ICCJ. Decizia nr. 1016/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1016/2009
Dosar nr. 3871/105/2007
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 3 din 16 ianuarie 2008 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea prin care SIF M. SA Bucureşti, în contradictoriu cu SC C.C.C. SA Măneciu, sat Cheia, județul Prahova, a solicitat anularea hotărârii A.G.E.A. din 24 mai 2007.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că hotărârea atacată priveşte majorarea capitalului social al societăţii pârâte de la 22.687,50 lei la 522.485 lei, prin emisiunea unui număr de 198.719 acţiuni, cu valoare nominală de 2,5 lei (însemnând 496.797,5 lei) ce i-au revenit în totalitate lui C.D.M., acţionar, urmare creanţei pe care acesta o avea asupra societăţii pârâte.
Reţinându-se că nu s-au încălcat dispoziţiile art. 210 alin. (5) din Legea 31/1990 şi nici cele ale art. 216 din acelaşi act normativ, instanţa a respins cererea reclamantei ca nefondată, reţinând şi că modificarea actului constitutiv s-a făcut cu respectarea art. 117 alin. (7) din Legea 31/1990.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 103 din 16 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, iar hotărârea de fond schimbată în tot în sensul admiterii acţiunii şi anulării hotărârii A.G.E.A. din 24 mai 2007 a acţionarilor pârâtei.
Instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei că apelul este nefondat întrucât corect instanţa de fond a reţinut că majorarea capitalului social s-a făcut cu respectarea art. 210 alin. (2) teza a II-a din Legea 31/1990, prin transformarea creanţelor în acţiuni, că dreptul de preferinţă al acţionarilor s-a respectat, noile acţiunidistribuindu-se conform art. 216 din Legea 31/1990.
În schimb s-a apreciat că au fost încălcate dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea 31/1990, textul modificărilor privind capitalul social nefiind cuprins integral în convocator iar dreptul de vot din partea lui C.D.M. s-a exercitat cu încălcarea art. 126 alin. (1) din acelaşi act normativ.
În final apelul a fost admis şi hotărârea A.G.E.A. anulată pentru încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) şi art. 126 din Legea 31/1990, reţinându-se totodată că s-ar fi impus majorarea capitalului social şi prin celelalte modalităţi prevăzute de art. 210 din Legea 31/1990 întrucât administratorul unic se afla la momentul votului în conflict de interese, urmărind în mod evident realizarea creanţelor sale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor recurenta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., arată că hotărârea recurată are o motivare contradictorie, considerentele hotărârii fiind în sensul respingerii apelului ca nefondat, iar dispozitivul fiind în sensul admiterii lui.
De asemenea, motivarea cuprinde şi motive străine de natura pricinii referitoare la cauzele de nulitate relativă virtuală, fără însă a face referire la interesul lezat al reclamantei afectat de majorarea capitalului social prin conversia datoriilor. Tot astfel instanţa de apel stabileşte că se puteau folosi şi alte modalităţi de majorare a capitalului social deşi acesta era un atribut al adunării generale şi nu al instanţei.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta critică schimbarea naturii actului dedus judecăţii modificând şi interpretând greşit scopul pentru care a fost adoptată hotărârea de majorare a capitalului social, respectiv pentru a evita dizolvarea societăţii şi nicidecum pentru a realiza creanţa pe care o avea unul dintre acţionari asupra societăţii.
Prin cea de-a treia critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta critică interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Legea 31/1990 referitoare la exercitarea votului de către administrator atunci când se discută descărcarea sa de gestiune, deoarece interdicţia instituită de art. 126 nu este aplicabilă în cauză, ci eventual cea din art. 127 din Legea 31/1990, text neinvocat de apelantă şi care oricum nu ar fi atras nulitatea sau anularea hotărârii A.G.E.A. ci doar răspunderea pentru daune create societăţii, nedovedite în speţă.
În final este criticată neregularitatea convocatorului adunării, convocator perfect legal şi cunoscut reclamantei precum şi necitarea în cauză a acţionarului C.D.M.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
Critica recurentei privind motivarea contradictorie a deciziei şi argumentată pe motive străine de pricină este întemeiată, rezultând din Decizia recurată că în considerente apelul este apreciat ca nefondat urmând a fi respins în timp ce în dispozitiv apelul este admis.
Prima parte a argumentării cea referitoare la considerentele pe care instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de respingere a acţiunii – este apreciată de instanţa de apel ca justificând temeinicia şi legalitatea hotărârii de fond, în timp ce partea finală argumentează temeinicia acţiunii reclamantei, dispozitivul deciziei fiind în sensul admiterii apelului şi schimbării în tot a hotărârii de fond.
În atare situaţie este imposibil a fi exercitat controlul legalităţii deciziei recurate şi analizarea celorlalte critici invocate de recurentă, motiv pentru care Curtea apreciază că recursul este întemeiat urmând a fi admis în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Decizia din apel casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.C.C. SA Măneciu.
Casează Decizia nr. 103 din 16 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1015/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1018/2009. Comercial → |
|---|
