ICCJ. Decizia nr. 1134/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1134/2009
Dosar nr. 4341/86/200.
Şedinţa publică din 3 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi la data de 1 august 2006, sub nr. 585/285/2006, reclamanta SC R. SRL Vicovu de Sus, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Vicovu de Sus - prin primar, B.V., C.S. şi C.D., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să-i constate dreptul de proprietate cu privire la construcţiile şi anexele edificate pe suprafaţa de 1.439 mp, teren identic cu parcela 1900/1 din C.F. 9767 a comunei cadastrale Vicovu de Sus.
Prin sentinţa civilă nr.3258 din 23 noiembrie 2006, Judecătoria Rădăuţi , a admis acţiunea civilă pentru constatare drept de proprietate, formulată de SC R. SRL Vicovu de Sus – prin administrator L.E.R., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Vicovu de Sus – prin primar, B.V., domiciliat înjudeţul Suceava, C.S.D. şi C.D.P., ambii domiciliaţi înjudeţul Suceava şi în consecinţă:
Constată dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la construcţiile amplasate pe parcela 1900/1 din C.F. 9767 a comunei cadastrale Vicovu de Sus, respectiv magazin cu anexe.
Prin Decizia nr. 8 din 11 aprilie 2007 a Tribunalului Suceava s-a admis apelul, a fost anulată sentinţa civilă nr. 3258 din 23 noiembrie 2006 a Judecătoriei Rădăuţi cu reţinerea cauzei pentru soluţionarea în primă instanţă.
Prin sentinţa nr. 2780 din 24 septembrie 2007, Tribunalul Suceava a respins acţiunea formulată de reclamanta SC R. SRL Vicovu de Sus reţinând că din actele dosarului rezultă că suprafaţa de teren pe care este edificată construcţia este proprietatea pârâţilor C.S.D. şi C.D.P. care l-au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1976 din 18 iulie 2006 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi S.M. de la pârâtul B.V. care, la rândul său, l-a dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate nr. 370 din 06 iulie 2004, astfel încât în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 494 alin. (3) teza a II-a care reglementează accesiunea imobiliară artificială atunci când constructorul este de bună credinţă.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 48 din 14 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC R. SRL Vicovu de Sus, împotriva sentinţei nr. 2780 din 24 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 4341/86/2007.
Instanţa de apel a reţinut că, deşi faptul edificării construcţiilor de către reclamantă nu este contestat, aceasta nu a făcut dovada unui drept de folosinţă asupra terenului, astfel încât dreptul său nu poate fi decât un drept de creanţă cu privire la valoarea materialelor şi a muncii incorporate.
Faptul că cererea de accesiune formulată de proprietarul terenului cu privire la construcţiile în discuţie a fost respinsă irevocabil, nu naşte în favoarea constructorului un drept de proprietate asupra construcţiei, întrucât această din urmă persoană nu justifică un drept de folosinţă asupra terenului, ceea ce face imposibilă recunoaşterea unui drept de proprietate asupra construcţiei.
Prin cererea de recurs formulată, reclamanta SC R. SRL Vicovu de Sus a precizat că în mod greşit ambele instanţe au considerat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 494 alin. (3) teza a II-a privind accesiunea imobiliară artificială în situaţia contractului de bună-credinţă.
Recurenta susţine că terenul de sub construcţii i-a fost dat în folosinţă în anul 1963 de către Gospodăria Agricolă Colectivă Unirea, cu scopul de a se construi magazinul universal, care face obiectul litigiului. La data respectivă GAC-ul era administratorul acestui teren încât reclamanta a fost de bună-credinţă că cel de la care a dobândit terenul are dreptul să i-l transmită [art. 1898 alin. (1) C. civ.], edificând astfel construcţia.
De atunci, reclamanta a folosit terenul atribuit, dreptul de folosinţă fiindu-i recunoscut, anterior eliberării titlului de proprietate pentru pârâtul B.V., prin promulgarea Legii nr. 109/1996.
Instanţele au ignorat dispoziţiile legale, considerând că nu s-a făcut dovada unui drept de folosinţă, conferit prin lege, dar nerecunoscut de către pârâţi.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Primăria Oraşului Vicovu de Sus, prin Primar a solicitat respingerea recursului, iar intimaţii C.S.D. şi C.D.P., prin avocat, au depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Părţile nu au depus înscrisuri potrivit art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată în raport de motivul invocat de recurentă, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită situaţia prevăzută de dispoziţia invocată.
Din analiza conţinutului art. 492 C. civ., potrivit căruia „orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala lui şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra", se constată că acesta prezumă un drept de proprietate asupra construcţiilor în favoarea proprietarului terenului, prezumţie ce poate fi răsturnată prin dovada construirii de către o altă persoană cumulată cu dovedirea unui drept de folosinţă asupra terenului.
A recunoaşte unei persoane dreptul de proprietate asupra unei construcţii amplasată pe terenul proprietatea altei persoane, în lipsa unui drept de folosinţă asupra terenului, ar însemna a goli de conţinut dreptul de proprietate al proprietarului terenului, care s-ar găsi în situaţia de a avea un bun pe care nu-l poate folosi, deşi nu a îngăduit nimănui drepturi reale asupra respectivului teren.
Conform art. 186 din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit ,,Terenurile transmise în folosinţă, pe durată nedeterminată şi fără plată, în vederea realizării de construcţii pentru activitatea organizaţiilor cooperaţiei de consum de consum şi ale cooperaţiei de credit, îşi menţin acest regim juridic pe toată durata existenţei construcţiilor respective în proprietatea organizaţiilor cooperatiste".
Potrivit dispoziţiilor art. 187 din Legea nr. 1/2005 (deşi acest act normativ este invocat pentru prima oară în recurs) terenurile transmise în folosinţă pe durata nedeterminată şi fără plată în vederea realizării de construcţii pentru activitatea organizaţiilor cooperaţiei de consum… care nu sunt revendicate şi pe care au fost realizate construcţii conform legii, îşi menţin acest regim juridic pe toată existenţa construcţiilor respective sau până la trecerea lor cu plată în proprietatea societăţii cooperatiste.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Vicovu de Sus împotriva deciziei nr.48 din 14 aprilie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Se va respinge cererea intimaţilor C.S.D. şi C.D.P. privind acordarea de cheltuieli de judecată ca nedovedită, potrivit art. 1169 C. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC R. SRL VICOVU DE SUS împotriva deciziei nr. 48 din 14 aprilie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge cererea intimaţilor C.S.D. şi C.D.P. privind acordarea de cheltuieli de judecată ca nedovedite.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1130/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1146/2009. Comercial → |
|---|
