ICCJ. Decizia nr. 1077/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1077/2009
Dosar nr. 12774/63/2007
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia comercială, la data de 3 iulie 2007, reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâta SC E.I. SRL Craiova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să constate valabilitatea convenţiei de vânzare - cumpărare intervenită între părţi la 4 şi 5 martie 2006 privind două apartamente situate în Craiova, urmând ca hotărârea ce va pronunţa să ţină loc de act autentic.
La termenul de judecată din data de 13 septembrie 2007, pârâta SC E.I. SRL Craiova a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată şi neîntemeiată, şi, pe cale reconvenţională, să se constate că sunt îndeplinite condiţiile cerute pentru rezoluţiunea celor două antecontracte de vânzare - cumpărare şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună rezoluţiunea antecontractelor în cauză şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia comercială, la data de 13 iulie 2007, reclamanta SC E.I. SRL Craiova a chemat în judecată pe pârâtul B.G., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună rezoluţiunea antecontractelor de vânzare - cumpărare din data de 4 martie 2006 şi, respectiv, din data de 5 martie 2006 şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de şedinţă din data de 27 septembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 13380/63/2007, Tribunalul Dolj, secţia comercială, a admis excepţia de conexitate şi a dispus conexarea dosarului nr. 13380/63/2007 la dosarul nr. 12774/63/2007.
Prin sentinţa nr. 4193, pronunţată la data de 22 noiembrie 2007, Tribunalul Dolj, secţia comercială, a respins acţiunea, aşa cum a fost precizată, formulată de reclamantul B.G., împotriva pârâtei SC E.I. SRL Craiova; a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta SC E.I. SRL Craiova, împotriva reclamantului B.G. şi a dispus rezoluţiunea antecontractelor de vânzare - cumpărare din 4 martie 2006 şi 5 martie 2006 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară; a obligat reclamantul către pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 11.900 lei.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în temeiul art. 1294 şi urm. C. civ. şi art. 969 C. civ., între părţi s-au încheiat antecontracte de vânzare - cumpărare privind bunuri imobile viitoare, identificate cu exactitate, reclamantul având obligaţia de a achita în tranşe preţul stabilit.
Acţiunea promovată de reclamant nu este o acţiune în constatare, întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ. aşa cum se susţine de pârâtă prin întâmpinarea depusă la 1 noiembrie 2007, astfel că excepţia inadmisbilităţii acţiunii este neîntemeiată. Astfel, reclamantul nu tinde la constatarea pur şi simplă a unui drept, ci la realizarea dreptului său, solicitând să se constate valabilitatea antecontractului. Prin pronunţarea unei astfel de hotărâri, se obţine de către reclamant titlu de proprietate, astfel că este evident că acesta urmăreşte realizarea dreptului său, iar nu constatarea existenţei unui drept.
Instanţa constată, însă, că rezoluţiunea se poate dispune deoarece reclamantul nu şi-a executat obligaţia de plată a tranşelor din preţ la datele stabilite prin convenţii şi nu a invocat în sprijinul său intervenirea unei cauze exterioare, asimilabile forţei majore, care să-l fi împiedicat să facă plata.
În atare condiţii, având în vedere voinţa pârâtului de a se desfiinţa convenţiile exprimate prin notificările adresate reclamantului, precum şi reaua credinţă a reclamantului care nu a plătit tranşele stabilite din preţ, instanţa va admite cererea reconvenţională şi, potrivit art. 1020, art. 1021 C. civ., va dispune rezoluţiunea celor două antecontracte de vânzare - cumpărare.
Pentru aceleaşi motive se va respinge acţiunea promovată de reclamant, întrucât nu se pot valida convenţiile încheiate cât timp reclamantul nu şi-a executat obligaţia de plată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul B.G., solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii şi respingerii cererii reconvenţionale.
Prin Decizia nr. 132 din 8 mai 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul declarat de reclamantul - pârât Baggetto Giovanni, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat D.B., Craiova, județul Dolj, împotriva sentinţei nr. 4193 din 22 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în dosarul nr. 12774/63/2007, în contradictoriu cu intimata pârâtă - reclamantă SC E.I. SRL Craiova, județul Dolj.
A schimbat în parte sentinţa nr. 4193 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, în sensul că respinge cererea reconvenţională şi capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A obligat intimata SC E.I. SRL Craiova către apelantul B.G. la 4,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
Faţă de cele reţinute anterior, Curtea apreciază că sancţiunea rezoluţiunii nu îşi găseşte aplicabilitatea în speţă.
Or, în cauză, promitentul - vânzător SC E.I. SRL Craiova nu şi-a executat obligaţia aumată prin cele două antecontracte de vânzare - cumpărare în sensul că nu a predat apartamentele la termenul stabilit anume 31 martie 2007 şi nici nu a convenit cu privire la prelungirea termenului de predare prin actele adiţionale la cele două antecontracte în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) din acestea.
Ca urmare, pe lângă faptul că promitentul - vânzător care a solicitat rezoluţiunea nu a executat el însuşi obligaţia de predare asumată prin contract pentru a putea cere rezoluţiunea, nu sunt îndeplinite nici condiţiile enumerate anterior privind existenţa unei neexecutări imputabile promitentului - cumpărător şi punerea în întârziere.
În lipsa oricărui pact comisoriu, se impunea notificarea pentru plata preţului şi ulterior în caz de neexecutare a obligaţiei de plată solicitarea rezoluţiunii pe cale judiciară.
Admisibilitatea acestei din urmă acţiuni întemeiate pe convenţia încheiată între părţi, promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare, este condiţionată de îndeplinirea de către promitentul - cumpărător a obligaţiei asumate prin contract (achitarea primelor patru rate în cazul celui de-al doilea antecontract urmând ca ultima rată să fie achitată în momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică la notariat; achitarea integrală a preţului în cazul primului antecontract).
Ca urmare, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru obligarea promitentului - vânzător să se prezinte la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare, obligaţia de plată a preţului nefiind îndeplinită.
Susţinerea că s-a achitat în fapt preţul unui apartament nu poate fi reţinută, deoarece din interpretarea antecontractelor şi chitanţelor privind plăţile efectuate rezultă fără dubiu că o parte din plăţi s-au efectuat în temeiul primului antecontract, iar o parte în temeiul celui de-al doilea antecontract.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC E.I. SRL Craiova, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei pronunţate de Tribunalul Dolj.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 7, 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., pârâta a invocat, în esenţă, următoarele motive:
1. Decizia conţine în cuprinsul considerentelor motive contradictorii, cauză de nelegalitate reglementată de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
2. Decizia este rezultatul greşitei interpretări a actelor juridice deduse judecăţii, schimbând natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestora motiv de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
3. Decizia este rezultatul greşitei aplicări şi interpretări a dispoziţiilor legale, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 18 februarie 2009, intimatul - reclamant B.G. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând recursul pârâtei, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1) Primul motiv de recurs nu este fondat, întrucât Decizia recurată nu cuprinde motive contradictorii.
Într-adevăr, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, căci fără arătarea motivelor şi a probelor nu se poate exercita controlul judiciar.
În cauza de faţă, se constată, însă, că hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind arătate în considerentele hotărârii motivele de fapt şi de drept care au dus la soluţia pronunţată, aşa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar aceste motive nu sunt contradictorii, o astfel de hotărâre face posibilă analiza, în cadrul recursului, a legalităţii şi temeiniciei sale pe fond, motivarea acestei hotărâri echivalând, în fapt, cu o cercetare a fondului pricinii.
Susţinerea recurentei - pârâte, în sensul că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii apare drept nefondată.
Astfel, este de observat, din cuprinsul deciziei recurate, că instanţa de apel a analizat expres, punctual şi detaliat argumentele avute în vedere în ce priveşte neexecutarea culpabilă a contractului sinalagmatic, fără a se aprecia că ar fi reţinute, că ambele părţi sunt în culpă, iar motivele privind culpa părţilor ar fi contradictorii.
2. Este nefondat şi cel de-al doilea motiv de recurs invocat, privind greşita interpretare de către instanţa de apel a actului juridic dedus judecăţii, sens în care recurenta - pârâtă face trimitere la specificul actelor juridice ce au dat naştere raportului juridic litigios, acte care dau naştere numai unei obligaţii de a face, şi nu de a da.
Deşi, recurenta invocă dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greşită a vreunui act juridic dedus judecăţii, ci la „natura juridică specifică a actelor juridice deduse judecăţii", care nu constituie motiv de casare ori de modificare a deciziei.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că sancţiunea rezoluţiunii nu îşi găseşte aplicabilitatea în speţă, însă, faptul că a considerat că o interpretare contrară a dispoziţiilor art. 1021 C. civ. ar constitui o încălcare a principiului obligativităţii contractelor, prevăzut de art. 969 C. civ., nu înseamnă că instanţa a schimbat natura actului sau înţelesul lămurit al acestuia, ci doar că, din ansamblul probelor administrate în cauză, reiese că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru obligarea promitentului - vânzător să se prezinte la notariat în vedere încheierii contractului de vânzare - cumpărare obligaţia de plată a preţului nefiind îndeplinită.
3) Nici cel de-al treilea motiv de recurs formulat nu poate fi primit, motivat, pe de o parte, deşi recurenta - pârâtă susţine că Decizia instanţei de apel este rezultatul greşitei aplicări şi interpretări a dispoziţiilor legale, aceasta nu arată în mod expres care anume dispoziţii legale ar fi fost greşit aplicate sau interpretate, iar, pe de altă parte, criticile formulate nu sunt critici de nelegalitate a deciziei, ci critici de netemeinicie, referitoare la aspectele reţinute de instanţă în motivarea soluţiei sale.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează, ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta - pârâtă să plătească intimatului - reclamant B.G. suma de 1.190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.I. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 132 din 8 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta - pârâtă să plătească intimatului - reclamant B.G. suma de 1.190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1076/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1078/2009. Comercial → |
|---|
