ICCJ. Decizia nr. 1074/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1074/2009
Dosar nr. 26239/3/2005
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti în data de 5 aprilie 2005, reclamanta SC U.E.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC D.C. SA a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate intervenirea rezoluţiunii actului adiţional din 28 iunie 2003 la contractul de execuţie lucrări construcţii din 23 aprilie 2003, pentru neexecutarea de către pârâtă a obligaţiilor asumate prin contract, precum şi obligarea acesteia la restituirea sumei de 200.000.000 rol achitată de reclamantă cu titlu de avans şi penalităţi de întârziere cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4430 din 24 mai 2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, unde a fost înregistrată în data de 18 iulie 2005.
Prin sentinţa comercială nr. 12159 din 22 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta SC U.E.P. SRL
Prin Decizia comercială nr. 268 din 6 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel a reţinut că prin actul adiţional la contractul de execuţie a lucrărilor de construcţie din 28 iunie 2003 (a cărui rezoluţie se solicită a se constata) părţile au stabilit suplimentarea valorii contractului iniţial cu suma de 681.279.535 lei, reprezentând execuţia instalaţiilor sanitare interioare şi canalizare, la investiţia Hotel P. după cum în mod corect a reţinut prima instanţă, acest act adiţional nu cuprinde criterii obiective şi măsurabile care să permită verificarea modalităţii îndeplinirii obligaţiei asumate de executant. De asemenea, nu a fost prevăzut niciun termen pentru finalizarea lucrărilor; susţinerea apelantei că ar fi fost avut în vedere termenul de 180 de zile prevăzut în contractul iniţial nu poate fi primită, fiind vorba de lucrări noi, care nu au fost incluse în contract şi care necesitau un alt termen de execuţie, în funcţie de dificultatea lucrărilor.
Curtea a mai constatat că deşi este în litigiu actul adiţional din 2003, relaţiile contractuale între părţi au continuat, au fost făcute plăţi de către beneficiar, conform devizelor de lucrări acceptate de acesta, ajungându-se în final după regularizarea acestora la încheierea actului adiţional din 16 aprilie 2004.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea în totalitate a deciziei, iar pe fondul cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată şi să se constate reziliat actul adiţional din 2003 la contractul de execuţie lucrări construcţii din 2003 şi să fie obligată intimata - pârâtă la plata sumelor de 200.000.000 lei (vechi) – achitată acesteia cu titlu de avans şi la 1.864.662.082 lei (vechi) cu titlu de penalităţi de întârziere, pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.
A arătat după o largă expunere a situaţiei de fapt că, în cauză, erau întrunite toate condiţiile contractuale şi legale, prevăzute de art. 1020, art. 1021 C. civ. pentru constatarea rezoluţiunii actului adiţional din 2003 la contractul din 2003, deoarece intimata - pârâtă nu şi-a executat obligaţiile contractuale, are culpă, aceasta neinvocând vreo cauză exoneratoare de răspundere contractuală şi a fost pusă în întârziere prin notificarea din 21 aprilie 2004.
Cu privire la cererea de restituire a avansului, ca o consecinţă a rezoluţiunii părţile trebuiau repuse în situaţia anterioară încheierii contractului din acest punct de vedere fiind dovedit că s-a făcut această plată.
Cu privire la penalităţile de întârziere, conform art. 4 din contract intimata - pârâtă era obligată să execute lucrările în termen de 180 de zile calendaristice calculate începând cu data semnării procesului - verbal de predare - primire a amplasamentului, în cauză, 13 iulie 2004, dată de la care s-au calculat penalităţi de întârziere, în baza art. 22 din contract la valoarea globală a contractului încât, faţă de declaraţiile martorilor audiaţi, nici din acest punct de vedere hotărârea nu este legală.
Cu privire la plata penalităţilor în continuare, până la data executării efective şi integrale a obligaţiilor, aceasta îşi are izvorul în principiul de drept al despăgubirii integrale a părţii pentru prejudiciul suferit.
Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând, în principal constatarea nulităţii recursului, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepţie respinsă, iar pe fond, respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
Prima critică vizează în realitate culpa în nerealizarea contractului şi reanalizarea probelor din perspectiva incidenţei art. 1020, art. 1021 C. civ. şi, nicidecum, încălcarea acestor dispoziţii legale, aspecte care exced acestui motiv de recurs, vizând de fapt netemeinicia hotărârii ceea ce nu poate face obiectul casaţiei.
Mai trebuie reţinut că prin convenţie nici nu s-a convenit asupra existenţei unui pact comisoriu de gradul IV pentru a se putea constata rezoluţionat contractul.
Cât priveşte petitul referitor la restituirea sumei de 200.000.000 rol, acesta vizează repunerea părţilor în situaţia anterioară ca efect al rezoluţiunii, deci, are caracter accesoriu, ori neadmiterea acestei cereri pentru aspecte care nu mai pot fi reanalizate, atrage şi respingerea celui din urmă.
Cât priveşte cererea de obligare la penalităţi de întârziere în executarea obligaţiilor, instanţa de apel nu s-a pronunţat pe fond, ci a avut în vedere neîndeplinirea procedurii prealabile de conciliere, astfel că, nu se pot invoca, în recurs decât motive care vizează această soluţie, ceea ce nu se critică, încât nici sub acest aspect nu se poate reţine nelegalitatea hotărârii.
Aşa fiind recursul este nefondat şi va fi respins, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Văzând şi art. 274 C. proc. civ., recurenta - reclamantă va fi obligată la cheltuieli de judecată în recurs, fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC U.E.P. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 268 din 6 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta - reclamantă să plătească intimatei - pârâte SC D.C. SA Braşov suma de 8.165 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1065/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1075/2009. Comercial → |
|---|
