ICCJ. Decizia nr. 1014/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1014/2009
Dosar nr. 329/179/2007
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 68 din 25 aprilie 2008 pronunţată în dosar nr. 329/179/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorii A.M. şi A.I. împotriva intimatei A.V.A.S. Bucureşti precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de intimată împotriva R.B. SA Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă – investită ca urmare a admiterii recursului formulat de intimată împotriva sentinţei nr. 276/2007 a Judecătoriei Babadag, care a fost casată, iar cauza trimisă spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. 45 din OUG nr. 51/1998 – a reţinut în esenţă că în baza contractului de cesiune de creanţă din 13 august 2001, A.V.A.S. a preluat de la B.A. SA, în prezent R.B. SA, o creanţă bancară neperformantă în valoare de 47.517,30 lei, consolidată ulterior la nivelul sumei de 17.296 dolari S.U.A., asupra debitorului AF H. pentru a cărei recuperare a demarat procedura de executare silită a debitorului şi a garanţiilor aferente.
În acest sens, arată Curtea de Apel, printre garanţiile transmise de bancă, ca accesoriu al titlului de creanţă figurează şi contractul de garanţie imobiliară din 17 martie 2005, autentificat în 7 aprilie 1995, prin care contestatorii A.M. şi A.I. garantau, cu imobilul proprietate, situat administrativ în comuna Sarichioi, județul Tulcea, obligaţia de rambursare a creditului în sumă de 381.000.000 lei.
Dat fiind faptul că din acest cuantum s-a achitat doar o parte, respectiv suma de 10.000.000 lei, creditoarea a demarat executarea silită a garanţilor ipotecari, această executare fiind legală, iar susţinerea contestatorilor în sensul că răspunderea lor este limitată la nivelul sumei de 10.000.000 lei, deja achitată, este contrară menţiunilor din contractul de ipotecă.
Cu această motivare, prima instanţă a respins ca nefondată contestaţia la executare, şi pe cale de consecinţă şi cererea de chemare în garanţie formulată de intimată pentru modificarea contractului de cesiune de creanţă şi a documentelor anexate acesteia pentru ipoteza în care se va admite contestaţia la executare.
Împotriva acestei soluţii au formulat recurs contestatorii A.M. şi A.I. criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În mod concret se invocă faptul că potrivit contractului de garanţie imobiliară din 1995, dreptul de ipotecă a fost acordat doar pentru suma de 10.000.000 lei, care a fost de altfel achitată, după cum rezultă din adresa emisă de B.A. SA, filiala Jurilovca, la data de 24 iunie 1998.
De asemenea, arată recurenţii, actele doveditoare ale achitării debitului au fost predate intimatei, care a şi procedat la ridicarea garanţiilor ipotecare aplicate asupra imobilelor celorlalţi debitori, cu excepţia celei instituite asupra imobilului lor.
În consecinţă, susţin recurenţii, deşi s-au depus documente justificative atât în privinţa limitei garanţiei acordate cât şi a faptului că s-a efectuat plata, în mod greşit contestaţia la executare a fost respinsă.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, cu precizarea că deşi s-au invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor relevă doar incidenţa pct. 9 al articolului menţionat, Curtea va examina cauza în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. sub toate aspectele deoarece recursul este formulat împotriva unei hotărâri, care potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel.
Din această perspectivă, se va reţine că prin contractul de garanţie imobiliară din 1995 contestatorii A.M. şi A.I. au garantat obligaţia de rambursare a creditului în sumă de 381.000.000 lei acordat de B.A. SA, filiala Jurilovca, debitorului AF H., cu un drept de ipotecă asupra imobilului proprietatea lor, până la concurenţa sumei de 10.000.000 lei.
În aceste limite, de altfel, s-a efectuat şi inscripţia ipotecară, după cum rezultă din încheierea nr. 887 - 888 din 7 aprilie 1995.
Această sumă a fost achitată de contestatori, conform adresei din 24 iunie 1998 a B.A. SA, filiala Jurilovca.
Totodată, prin sentinţa civilă nr. 555 din 3 octombrie 1997 a Tribunalului Tulcea, rămasă irevocabilă, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta B.A. SA împotriva pârâtei AF H., care a fost obligată, printre altele, la plata sumei de 10.000.000 lei, în solidar cu garanţii A.M. şi A.I., temeiul constând în obligaţia asumată în acest sens prin contractul de garanţie imobiliară din 1995.
Pe de altă parte, conform anexei la contractul de cesiune prin care intimata a preluat creanţa neperformantă, B.A. SA, sucursala Tulcea, a predat contractul de garanţie imobiliară din 1995 cu o valoare a garanţiei de 10.000.000 lei.
În aceste condiţii, executarea silită demarată de intimată pentru recuperarea de la contestatori a unei creanţe în valoare de 46.988 lei în temeiul contractului de garanţie imobiliară din 1995 şi a sentinţei civile nr. 555/1997 este lipsită de suport legal şi ignoră atât contractul de garanţie cât şi dispoziţiile hotărârii judecătoreşti prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că garanţia a fost acordată până la concurenţa sumei de 10.000.000 lei – ce a fost achitată – şi nu pentru întreg creditul de care a beneficiat împrumutatul.
Prin urmare, reţinând că recursul este întemeiat, va fi admis ca atare conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar hotărârea instanţei de fond urmează a fi schimbată în parte, în sensul admiterii contestaţiei la executare şi anulării procesului - verbal de aplicare a sechestrului, precum şi a actelor de executare silită efectuate în temeiul acestui act.
Totodată vor fi păstrate dispoziţiile din sentinţă referitoare la respingerea cererii de chemare în garanţie, intimata nefiind parte căzută în pretenţii în sensul art. 60 C. proc. civ.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ., intimata va fi obligată şi la plata cheltuielilor de judecată către recurenţi în sumă de 1.206 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii A.M. şi A.I.
Schimbă sentinţa comercială nr. 68 din 25 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în parte, în sensul că admite contestaţia la executare şi anulează procesul - verbal de aplicare a sechestrului din 15 martie 2007 şi actele de executare întocmite în temeiul acestuia.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei cu privire la cererea de chemare în garanţie.
Obligă intimata pârâtă A.V.A.S. la plata sumei de 1.206 lei cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale către recurenţi.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1013/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1015/2009. Comercial → |
|---|
