ICCJ. Decizia nr. 1046/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1046/2009
Dosar nr. 4394/83/2006
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S. Satu Mare, a chemat în judecată pe pârâta SC F. SRL, solicitând obligarea acesteia la predarea imobilului ce a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar din 1998 încetat la data de 1 iulie 2003, întrucât a refuzat să plătească preţul activului la nivelul valorii reziduale.
Prin cerere reconvenţională, pârâta a solicitat să se constate cuantumul valorii reziduale a contractului de leasing şi obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 1731/C din 13 noiembrie 2007, a respins acţiunea reclamantei, a admis cererea reconvenţională a pârâtei stabilind valoarea reziduală a imobilului ce a făcut obiectul contractului de leasing, la suma de 178.640 lei şi a obligat pe reclamantă la 540,3 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă că prin sentinţa civilă nr. 527/LC din 25 noiembrie 2005 a Tribunalului Satu Mare invocabilă prin Decizia nr. 3366/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanta acţiunii de faţă a fost obligată să respecte obligaţia contractului de leasing asumată la art. 3 lit. c) respectiv să dea posibilitatea utilizatorului să cumpere spaţiul comercial. Reglementat de OUG nr. 51/1997, contractul de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare predarea vânzarea prin negociere directă între părţi iar în caz de neînţelegere să se adreseze instanţei judecătoreşti. Întrucât contractul nu prevedea valoarea totală a contractului şi valoarea reziduală, expertiza efectuată a stabilit valoarea de piaţă a spaţiului din care se deduce valoarea redevenţei totale.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia GO/A/C din 6 mai 2008 a respins ca nefondat recursul pârâtei considerând că modificarea obiectului cererii reconvenţionale după închiderea dezbaterilor contravine dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ. aşa încât instanţa de fond a soluţionat cererea iniţial formulată, iar cererile noi formulate în apel nu pot fi analizate.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta - reclamantă a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că după pronunţarea deciziei nr. 1778/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi-a precizat cererea reconvenţională în sensul că a solicitat să se constate că nu există valoare reziduală iar instanţele de fond greşit au apreciat precizarea drept o modificare a obiectului acţiunii aplicând greşit prevederile art. 132 alin. (2) pct. 4.
Instanţele de fond s-au pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut solicitând expres atât verbal cât şi prin notele scrise să se constate că nu există valoare reziduală.
Greşit instanţa de fond a stabilit valoarea reziduală ca diferenţa între valoarea de circulaţie şi valoarea redevenţei plătite în timp ce art. 2 din OUG nr. 51/1997 defineşte valoarea reziduală ca valoarea la care după achitarea tuturor ratelor de leasing precum şi a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face transferul de proprietate.
Mai susţine recurenta că Decizia nr. 1778/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost obligată proprietara să vândă imobilul după achitarea sumei ce rezultă din regularizarea redevenţei totale.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Prevederile art. 132 C. proc. civ. stabilesc că întregirea sau modificarea cererii de chemare în judecată se poate face până la prima zi de înfăţişare, iar în cazul în care cererea în constatare se înlocuieşte printr-o cerere în realizare iar în cazul în care cererea în constatare poate fi primită, nu se socoteşte modificată acţiunea.
Prin concluziile verbale din 30 octombrie 2007, reprezentantul pârâtei a solicitat admiterea cererii sale reconvenţionale susţinând că la expirarea contractului trebuie regularizate redevenţele în sumă de 333.000.000 lei din care se scade ce s-a achitat, cu obligarea reclamantei la încheierea actului şi transmiterea lui.
Instanţa de fond la acel termen a declarat închise dezbaterile şi a amânat pronunţarea pentru termenul din 6 noiembrie apoi 13 noiembrie 2007.
Prin concluziile scrise depuse la 12 noiembrie 2007, pârâta a solicitat instanţei să se constate că nu e stabilită, în contractul de leasing imobiliar, valoare reziduală cu consecinţa vânzării imobilului după regularizarea redevenţei totale şi să se constate că pârâta a achitat în întregime redevenţa reactualizată.
Astfel condiţiile prevăzute de pct. 4 al art. 132 alin. (2) nu sunt îndeplinite iar noile cereri depuse după închiderea dezbaterilor au caracter de modificare a acesteia, întrucât acţiunea în constatare nu a fost înlocuită cu o cerere în realizare, ci cu o cerere în constatare având alt obiect.
În privinţa greşitei interpretări a prevederilor art. 2 din OUG nr. 51/1977 şi 27 din OUG nr. 88/1997, recurenta, nesusţinut, consideră că lipsa unei clauze privind valoarea reziduală înlătură obligaţia de plată a diferenţei dintre valoarea lucrului şi ratele plătite.
Prevederile sus menţionate au fost avute în vedere când jurisprudenţa a stabilit, constant, obligaţia proprietarului de a vinde imobilul utilizatorului după achitarea sumei ce a rezultat din regularizarea redevenţei totale.
Aşadar instanţa de fond în interpretarea judicioasă a textelor de lege citate a stabilit diferenţa între valoarea lucrului vândut şi a ratelor achitate, regularizând redevenţa totală.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 60/A-C din 6 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
Având în vedere culpa procesuală şi prevederile art. 274 C. proc. civ. instanţa va obliga partea căzută în pretenţii la cheltuieli de judecată în sumă de 6.512 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F. SRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 60/2008 A/C din 6 mai 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă pe recurentă la cheltuieli de judecată în sumă de 6.512 lei către intimata SC S. SA Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1043/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1047/2009. Comercial → |
|---|
