ICCJ. Decizia nr. 1063/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1063/2009
Dosar nr. 9602/1/2008
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra contestaţie în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC I.D.C. SRL cu sediul în Sfântul Gheorghe, a chemat în judecată pe pârâta RA D.E.F.R.F. cu sediul în Bucureşti şi a solicitat obligarea la executarea în natură a obligaţiei de vânzare - cumpărare prin negociere directă a activelor deţinute de reclamantă cu titlu de locatar.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 6521 din 14 mai 2007 a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă să încheie contract de vânzare - cumpărare a spaţiilor închiriate, soluţie menţinută de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 596 din 3 decembrie 2007, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2806 din 9 octombrie 2008 pronunţată de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva hotărârii irevocabile astfel pronunţată, pârâta a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 şi art. 319 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei, s-a susţinut că prin Decizia atacată instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti calificând activ disponibil cinematograful A. şi clădirea administrativă, atribut ce aparţinea exclusiv RA D.E.F.R.F. Nu a respectat prevederile art. 13 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 346/2004 şi a ignorat prevederile art. 65 din OG nr. 39/2005 diminuând proprietatea statului şi prejudiciind patrimoniul cultural românesc.
Se mai susţine că RA D.E.F.R.F. nu are dreptul de dispoziţie asupra bunurilor aflate în administrarea sa întrucât proprietar – prin succesiunea de acte normative – este Statul reprezentat de M.E.F. Diminuarea participaţiei statului la unităţile din subordinea M.C.C. se poate face numai prin hotărâre de guvern, iar HG nr. 1874/2006 a fost anulat prin Decizia nr. 2579/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Contestatoarea precizează totodată că raportul de evaluare depus de intimată justifică lucrări inexistente iar de el nu se poate folosi decât persoana care l-a comandat.
Contestaţia în anulare este nefondată şi va fi respinsă, cale extraordinară de atac de retractare, contestaţia în anulare este deschisă împotriva hotărârilor irevocabile pentru încălcarea normelor privind procedura de citare, competenţa de ordine publică, dar şi pentru dezlegarea pricinii ca urmare a unor greşeli materiale sau omisiuni de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Evocarea depăşirii atribuţiilor puterii judecătoreşti prin calificarea de către instanţă a caracterului de bun disponibil este nejustificată, instanţele judecătoreşti interpretând lista întocmită de contestatoare în conformitate cu art. 13 din Legea nr. 364/2004 aprobată de M.C.C. şi prevederile art. 12 din acelaşi act normativ ce îndreptăţeau pe locatarul bunului închiriat – în condiţiile înscrierii pe lista bunurilor disponibile – să opteze pentru cumpărarea acestuia.
Decizia atacată a răspuns motivelor de recurs precizate la 12 mai 2008 relative la dreptul de administrare a proprietăţii private a statului, astfel încât nu se poate invoca omisiunea cercetării vreunui motiv sau greşeală materială.
Interpretarea actelor normative aplicabile şi a actelor deduse judecăţii nu mai pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac de faţă cât timp instanţa de recurs nu a omis să le cerceteze.
Greşeala materială prevăzută de art. 318 C. proc. civ. se referă la aspectele formale procesuale, greşeli grave de fapt, nicidecum la aprecierea probelor sau interpretarea actelor normative, care ar transforma contestaţia în anulare într-un nou recurs.
Aşa fiind, în temeiul art. 317 – art. 318 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondată contestaţia în anulare declarată împotriva deciziei nr. 2806 din 9 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie, secţia comercială.
În considerarea culpei procesuale a contestatoarei, faţă de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., aceasta va fi obligată la plata sumei de 3.570 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de RA D.E.F.R.F. Bucureşti împotriva deciziei nr. 2806 din 9 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă pe contestatoare la plata sumei de 3.570 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1061/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1064/2009. Comercial → |
|---|
