ICCJ. Decizia nr. 1052/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1052/2009
Dosar nr. 2156/36/2007
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul K.H., a chemat în judecată pe pârâta SC I.C. SRL solicitând constatarea nulităţii contractului de închiriere din 2002, evacuarea pârâtei şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa comercială nr. 10917 din 8 decembrie 2005, în considerarea dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
Printr-o cerere de intervenţie în interes propriu, intervenienta D.A., a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere pentru lipsa consimţământului, evacuarea pârâtei şi obligarea acesteia la cheltuieli de judecată.
Tribunalul, prin sentinţa comercială nr. 2931/COM din 22 mai 2007 a admis acţiunea, a constatat nulitatea contractului de închiriere, a evacuat pe pârâtă şi a respins cererea de intervenţie.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a închiriat pârâtei suprafaţa de 50 mp de spaţiu comercial pe o perioadă de 5 ani începând cu 16 octombrie 2002, fără însă a-şi exprima consimţământul în legătură cu prelungirea contractului care la rubrica „proprietar" nu a fost semnat de reclamant.
În legătură cu cererea de intervenţie, admiterea acţiunii reclamantului nu mai permite intervenientei apărarea aceloraşi drepturi.
Prin încheierea din 21 august 2007 a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamant privind numărul contractului de închiriere şi a respins cererea pârâtei privind menţinerea unui alt sediu.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia comercială nr. 232/COM din 25 octombrie 2007 a respins apelul declarat de pârâtă considerând că lipsa consimţământului este o cauză de nulitate absolută, iar prin expertiza efectuată s-a constatat că semnătura contractului de prelungire a închirierii nu aparţine reclamantului, proprietar al spaţiului comercial.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa a încălcat principiul rolului activ întrucât nu a lămurit dacă pricina se află în procedura de verificare de scripte, motivând soluţia pe o probă extrajudiciară rapoarte de constatare tehnică ştiinţifice grafoscopice întocmite de inspector criminalist care face numai constatări fără a stabili existenţa falsului în înscrisuri. Instanţele au preluat selectiv probele fără a proceda la compararea lor.
În mod greşit instanţele au reţinut lipsa consimţământului reclamantului când în contract s-a indicat actul de identitate al proprietarului.
Mai susţine recurenta că instanţele în mod greşit nu au avut în vedere plata chiriei şi acceptarea ei de către reclamant, după cum au ignorat toate soluţiile date în plângerile penale formulate.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Prevederile art. 177 şi urm. C. proc. civ. stabilesc procedura verificării de scripte în condiţiile în care acela căruia i se opune un înscris îl tăgăduieşte, instanţa dacă nu este lămurită dispune ca verificarea să se facă de un expert.
Critica relativă la lipsa rolului activ al instanţei este nefondată, instanţa numai dacă nu este lămurită apelând la verificarea unui expert. Însă, în cercetarea penală efectuată, raportul de constatare a concluzionat asupra semnăturii pe contractul de închiriere ce nu aparţine reclamantului, dar nici reprezentanţilor pârâtei (rezoluţia 2052/8/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa).
Din această perspectivă instanţei nu-i poate fi imputată lipsa de rol activ, fiind lămurită cu privire la înscrisul tăgăduit, prin probele administrate în cauza penală, prin care s-a constatat că semnătura pe contractul de închiriere nu aparţine reclamantului.
Neîntemeiată este şi critica potrivit căreia, instanţele au analizat selectiv probele, ignorând soluţiile pronunţate în materie penală. Obiectul litigiului l-a constituit analiza consimţământului valabil exprimat de reclamant, materializat în semnătura pe contractul de închiriere, iar instanţele apreciind pertinenţa concludenţa şi utilitatea probelor administrate, au stabilit judicios, asupra lipsei consimţământului proprietarului la încheierea contractului de închiriere.
Judicios instanţa de apel a considerat că plata chiriei şi acceptarea ei nu au semnificaţii în cauza privind nulitatea contractului pentru lipsa de consimţământ. Folosinţa unui spaţiu chiar fără titlu obligă posesorul bunului la plată, pentru utilizarea acestuia chiar în lipsa unui titlu, fără ca aceasta să poată acoperii cauzele de nulitate a contractului de închiriere.
În privinţa cererii de suspendare a recursului până la soluţionarea plângerilor penale formulate împotriva soluţiei pronunţate prin rezoluţia nr. 165/11/2007 de Primul Procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, prevederile art. 244 C. proc. civ. sunt supletive iar condiţia prevăzută de lege, respectiv începerea urmăririi penale pentru o infracţiune ce are înrăurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da, nu a fost îndeplinită.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 232/COM din 25 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
În considerarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., faţă de culpa procesuală a recurentei, instanţa va obliga partea căzută în pretenţii la cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei către intimatul - reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I.C. SRL pronunţată împotriva deciziei nr. 232/COM din 25 octombrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli în favoarea reclamanţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1051/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1054/2009. Comercial → |
|---|
