ICCJ. Decizia nr. 1048/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1048/2009
Dosar nr. 6384/30/2006
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 6384/30/2006 al Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta SC A. SA Timişoara a acţionat în judecată pe pârâta A.D.S. pentru ca prin hotărârea judecătorească pârâta să fie obligată să încheie un act adiţional la contractul de concesiune din februarie 27 februarie 2004 privind suprafaţa terenului deţinut în concesiune, redevenţa aferentă suprafeţei efectiv deţinute, valoarea investiţiilor ce urmează a fi efectuate pentru dezvoltarea exploataţiei, achitarea redevenţei pentru suprafaţa efectiv deţinută pe anul 2005 integral, trimestrele 1 şi 2 ale anului 2006 şi parţial trimestrul 3 al anului 2006.
Prin sentinţa civilă nr. 1334 din 9 octombrie 2007 Tribunalul Timiş a admis acţiunea reclamantei şi a dispus obligarea pârâtei să încheie cu reclamanta un act adiţional la contractul de concesiune din 27 februarie 2004 în sensul modificării suprafeţei terenului aflat în concesiune cu consecinţa modificării redevenţei aferente suprafeţei efectiv deţinute, cât şi în sensul modificării valorii investiţiilor ce urmează a fi efectuate de reclamantă pentru dezvoltarea exploataţiei, în caz contrar, hotărârea urmând a ţine loc de act adiţional modificator al contractului de concesiune iniţial încheiat din 27 februarie 2004 şi a constatat că reclamanta a achitat redevenţa pentru 268,8 ha suprafaţă deţinută efectiv de la derularea contractului de concesiune pentru anul 2005 integral, pentru trimestrul 1 şi 2 din anul 2006 şi parţial pentru trimestrul 3 al anului 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut starea de fapt rezultată din procesul - verbal de predare primire a terenului de către pârâtă, constatarea plăţilor făcute cu titlu de redevenţă de către reclamantă şi a obligat pârâta să respecte clauzele contractuale cu referire la suprafaţa de teren efectiv exploatată de reclamantă, cu efect asupra redevenţei şi a valorii investiţiilor necesar a fi efectuate pentru dezvoltarea exploataţiei.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a fost respins de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 54/A din 24 martie 2008, instanţa de apel reţinând că la fondul cauzei a fost pronunţată o hotărâre temeinică şi legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză şi cu dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.
Împotriva deciziei de mai sus pârâta A.D.S. Bucureşti a declarat recurs, susţinând că la pronunţarea deciziei instanţa de apel nu a ţinut cont de înscrisurile depuse de pârâtă la dosar, ce conduceau la concluzia că acţiunea reclamantei SC A. SA a rămas fără obiect în contradictoriu cu A.D.S.
Sub acest aspect a precizat că faţă de atribuţiile ce revin A.D.S. în materia legilor de fond funciar, în baza protocolului de predare – preluare din 18 iunie 2007, a predat Comisiei Locale de Fond Funciar Pişchia, judeţul Timiş, întreaga suprafaţă de teren de 515,44 ha.
Recursul pârâtei este nefondat.
Motivul de recurs invocat de pârâtă după care acţiunea reclamantei introductivă la instanţă a rămas fără obiect prin predarea celor 515,44 ha către autoritatea administrativă locală – Pişchia, judeţul Timiş – s-a constituit şi un motiv de apel, analizat concret de Curtea de Apel Timişoara.
În motivarea hotărârii sale, instanţa de apel a reţinut corect că nu este vorba de rămânerea fără obiect a contractului de concesiune încheiat între părţi şi tot astfel a rămânerii fără obiect a acţiunii reclamantei, întrucât contractul de concesiune din 27 februarie 2004, nu a fost reziliat, el produce în continuare efecte juridice.
A reţinut, de asemenea corect instanţa de apel că prin protocolul de predare - primire încheiat între A.D.S. Bucureşti şi Primăria Pişchia a fost reglementată în fapt situaţia suprafeţelor de teren deţinută de A.D.S. – diminuate – doar între această societate şi primărie, fără să se reglementeze situaţia juridică a contractului încheiat cu SC A. SA Timişoara care este un terţ faţă de protocolul invocat.
Din cele ce preced rezultă aşadar că cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurentă în motivarea recursului său nu sunt întrunite şi în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul acesteia se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta A.D.S. împotriva deciziei civile nr. 54/A din 24 martie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1047/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1051/2009. Comercial → |
|---|
