ICCJ. Decizia nr. 1026/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1026/2009
Dosar nr. 17051/3/2007
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 martie 2007 reclamanta SC T.A.S. SRL Bucureşti cheamă în judecată pe pârâtul I.D. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat acesta să respecte contractul de închiriere încheiat între părţi în 12 decembrie 2003 în sensul de a-i permite reclamantei accesul în imobilul închiriat.
Pârâtul formulează cerere reconvenţională solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate rezilierea prin acordul părţilor a contractului de închiriere în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 1964 din 11 aprilie 2007 Judecătoria Buftea admite excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, invocată de pârât, şi declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, reţinând caracterul comercial al cauzei, având obiect neevaluabil în bani, faţă de art. 56 C. com. raportat la art. 4 şi art. 7 C. com. şi dând eficienţă dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. com.
Prin sentinţa comercială nr. 1323 din 30 ianuarie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, admite cererea principală formulată de reclamanta - pârâtă, obligă pe pârât să respecte contractul de închiriere în litigiu în sensul de a permite reclamantei - pârâte accesul în imobilul închiriat şi respinge cererea reconvenţională formulată de pârâtul - reclamant, reţinând că cererea de reziliere a contractului în cauză, înregistrată la D.G.F.P. Ilfov de către pârâtul - reclamant la 28 iunie 2006, la care s-a ataşat un pretins acord al reclamantei, nu poate avea eficienţă faţă de contractul de cesiune de părţi sociale şi actul adiţional modificator al actului constitutiv al reclamantei al cărei asociat unic devenea Z.W., înregistrate în registrul comerţului de către judecătorul delegat la 26 iunie 2006, şi faţă de faptul că pârâtul a recunoscut că a încasat personal contravaloarea chiriei până la data introducerii acţiunii, iar la data de 28 iunie 2006 persoana care putea angaja pe reclamantă este cea menţionată la O.R.C. Tribunalul Bucureşti.
Prin Decizia comercială nr. 374 din 9 septembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - pârât împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând, în acest sens, că la data de 28 iunie 2006, data formulării cererii de reziliere a contractului de închiriere, reclamanta - intimată prin reprezentantul său legal nu şi-a exprimat consimţământul la această reziliere, astfel că nu se poate pretinde că între părţi ar fi existat acordul de voinţă în sensul rezilierii contractului.
Împotriva deciziei de mai sus pârâtul declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, admiterea apelului său, şi, pe fond, respingerea acţiunii principale şi admiterea cererii reconvenţionale în sensul constatării rezilierii prin acordul părţilor a contractului de închiriere în litigiu.
În fundamentarea recursului său recurentul critică instanţa de apel pentru greşita aplicare a prevederilor legale în materia opozabilităţii faţă de terţi a schimbării administratorului unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, ignorând că cererea de reziliere a contractului a fost semnată la D.G.F.P. Ilfov de către o persoană fizică, reprezentant al locatarei reclamante, care deţinea originalul contractului de închiriere în cauză şi ştampila societăţii comerciale, pe care a şi utilizat-o, neprezentându-se, la acel moment, dovada existenţei unui alt reprezentant legal al intimatei - reclamante cu privire la persoana căruia să fi fost înştiinţat recurentul, instanţa criticată făcând o aplicare eronată a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 26/1990 şi ale art. 26 alin. (2) din aceeaşi lege, precum şi ale art. 204 alin. (5), art. 54 alin. (2) şi art. 55 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în condiţiile în care actul adiţional la actul constitutiv al societăţii reclamante - prin care a fost schimbat şi administratorul acesteia - a fost publicat în M. Of. partea a IV-a nr. 2457/7.08.2006, mult după semnarea - la 28 iunie 2006 - a cererii de reziliere a contractului în litigiu de către dl. F.O.S., legitimat cu procura dată la Aman, Iordania, la 12 iunie 2006 de către administratorul de la acel moment al intimatei, dl. A.Q.F.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata - reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât, prin încheierea judecătorului delegat din 28 iunie 2006 de înscriere în Registrul Comerţului a actului adiţional prin care se numea un nou administrator, această numire a devenit opozabilă şi recurentului, astfel că Decizia recurată a fost pronunţată cu corecta aplicare a legii de către instanţa de apel, aceasta constatând întemeiat că lipseşte acordul reclamantei - intimate pentru rezilierea contractului în litigiu, recursul recurentului fiind, de altfel, în aceste condiţii şi nemotivat – în opinia intimatei.
Din examinarea criticilor recurentului prin prisma motivului de recurs invocat reiese că acestea sunt întemeiate.
În acest sens, din examinarea actelor dosarului se constată că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 204 alin. (5) din aceeaşi lege, ignorând că intimata - reclamantă – societate comercială – nu putea invoca faţă de terţ, respectiv faţă de pârâtul - recurent, numirea în funcţia de administrator - reprezentant legal - a unei alte persoane câtă vreme această numire nu a fost publicată în conformitate cu legea, adică – în speţă – în Monitorul Oficial. Or, în cauza de faţă, publicarea actului adiţional la actul constitutiv al societăţii comerciale reclamante, prin care a fost desemnat un alt administrator, reprezentant legal al acesteia, s-a făcut în M. Of. partea a IV-a din 7.08.2006, aceasta fiind data la care recurentul - pârât a putut cunoaşte că locatara cu care încheiase contractul de închiriere în litigiu avea un alt reprezentant legal decât acela care-şi exprimase acordul pe cererea de reziliere a menţionatului contract înregistrată la A.F.P. Voluntari la 28 iunie aplicând şi ştampila reclamantei - intimate, ştampilă a cărei pierdere eventuală societatea comercială în cauză nu a făcut dovadă să o fi reclamat.
În mod netemeinic instanţa de apel nu a dat eficienţă cererii de reziliere a contractului de închiriere, în cauză, prin acordul părţilor, câtă vreme pârâtul a probat că cererea de reziliere depusă la A.F.P. Voluntari este semnată de reprezentanţii ambelor părţi la contractul de închiriere în litigiu, intimata - reclamantă nefăcând dovada că cel care şi-a manifestat acordul menţionat, semnând şi ştampilând înscrisul, nu a fost dl. F.O.S., împuternicit prin procură specială de administratorul de atunci al societăţii, dl. A.Q.F.
Astfel fiind, criticile recurentului - pârât fiind fondate, Decizia recurată constatându-se a fi netemeinică şi nelegală, pronunţată cu greşita aplicare a legii, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. recursul declarat de recurent urmează a fi admis şi Decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi admis apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei instanţei de fond, care urmează a fi schimbată în tot în sensul că urmează a fi respinsă ca nefondată acţiunea principală, formulată de reclamanta SC T.A.S. SRL şi urmează a fi admisă cererea reconvenţională, formulată de pârâtul I.D., şi, pe cale de consecinţă, urmează a se constata reziliat prin acordul părţilor contractul de închiriere din 12 decembrie 2003.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. intimata - reclamantă, căzută în pretenţii, urmează a fi obligată să plătească recurentului - pârât suma de 1.048 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul I.D.
Modifică Decizia nr. 374 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei nr. 1323 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Bucureşti.
Schimbă, în tot, sentinţa de fond în sensul că respinge, ca nefondată, acţiunea principală formulată de SC T.A.S. SRL.
Admite cererea reconvenţională formulată de I.D. şi constată reziliat contractul de închiriere din 12 decembrie 2003 prin acordul părţilor.
Obligă intimata - reclamantă la 1.048 lei cheltuieli de judecată către recurentul - pârât, în toate fazele.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1025/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1027/2009. Comercial → |
|---|
