, iar cu privire la cererea de intervenţie formulată de C.J. Iaşi se impunea a fi respinsă întrucât aceasta lărgeşte cadrul procesual sub aspectul părţilor aflate în litigiu, nu şi a obligaţiilor de drept material şi procesual în sprijinul căruia s-a intervenit.
Pârâtul R.A.A. Iaşi şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de antrepriză nr. 5003/AI din 5 noiembrie 1996 astfel cum a fost modificat prin acte adiţionate conform procesului verbal de recepţie nr. 2078 din 17 decembrie 2001.
Cu privire la remedieri acestea s-au executat parţial rămânând de efectuat lucrări în sumă de 379.830.647 lei conform raportului de expertiză şi deci beneficiarul scrisorii de garanţie pentru buna execuţie putea pretinde numai această sumă şi nu cea solicitată de R.A.A. Iaşi de 2,638 miliarde lei.
S-a reţinut că antreprenorului (SC I. SRL Iaşi) trebuia să i se returneze la nivelul anului 2002 (iunie) suma de 2.687.972.631 lei, lucrările fiind executate conform contractului de execuţie şi actelor adiţionale aşa cum rezultă din procesul verbal de recepţie nr. 2078 din 17 decembrie 2001.
Împotriva acestei decizii pârâtul R.A.A. Iaşi a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat în principal admiterea şi casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar în subsidiar modificarea hotărârii instanţei de apel în sensul admiterii apelului declarat de acesta astfel cum a fost formulat.
Recurentul a criticat Decizia instanţei de apel şi a susţinut următoarele:
- hotărârea instanţei de apel este nelegală întrucât nu a examinat motivul invocat la punctul III din declaraţia de apel privind plata contravalorii utilităţilor furnizate şi facturate şi deci se impune în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
- numai prin interpretarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) instanţa de apel a menţinut soluţia primei instanţe prin care a fost obligată la 225.816,935 lei Ron cu indicele de inflaţie aferent perioadei iunie 2002-octombrie 2005 reprezentând o parte din valoarea scrisorii de garanţie bancară şi la 14.220,2 lei Ron dobânzi bancare plătite de intimata-reclamantă la creditul ce constituia valoarea scrisorii de garanţie bancară.
- cererea de aderare a intimatei-reclamante la apelul formulat de recurentă în anul 2007 nu mai era posibilă potrivit dispoziţiilor art. 2932 C. proc. civ., întrucât a fost înregistrată după prima zi de înfăţişare.
- Decizia instanţei de apel este nelegală întrucât a ignorat convenţia părţilor materializată în actul adiţional nr. 6 din august 2001, respectiv dispoziţiile art. 7.2 din capitolul intitulat „G.".
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC I. SRL Iaşi a solicitat respingerea recursului întrucât recurentul a executat în mod abuziv valoarea integrală a scrisorii de garanţie bancară în sumă de 2.630.000.000 lei Rol la 14 iunie 2002 sub pretextul că nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia de efectuare a lucrărilor de remediere conform anexei nr. 2 la procesul verbal nr. 2078 din 17 decembrie 2001 şi a unor deficienţe şi pretinse vicii ascunse apărute şi care i-ar fi fost imputabile în baza obligaţiei de garanţie.
La termenul de azi, recurenta prin apărător a invocat în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de ordine publică faptul că deşi din minuta hotărârii rezultă că apelurile formulate de aceasta şi intervenientul accesoriu C.J. Iaşi au fost respinse, dispozitivul hotărârii nu cuprinde această menţiune.
Recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente:
Înainte de a analiza criticile invocate de recurentă în cererea sa, vom examina motivul de ordine publică invocat la termenul de azi în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., privind contradicţia dintre minută şi dispozitivul deciziei recurate.
Potrivit art. 258 alin. (1) C. proc. civ., dispozitivul hotărârii (minutei) se semnează de judecători, sub pedeapsa nulităţii şi aceasta trebuie să fie în concordanţă cu dispozitivul pe care în mod obligatoriu trebuie să-l conţină o hotărâre judecătorească în temeiul art. 261 alin. (5) C. proc. civ.
În speţă, din minuta întocmită la data pronunţării deciziei din apel rezultă că s-au respins apelurile formulate de pârâta R.A.A. Iaşi şi de intervenientul C.J. Iaşi aşa cum s-a reţinut şi în considerentele deciziei, menţiune însă care lipseşte din dispozitivul hotărârii recurate.
Cum partea din hotărâre care se execută este dispozitivul acesteia din care nu rezultă că instanţa s-a pronunţat asupra celor două apeluri şi între acesta pe de o parte şi minuta, respectiv considerente pe de altă parte, există o neconcordanţă, asupra căreia instanţa de control judiciar nu se poate pronunţa, întrucât nu rezultă care este soluţia reală, pronunţată de instanţa de apel.
Aşa fiind, urmează ca potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., 304 pct. 7 cu referire la art. 314 C. proc. civ., să se admită recursul pârâtei, să se caseze Decizia recurată şi să se trimită cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Nu se mai impune examinarea celorlalte motive de recurs, care vor fi avute în vedere ca apărări invocate la instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta R.A.A. IAŞI împotriva deciziei nr. 65 din 4 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 954/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 959/2008. Comercial → |
|---|
