ICCJ. Decizia nr. 1028/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1028/2009
Dosar nr. 525/1285/2008
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 aprilie 2008 reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâţii M.D. şi SC T.P. SRL solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să oblige pe pârâtul M.D. în calitate de unic administrator al pârâtei SC T.P. SRL ca în termen de 3 săptămâni de la pronunţarea hotărârii să convoace A.G.A. SC T.P. SRL, cu ordinea de zi revocarea din funcţie a administratorului existent şi numirea unui nou administrator, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că este asociat al pârâtei SC T.P. SRL, fiind deţinător a 11 părţi sociale, ceea ce echivalează cu 51% din capitalul social.
Pârâtul de rând 1, M.D. deţine calitatea de administrator ala acestei societăţi, începând cu anul 1991, data la care a fost înfiinţată SC T.P. SRL. Deşi în calitate de asociat majoritar al societăţii reclamantul i-a solicitat administratorului statutar să aducă la cunoştinţă situaţia reală a SC T.P. SRL, prin acte contabile, situaţii financiare, mijloace fixe, obiecte de inventar, proprietăţi, contracte cu alţi parteneri, litigii aflate pe rol, pârâtul a refuzat în mod categoric acest lucru, continuând administrarea abuzivă a societăţii.
În aceste condiţii, reclamantul a solicitat prin notificare scrisă pârâtului să procedeze la convocarea A.G.A. a SC T.P. SRL, având ca scop revocarea din funcţie a administratorului statutar şi numirea unui nou administrator.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 195 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
Prin sentinţa comercială nr. 1552 din 23 iunie 2008 Tribunalul Comercial Cluj a admis cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantul C.I. împotriva pârâţilor M.D. şi SC T.P. SRL şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie accesorie introdusă de către intervenienta N.G.A. în interesul pârâtului M.D., a obligat pârâtul M.D. să convoace A.G.A. SC T.P. SRL având ca obiect pe ordinea de zi revocarea din funcţie a administratorului statutar şi numirea unui nou administrator, a respins cererea de stabilire a unui termen de 3 săptămâni de la pronunţare pentru convocarea acţionarilor şi a obligat pârâtul M.D. la plata sumei de 20.008,3 ron cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar şi o parte din onorariul de avocat.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că inadmisibilitatea justificată pe considerentul că, pe de o parte, adunarea generală nu are competenţa de a revoca administratorul statutar şi de a numi un nou administrator, iar pe de altă parte, în condiţiile în care pârâtul şi intervenienta se opun categoric înlocuirii administratorului statutar, adoptarea unei hotărâri cu un astfel de conţinut este imposibilă, nu poate fi reţinută, deoarece înlocuirea administratorilor reprezintă o atribuţie în competenţa expresă a adunării generale a asociaţilor conform prevederilor art. 194 alin. (1) din Legea nr. 31/1991, iar mai mult, prin cerere se solicită exclusiv obligarea pârâtului la convocarea adunării generale având ca propunere la odinea de zi înlocuirea administratorului şi nici reclamantul nici instanţa nu pot impune asociaţilor modul în care aceştia pot vota.
Referitor la solicitarea prin demersul promovat, reţine instanţa că, legea societăţilor nu conferă soluţii pentru ipoteza în care administratorul statutar, deşi notificat de către asociat conform art. 195 alin. (2) C. proc. civ., refuză să-şi îndeplinească obligaţia de convocare, însă pentru ca dreptul instituit de această reglementare să fie unul efectiv, trebuie recunoscută posibilitatea asociatului care este îndreptăţit de a formula o cerere administratorului statutar pentru convocarea adunării generale de a se adresa instanţei cu solicitarea de a-l obliga la realizarea convocării.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii M.D., în nume propriu şi pentru pârâta SC T.P. SRL şi intervenienta N.G.A. solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii, în principiu, ca inadmisibilă şi pe fond, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.
În motivare, apelanţii - pârâţi arată că hotărârea este legală din perspectiva încălcării dreptului la apărare, în contextul ignorării excepţiei inadmisibilităţii invocate prin întâmpinare şi cererea de intervenţie, respectiv a calificării greşite, a neexaminării cu prioritate, în condiţiile art. 137 C. proc. civ., arătând că esenţa excepţiei a fost inadmisibilitatea cererii de convocare a unei adunări generale a asociaţilor pentru adoptarea unei hotărâri evident imposibile de adoptat de acest organ.
Totodată, mai arată apelanta că hotărârea este greşită şi pe fond, dat fiind că textul de lege se referă însă evident la administratori şi celelalte organe de conducere desemnate în acelaşi fel prin hotărârea adunării generale, deoarece nu se poate accepta că ar exista o contradicţie legislativă între acest text şi cel al art. 192 alin. (2) din lege, care permite modificarea actului constitutiv exclusiv prin acordul de voinţă unanim al asociaţilor – acord exprimat ferm ca fiind în cauză exclus.
Soluţia dată, se arată de apelanţi, este nelegală deoarece instanţa de fond a omis să cenzureze cererea cu care a fost investită - şi anume măsura care i s-a pretins a se dispune – obligarea la convocarea unei adunări generale cu ordinea de zi precis stabilită. Confirmând ordinea de zi fără a verifica posibilitatea legală a adoptării acesteia, se arată, instanţa s-a pronunţat anticipat asupra valabilităţii acestei hotărâri – în mod inadmisibil substituindu-se voinţei părţilor şi ignorând opoziţia legal exprimată în cauză.
Apelanţii, mai susţin că revocarea administratorului desemnat prin actul constitutiv prin adunare este inadmisibilă şi contrară dispoziţiilor art. 192 alin. (2) şi chiar al art. 194 alin. (1) lit. b) din Legea 31/1990 interpretat greşit.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 162 din 17 septembrie 2008 a respins apelul declarat de către pârâtul M.D., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al SC T.P. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 1552 din 23 iunie 2008, a Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menţine în întregime.
A respins, ca rămasă fără obiect, cererea pentru suspendarea executării vremelnice a aceleiaşi sentinţe.
A constatat că intervenienta în interesul pârâtului M.D., N.G.A. a renunţat la judecarea apelului declarat împotriva sentinţei fondului.
A obligat pârâtul M.D. să plătească reclamantului C.I. cheltuieli de judecată parţiale în apel, în sumă de 500 lei, onorariu avocaţial.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că susţinerile apelanţilor cu privire la inadmisibilitate sunt neîntemeiate şi au fost respinse întrucât în contextul dispoziţiilor art. 195 din Legea nr. 31/1990 nu se verifică în stadiul în care se solicită obligarea administratorului societăţii - intimate la convocarea adunării generale a asociaţilor.
Nici restul susţinerilor apelanţilor constând în aceea că textul reţinut de prima instanţă a fost interpretat greşit, nu a putut fi reţinut de către instanţa de apel întrucât prin dispoziţiile art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, respectiv dreptul conferit de această normă să fie unul efectiv, trebuie recunoscută posibilitatea asociaţilor de a se adresa instanţei cu solicitarea de a-l obliga pe administratorul statutar la realizarea convocării.
Nici susţinerile referitoare la necenzurarea ordinii de zi nu pot fi primite, susţine instanţa de apel, deoarece dispoziţiile art. 195 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 nu fac diferenţieri, nu interzic şi nici nu cer condiţii suplimentare, ci doar cer a se verifica doar dacă prin cerere solicitantul precizează scopul pentru care doreşte convocarea, iar o astfel de verificare a fost făcută de către prima instanţă.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâtul M.D. în termen legal, motivat şi timbrat criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă, prin reiterarea motivelor din apel sub forma criticilor în recurs, că hotărârea este nelegală întrucât instanţa omite să constate inadmisibilitatea acţiunii invocată pe cale de excepţie încă de la fond, în situaţia lipsei unanimităţii, a lipsei acordului tuturor asociaţilor, iar pe fond, instanţa de fond omite să cenzureze legalitatea cererii cu care a fost investită – respectiv obligarea la convocarea unei adunări generale cu o ordine de zi precis stabilită.
Mai susţine recurentul că acţiunea este inadmisibilă şi sub aspectul lipsei calităţii instanţei de a se substitui actului constitutiv sau de a-l completa prin a dispune la obligarea la o măsură neprevăzută de acest act constitutiv, respectiv a dispoziţiei care să reglementeze modul de soluţionare a refuzului convocării adunării generale de către administratorul desemnat – contrar dispoziţiilor art. 195 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990.
În consecinţă, recurentul - pârât, solicită, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, admiterea apelului şi a respingerii acţiunii ca fiind inadmisibilă.
În subsidiar, solicită modificarea hotărârii atacate şi sub aspectul modului de soluţionare a apelului în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată – soluţia fiind contrară motivaţiei, care, eronat, reduce numai cheltuielile de judecată din apel la 500 lei, soluţie contrară motivaţiei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că, în mod corect şi judicios ambele instanţe au pronunţat hotărâri temeinice şi legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de pârâtul M.D.
Criticile formulate de recurentul - pârât privind omiterea instanţelor de judecată de a constata inadmisibilitatea acţiunii în situaţia lipsei unanimităţii a acordului asociaţilor şi a cenzura legalitatea cererii de chemare în judecată cu care a fost investită, analizate global, sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 195 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 „un asociat sau un număr de asociaţi ce reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social va putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări".
Cum reclamantul deţinător a 11 părţi sociale în societatea pârâtă care echivalează cu 51% din capitalul social, în calitate de asociat majoritar al SC T.P. SRL, urmare refuzului administratorului M.D. de a-i prezenta situaţia financiară a societăţii – în mod legal a procedat la notificarea scrisă de a se convoca A.G.A. – cu scopul de revocare a administratorului din funcţie – conform dispoziţiilor art. 195 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, astfel, critica inadmisibilităţii unei atari cereri în contextul legal sus menţionat, este neîntemeiată.
În mod corect au reţinut ambele instanţe că, în competenţa A.G.A. conform art. 194 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 – conferă acesteia posibilitatea „să desemneze administratorii şi cenzorii, să îi revoce sau să-i demită şi să le dea descărcare de activitate".
De altfel, prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită exclusiv obligarea pârâtului la convocarea A.G.A. cu ordinea de zi propunerea de înlocuire a administratorului, ceea ce nu este acelaşi lucru cu a impune asociaţilor modul în care aceştia vor vota.
Critica recurentului că instanţa s-a substituit voinţei părţilor în contextul celor menţionate mai sus este neîntemeiată.
De asemenea neîntemeiată este şi critica formulată în subsidiar cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa de apel având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. în acordarea acestora.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.D., recurentul urmând să suporte, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. cheltuielile de judecată efectuate de intimatul - reclamant C.I., dovedite cu actele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M.D. împotriva deciziei nr. 162 din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurentul la 17.850 lei cheltuieli de judecată către intimatul - reclamant C.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1027/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1030/2009. Comercial → |
|---|
