ICCJ. Decizia nr. 1130/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1130/2009
Dosar nr. 4188/86/200.
Şedinţa publică din 3 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I - Prin acţiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27 octombrie 2006 reclamanta S.I.F. Moldova SA a solicitat obligarea pârâtei SC C. SA SUCEAVA la plata sumei de 168.586,53 Ron reprezentând dividende restante datorate pentru anul financiar 2004 şi dobânda legală aferentă debitului principal calculată conform ratei dobânzii de referinţă B.N.R. pentru perioada 4 iunie 2005 – 30 septembrie 2006.
Potrivit reclamantei, în calitate de succesoare a Fondului Proprietăţii Private II Moldova este îndreptăţită la plata dividendelor aferente anului financiar 2004 pentru acţiunile deţinute la societatea pârâtă dividende a căror distribuire a fost aprobată de A.G.A. societăţii pârâte, dar care nu au fost achitate în totalitate.
II - Prin sentinţa nr. 3242 din 3 decembrie 2007 Tribunalul Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept.
Repartizarea venitului net aferent anului 2004 a fost aprobată prin hotărârea nr. 7 din 21 martie 2005 a acţionarilor societăţii pârâte, hotărâre care a fost modificate de aceiaşi adunare generală a acţionarilor la data de 29 aprilie 2006 în sensul diminuării sumelor cuvenite cu titlu de dividende urmare deficienţelor constatate de inspecţiile fiscale pe linia impozitelor şi taxelor locale datorate inspecţii derulate în perioada aprilie 2005 – mai 2005, deficienţe ce au fost confirmate şi de raportul de expertiză contabilă dispus în cauză.
Totodată instanţa reţine că aceste deficienţe, care au evidenţiat datorii suplimentare la bugetul de stat în sumă de 263.317 Ron, au avut un impact negativ asupra cash-ului societăţii şi au determinat o plată eşalonată în mai multe tranşe a dividendelor, suma totală cuvenită reclamantei cu titlu de dividende, respectiv 485.213 Ron , pentru anul 2004 fiind achitată integral până la data de 23 august 2006.
III - Apel declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 54 din 17 aprilie 2008.
Confirmând ca legală şi temeinică sentinţa fondului, instanţa de control judiciar a apreciat că diminuarea dividendelor stabilite iniţial prin hotărârea nr. 7 din 21 martie 2005, a fost determinată de necesitatea corectării rezultatelor anului financiar 2004, urmare raportului de inspecţie fiscală întocmit de organele de control la data de 9 mai 2005 şi a deciziei de impunere privind obligaţii fiscale suplimentare, pentru perioadă în care însăşi reclamanta a asigurat conducerea executivă a societăţii şi-a încălcat o serie de dispoziţii legale, cu privire la calculul impozitului pe clădiri, depunerea declaraţiilor pentru stabilirea taxei asupra terenurilor pe care le deţinea.
Reţine instanţa de control judiciar că hotărârea A.G.A. din 29 aprilie 2006 a fost cenzurată de instanţa de judecată în cadrul unei acţiuni în anulare formulată de reclamanta, acţiune care a fost respinsă prin Decizia nr. 667 din 17 mai 2007 a Curţii de Apel Suceava.
IV - La data de 27 mai 2008 reclamanta S.I.F. Moldova SA a declarat recurs împotriva deciziei nr. 54/2008 pronunţată de instanţa de apel, solicitând în principal casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii introductive.
Recurenta a invocat prin cererea de recurs următoarele motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
- instanţa, a încălcat prin hotărâre dată formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., refuzând la primul termen de judecată stabilit în apel să amâne judecata în vederea angajării unui apărător, în condiţiile în care contractul de muncă al consilierului juridic al societăţii încetase cu începere de la 1 martie 2008;
- hotărârea astfel pronunţată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivarea instanţei fiind lipsită de claritate, iar o serie de susţineri nu au primit răspuns în considerentele hotărârii; în acelaşi sens, considerentele referitoare la modul în care s-a asigurat conducerea executivă a societăţii sunt străine de obiectul pricinii care a vizat plata dividendelor cuvenite;
- instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, nefăcând distincţie între drepturile cuvenite acţionarilor şi drepturile şi obligaţiile administratorului, iar punerea în discuţie a răspunderii administratorului excede obiectului pricinii;
- hotărârea instanţei este lipsită de temei legal deoarece nu se fundamentează pe prevederile Legii nr. 31/1990 republicată şi ale Ordinului Ministrului Finanţelor nr. 306/2002 şi 1752/2005;
- în mod nelegal nu a avut în vedere hotărârea A.G.A. din 21 martie 2005 prin care s-a aprobat repartizarea profitului net, fiind fără relevanţă hotărârea A.G.A. din 2006 de rectificare a profitului pe anul 2004 câtă vreme corectarea erorilor contabile se face în altă modalitate, potrivit reglementărilor contabile, pe seama rezultatului raportat, în anul în care au fost constatate, în acest sens fiind şi concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză menţionate la punctele 1 şi 2 din raport.
V- Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate, Decizia atacată, prin prisma motivelor invocate constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1- Motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., argumentat pe încălcarea dreptului la apărare, nu subzistă.
Apreciind asupra cererii de amânare pentru lipsă de apărare formulată de reclamanta apelantă la termenul din 14 aprilie 2008, instanţa de apel a respins-o motivat şi îndreptăţit în raport de data de 20 martie 2008 când partea a fost înştiinţată prin citaţie despre proces, ceea ce îi oferea un timp rezonabil pentru angajarea unui apărător.
Potrivit încheierii de dezbateri din 14 aprilie 2008, instanţa a amânat pronunţarea pentru a da posibilitate părţii să depună şi concluzii scrise.
Cum, dispoziţiile legale, art. 156 C. proc. civ., care reglementează acordarea termenului pentru lipsă de apărare au fost întrutotul respectate, neregularitatea procedurală invocată de recurentă în cadrul motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. apare lipsită de temei.
2. În ce priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Curtea constată că hotărârea instanţei de apel respectă rigorile impuse de art. 261 C. proc. civ. sub aspectul conţinutului, argumentele instanţei fiind rezultatul verificării situaţiei de fapt şi de drept reţinute în sentinţa ce a făcut obiectul apelului şi sunt în deplină concordanţă cu soluţia adoptată.
Chestiunile legate de modul în care reclamanta a asigurat conducerea executivă a societăţii, au fost analizate şi de instanţa de apel, deoarece ele reprezentau apărările pârâtei asupra cărora instanţele erau datoare să-şi exprime punctul de vedere.
Respectarea principiului disponibilităţii nu semnifică, aşa cum susţine recurenta implicit, dar indubitabil, ignorarea apărărilor şi susţinerilor părţii adverse ci soluţionarea cererii deduse judecăţii, în limitele obiectului ei.
Or, soluţia adoptată în cauză de prima instanţă şi menţinută în apel nu relevă o depăşire a obiectului cererii .
Altfel spus, concluzia instanţei de apel în sensul menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei fondului de respingere a cererii este fundamentată pe argumente care demonstrează că reclamanta a încasat dividendele cuvenite pentru anul financiar 2004 astfel cum au fost rectificate urmare unor erori contabile, ceea ce reprezintă o pronunţare asupra obiectului cererii.
3. Argumentele recurentei subsumate motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. reprezintă o reluare a criticilor de nemotivare, care au fost examinate la pct. 2 din aceste considerente. Se mai impune a fi precizat şi faptul că niciunul din aceste argumente prin conţinutul lor concret nu vizează ipoteza motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
4. Cât priveşte motivul de recurs întemeiat pe încălcarea sau aplicarea greşită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recurenta indică în mod generic încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, Legea societăţilor comerciale - ale Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi ale Ordinului Ministrului Finanţelor nr. 306/2002 şi 1752/2005 ceea ce conferă acestor critici un caracter formal, nefăcând posibil controlul de legalitate în aceste condiţii.
Aspectele legate de erorile contabile, de modul de calcul greşit sau de aplicare greşită a metodelor contabile au făcut obiectul expertizei de specialitate dispusă în cauză.
Cuantumul sumei cuvenite recurentei cu titlu de dividende aferente anului 2004, reprezintă o chestiune de netemeinicie şi nu de nelegalitate pentru a fi examinată pe calea recursului , iar toate argumentele recurentei sunt axate pe întinderea sumei cuvenite cu titlu de dividende mai mare decât cea încasată efectiv.
Cum aspectele de netemeinicie evocate nu se convertesc în încălcări ale legii, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. apare ca neîntemeiat.
Altfel spus, prin soluţia adoptată în cauză nu este contestat sau încălcat dreptul reclamantei, în calitate de acţionar la societatea pârâtă de a încasa dividendele aferente anului financiar 2004, hotărârile pronunţate stabilind, numai că suma încasată de reclamantă cu acest titlu corespunde drepturilor cuvenite în raport de profitul net realizat de societate în perioada de referinţă.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. MOLDOVA SA BACĂU împotriva deciziei nr. 54 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1128/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1134/2009. Comercial → |
|---|
