ICCJ. Decizia nr. 1027/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1027/2009
Dosar nr. 371/2/2008
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 143 din 19 septembrie 2008 pronunţată în dosar nr. 371/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis acţiunea precizată de contestatorii S.C.T., C.I. şi J.M. împotriva pârâtei A.V.A.S. şi în consecinţă s-a constatat nulitatea absolută a angajamentului de plată din 20 noiembrie 1995 şi 21 noiembrie 1995 pentru garantarea convenţiei de credit din 2 noiembrie 1995 încheiată între debitorul R.S. şi B.R.C.E. SA, cu obligarea intimatei la plata sumei de 3.012 lei cheltuieli de judecată către contestatori.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă, în rejudecare după casarea sentinţei nr. 118/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a reţinut în esenţă că prin angajamentele de plată anterior menţionate contestatorii au garantat în favoarea debitorului R.S. restituirea creditului contractat de acesta şi ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de restituire A.V.A.S. a trecut la executarea creanţei datorate în baza convenţiei de credit din 1995, prin executarea contractelor de garanţie intitulate angajamente de plată, atribuite contestatorilor în calitate de garanţi personali, conform art. 42 C. com.
Dat fiind faptul că expertiza grafoscopică efectuată în cauză a evidenţiat faptul că, în mod cert, este exclusă posibilitatea ca actele din litigiu să fi fost semnate de contestatori, prima instanţă a apreciat că, în speţă lipseşte consimţământul părţilor la încheierea contractelor de garanţie, condiţie esenţială cerută de art. 948 C. civ. pentru încheierea valabilă a oricărei convenţii, motiv pentru care a admis cererea precizată a contestatorilor şi a constatat nulitatea absolută a angajamentelor de plată atribuite acestora.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs intimata A.V.A.S. criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor recurenta invocă faptul că prima instanţă a ţinut cont de concluziile expertizei grafoscopice efectuate în cauză, fără a solicita contestatorilor să depună înscrisuri semnate de ei în perioada semnării angajamentelor contestate, respectiv anul 1995, având în vedere împrejurarea că scriptele de comparaţie luate în anul 2008, nu sunt concludente deoarece în această perioadă este posibil ca reclamanta să-şi fi schimbat scrisul.
Totodată, arată recurenta, au fost încălcate prin soluţia pronunţată dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., care consacră principiul contradictorialităţii, precum şi obligaţia instanţei de a-l respecta, cerinţă nesocotită însă, în condiţiile în care expertiza depusă la dosar nu i-a fost comunicată, deşi a solicitat, astfel încât s-a încălcat şi dreptul la apărare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Curtea constată că este nefondat.
Astfel, deşi recurenta, critică concluziile raportului de expertiză apreciindu-le ca fiind neconcludente în considerarea perioadei lungi de timp scurse între momentul încheierii actelor contestate şi cel al efectuării probei, reproşând instanţei că nu a solicitat contestatorilor şi depunerea altor înscrisuri de comparaţie, trebuie precizat că la termenul din 19 septembrie 2008, intimata A.V.A.S. a arătat că a luat cunoştinţă de conţinutul raportului de expertiză grafoscopică, nu are de formulat obiecţiuni şi nici alte probe de administrat, după cum rezultă din practicaua sentinţei, motiv pentru care instanţa a acordat părţilor cuvântul pe fond.
În aceste condiţii, este în mod evident contrară realităţii susţinerea recurentei, în sensul că nu i s-a comunicat raportul de expertiză şi în acest mod i-a fost îngrădit dreptul la apărare şi a fost încălcat principiul contradictorialităţii, câtă vreme prezentă fiind la dezbatere, această parte a arătat că a luat cunoştinţă de expertiză şi nu înţelege să formuleze obiecţiuni.
În consecinţă, această probă fiind acceptată inclusiv de intimată, instanţa nu avea niciun motiv să o înlăture, motiv pentru care şi instanţa de recurs va respinge critica formulată în acest sens.
Pentru identitate de raţiune vor fi respinse ca nefondate şi criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 129 C. proc. civ. şi constatând că hotărârea instanţei de fond este legală va fi menţinută ca atare, ca efect al respingerii recursului ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Fiind în culpă procesuală recurenta va fi obligată şi la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 143 din 19 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurenta la 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimaţii - reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1026/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1028/2009. Comercial → |
|---|
