ICCJ. Decizia nr. 1065/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1065/2009
Dosar nr. 7998/1/2008
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Primind spre soluţionare pe fond, după casare, acţiunea formulată de reclamanta SC C.G. SRL Iaşi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a pronunţat sentinţa comercială nr. 184 din 26 septembrie 2007 prin care:
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC C.G. SRL şi a respins acţiunea formulată de reclamantă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă;
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC R.B. SA şi a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii A.G. şi A.E. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
- a respins excepţiile autorităţii de lucru judecat şi prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta A.V.A.S. Bucureşti ca neîntemeiate;
- a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenţii A.G. şi A.E.ca neîntemeiată.
La pronunţarea hotărârii de mai sus, instanţa de fond a avut în vedere regimul nulităţilor absolute, al contractului de garanţie imobiliară cu toate consecinţele rezultând din semnarea unui atare contract conceptul şi condiţiile în care se constată autoritatea de lucru judecat, ale prescripţiei dreptului material la acţiune astfel cum este reglementat prin OUG nr. 51/1998, iar pe fondul cauzei s-a raportat la neanalizarea raportului de expertiză criminalistică extrajudiciară depus la dosar de intervenienţi, cu privire la care în hotărârea sa instanţa de fond a stabilit că menţiunea referitoare la contractul de garanţie imobiliară a cărui nulitate s-a solicitat a se constata, îmbracă forma autentică, respectiv îndeplineşte condiţiile stabilite de lege ad validitatem.
Recursul comun declarat de reclamanta SC C.G. SRL Iaşi şi intervenienţii A.G. şi A.E. împotriva sentinţei de mai sus, a fost respins ca nefondat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2570 din 24 septembrie 2008, care a reţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre corectă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta şi intervenienţii au formulat cerere de revizuire, în motivarea căreia au susţinut că au descoperit acte noi, care, dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată alta ar fi fost soluţia pronunţată în cauză. Aceste înscrisuri se află în prezent la Camera Notarilor Publici.
Au susţinut că autentificarea contractului de garanţie imobiliară s-a făcut în fals de o persoană fără a avea calitate, delegaţia persoanei respective fiind dată pentru un alt contract de garanţie imobiliară din 17 aprilie 1999.
Au precizat că semnăturile aparţin intervenienţilor dar nu se cunoaşte de către aceştia cum au ajuns pe un asemenea contract, iar în contractul de credit din 21 martie 1995 intervenienţii nu sunt parte.
Intervenienţii au mai susţinut în cererea de revizuire că A.V.A.S. i-a executat silit fără a deţine un titlu executoriu.
Au fost invocate în drept prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. şi ale art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Cererea de revizuire de faţă este nefondată.
Potrivit reglementărilor cuprinse în art. 322 pct. 2 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Textul procedural enunţat vizează trei ipoteze care însă nu se regăsesc în motivarea cererii de revizuire.
Pentru argumentarea primei ipoteze revizuienţii nu au precizat asupra căror lucruri nu s-a pronunţat instanţa de recurs.
În ce privesc celelalte două ipoteze, minus petiţia şi plus petita, prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se reţine că din considerentele deciziei pronunţate în recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că instanţele de fond şi recurs au aplicat corect legea prin respingerea acţiunii, respectiv a recursului, instanţa de recurs în cele 17 pagini ale hotărârii pronunţate în cauză neomiţând să se pronunţe asupra vreunui aspect privind înscrisurile, probele invocate, raportul de expertiză extrajudiciară legate de constatarea nulităţii contractului de garanţie imobiliară ce formează obiectul cauzei şi nici că s-a dat mai mult decât s-a cerut.
De asemenea şi sub aspectul reglementărilor cuprinse în art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cererea de revizuire a deciziei nr. 2570 din 24 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nu este întemeiată.
Legea procedurală prevede în textul pct. 5 al art. 322 că revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat s-au s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. invocate de revizuienţi ca temei al cererii de revizuire nu pot fi aplicate în speţă întrucât nu s-a făcut dovada unor înscrisuri noi, situaţia semnalată de revizuienţi nu îndeplineşte condiţia de înscrisuri noi deţinute de partea potrivnică ce ar fi fost hotărâtoare pentru soluţionarea cauzei, semnăturile de pe contractul de garanţie imobiliară au constituit motivul acţiunii în constatarea nulităţii acestui contract, aspect analizat de instanţa de recurs.
Tot astfel nu este îndeplinită nici condiţia existenţei vreunei hotărâri modificată între timp, pe care s-a întemeiat Decizia a cărei revizuire s-a solicitat.
Pentru considerentele de mai sus, urmează a se constata, că este nefondată cererea de revizuire care se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată, cererea de revizuire formulată de SC C.G. SRL Iaşi, A.G. şi A.E. împotriva deciziei nr. 2570 din 24 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1064/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1074/2009. Comercial → |
|---|
