ICCJ. Decizia nr. 991/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 991/2009
Dosar nr. 6430/30/2006
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1335/PI din data de 09 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială şi contencios administrativ, în dosarul nr. 6430/30/2006, s-a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta recurenta SC M. SPA şi, în consecinţă, s-a dispus obligarea intimatei la plată către reclamantă a sumei de 78.800 Euro în echivalent bănesc la data plăţii efective, cu titlu de daune-interese, şi 5.881,48 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri intimata a declarat apel.
Prin Decizia civilă nr. 60 din 01 aprilie2008 pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, în dosarul nr. 6430/30/2006, a fost admis apelul formulat de către intimată şi în consecinţă s-a dispus schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 1355/PI din 09 octombrie 2007 pronunţată de către Tribunalul Timiş, în sensul că a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamanta SC M. SPA Italia împotriva intimatei, dispunându-se şi întoarcerea executării silite efectuată de către reclamantă împotriva intimatei în dosarul execuţional nr. 555/EX/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc D.D. din Timişoara.
Pentru a proceda astfel, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt pe care şi-a întemeiat hotărârea prima instanţă nu corespundea probatoriului administrat în cauză.
Astfel, din reaprecierea probelor administrate în faţa instanţei de fond, Curtea de Apel Timişoara a decelat faptul că era exclusă perfectarea unor raporturi contractuale "în forma simplificată" între părţi, întrucât în însuşi conţinutul ofertei pretins acceptate pe care se întemeiază acţiunea introductivă se făceavorbire despre plata avansului "la încheierea contractului", ceea ce presupune ca acordul de voinţă al părţilor se impunea a fi exprimat în viitor, ulterior negocierilor precontractuale din care făceaparte respectiva ofertă.
Împotriva deciziei civile nr. 60 din 01 aprilie2008 pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a declarat recurs reclamanta SC M. SPA, solicitând, în principal, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara, iar în subsidiar, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de către intimată şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 1335/PI din 09 octombrie 2007 a Tribunalului Timiş, invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. cu referire la greşita aplicare a art. 969 şi art. 1073 C. civ. şi art. 36 C. com.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
1. Recurenta susţine că hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Susţinerea recurentei este nefondată.
Prin Decizia recurată, instanţa de apel a procedat la rejudecarea fondului pricinii, pe baza probelor administrate în cauză, motivându-şi hotărârea în conformitate cu exigenţele legii de procedură civilă române şi ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Astfel, instanţa de apel a reapreciat probele administrate în faţa instanţei de fond şi a decelat următoarele argumente principale pe care şi-a fundamentat Decizia.
- era exclusă perfectarea unor raporturi contractuale "în formă simplificată" între părţi întrucât, în însuşi conţinutul ofertei pretins acceptate pe care se întemeiază acţiunea introductivă, se precizează că plata avansului de 25% din preţ se va efectua "la încheierea contractului", ceea ce presupune că acordul părţilor se impunea a fi exprimat în aceasta formă, ulterior negocierilor pre-contractuale.
- faptul că recurentei i s-a predat un cec "ca garanţie pentru contractul de furnizare a instalaţiei de măcelărie", cu precizarea că urma sa fie restituit "la actul de stipulare şi perfecţionare a contractului de furnizare", nu poate fi interpretat ca o confirmare a încheierii contractului, ci, dimpotrivă, ca un fapt juridic pre-contractual, săvârşit de un terţ în raport cu părţile litigiului.
- recurenta a participat, ulterior pretinsei acceptări a ofertei, la o procedura de selecţie a ofertelor având acelaşi obiect cu oferta pretins acceptată, ceea ce denotă în realitate că recurenta a considerat oferta sa ca nefiind acceptată, întrucât i se interzicea proiectantului instalaţiei, de către regulamentul de desfăşurare a procedurii de selecţie, participarea la selecţie în calitate de furnizor.
Aceste argumente ale instanţei de apel se fundamentează atât pe probele administrate atât în faţa primei instanţe, cât şi pe cele administrate în faţa sa, hotărârea fiind motivată prin raportare la apărările pe care instanţa le-a considerat ca fiind determinante pentru fondul pricinii.
Într-adevăr, după cum chiar recurenta arată, instanţa nu trebuia să răspundă tuturor argumentelor invocate de către părţi, ci doar argumentelor decisive pentru soluţionarea fondului pricinii, ceea ce instanţa de apel a făcut.
Astfel, instanţa a analizat în motivarea hotărârii următoarele chestiuni determinante: problema forţei actului juridic unilateral constând în oferta recurentei, problema efectelor menţionării în ofertă a clauzei de plată a avansului la momentul încheierii contractului, problema efectelor faptului juridic al predării de către un asociat al intimatei a unui cec în garanţie către recurentă, problema efectelor stipulării obligaţiei recurentei de a restitui cecul la data perfectării contractului; problema neincheierii contractului de către părţi subsecvent negocierilor precontractuale, problema consecinţelor participării recurentei în calitate de ofertant la procedura de licitaţie organizată de intimată subsecvent pretinsei încheieri a contractului.
Modul în care instanţa de apel a înţeles să soluţioneze aceste probleme determinante nu poate fi criticat prin invocarea pretinsei nemotivări (în sensul dorit de recurentă) a hotărârii judecătoreşti.
Dimpotrivă, pretinsa omisiune a instanţei de a se pronunţa cu privire la corespondenţa electronică pretins purtată între părţi nu poate fi considerată ca fiind determinantă asupra soluţionării cauzei, cât timp această corespondenţă nu este adresată intimatei, ci unei terţe societăţi comerciale, SC E. SRL, care nu are nicio legătură cu intimata.
În aceste condiţii, sunt nefondate susţinerile reclamantei recurente în sensul că Decizia recurată nu ar fi fost motivată de către instanţa de apel, aceasta apreciind în mod corect şi motivat situaţia de fapt pe baza probelor administrate în cauză.
2. Recurenta pretinde că Decizia instanţei de apel s-ar fi pronunţat cu încalcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 969 C. civ. (privind forţa obligatorie a contractului), art. 1073 şi urm. C. civ. (privind dreptul creditorului de a dobândi executarea întocmai a obligaţiei), respectiv art. 36 C. com. (privind perfectarea contractului pentru care ofertantul a cerut executarea imediată).
Susţinerile recurentei sunt nefondate.
In motivarea pretenţiilor sale formulate în faţa primei instanţe, recurenta a aratat faptul că, în urma ofertei adresata intimatei la data de 14 mai 2005 şi pretins acceptată de intimată, ar fi procedat la proiectarea unei linii tehnologice pentru realizarea proiectului de investiţii. De asemenea, a susţinut faptul că între părţi ar fi intervenit o promisiune de contract şi, ca atare, prin faptul neconcretizării acesteia, ar fi înregistrat prejudicii constând în ore de muncă prestate de asistenţi tehnici, specialişti şi alţi angajaţi.
Aceleaşi susţineri au fost reiterate pe calea recursului.
Recurenta încerca să denatureze natura juridică şi obiectul ofertei sale, care nu constituia o ofertă de proiectare (prestări de servicii), ci una de furnizare de utilaje (vânzare-cumpărare).
Într-adevăr, întreg conţinutul ofertei recurentei din data de 14 mai 2005 (p. 1-8) se referă nu la realizarea unei activităţi de proiectare, ci la livrarea unor echipamente şi instalaţii, în calitate de furnizor.
Mai mult, oferta recurentei precizează, în final (p. 8) că aceasta va pune la dispoziţia intimatei documentaţiile tehnice ale utilajelor din ofertă în scopul examinării de către intimată a valorilor ofertate. per a contrario, în relaţia cu intimata nu se punea de plano problema proiectării.
În aceste condiţii, se impune a fi reţinut că recurenta solicită repararea prejudiciului cauzat prin orele de muncă aferente realizării unei activităţi de proiectare, invocând în sprijinul pretenţiilor sale pretinsa acceptare a unei oferte în care figurează în calitate de furnizor de echipamente.
Cum între ceea ce se găseşte stipulat în cuprinsul ofertei presupus acceptate şi ceea ce pretinde recurenta că ar fi executat există deosebiri fundamentale în ceea ce priveşte obiectul prestaţiei, recurenta nu poate pretinde obligarea intimatei la plata contravalorii lucrărilor de proiectare, în condiţiile în care obiectul ofertei sale era livrarea de utilaje.
Cu privire la statutul juridic şi efectele ofertei recurentei prin raportare la etapele proiectului Sapard derulat de către intimată, Înalta Curte va reţine că starea de fapt rezultând din probele administrate în cauză contrazice flagrant susţinerile recurentei privind acceptarea de către intimată a ofertei sale de proiectare.
Orice susţinere a recurentei privind contractarea şi prestarea unor servicii de proiectare în beneficiul intimatei se impune a fi înlaturată.
In cauză nu s-a încheiat un contract între părţi, astfel că nu se pune problema aplicării dispozitiilor art. 969 C. civ. privind forţa obligatorie a contractului, şi nu există nici un alt izvor al unei obligaţii al intimatei, pentru a se pune problema aplicării dispoziţiilor art. 1073 şi urm. C. civ. privind dreptul creditorului de a dobândi executarea întocmai a obligaţiei.
Totodată, prevederile art. 36 C. com., invocate de recurentă, nu au nici un fel de aplicabilitate în cauză, întrucât se referă la situaţia (diametral opusă) în care ofertantul cere executarea imediată a contractului şi o acceptare prealabilă nu este cerută şi nici necesară după natura contractului, situaţie în care contractul este considerat încheiat de îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea ofertei. Or, în speţă ofertantul este chiar recurenta, iar "partea cealaltă" este intimata, care nu a întreprins nicidecum executarea ofertei, ci dimpotrivă, a refuzat acest lucru.
In realitate, ca urmare a Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor SC I. SRL nr. 1 din 21 noiembrie 2003, intimata a hotărât construirea unui abator pentru ovine la "Ferma G.". In vederea realizării fazei de proiectare a investiţiei, intimata a emis invitaţii de participare la ofertare (cereri de oferta financiară) unor societăţi comerciale de profil, detaliind prestaţia necesară pentru întocmirea Studiului de fezabilitate pentru abator ovine, localitatea Giulvăz, judetul Timiş, stabilindu-se termenul-limită de depunere a ofertelor ca fiind data de 02 decembrie 2003.
Ca răspuns la cererea intimatei, au fost înregistrate 3 oferte financiare aferente fazei de proiectare a investiţiei, din partea SC B.E. SRL Timişoara, SC D.C. SRL Bucureşti şi SC M.I.T. SRL.
Ca urmare a procedurii de evaluare desfăşurate în data de 12 decembrie 2003, în urma aprecierii preţului din ofertă, a condiţiilor de calitate, termenelor de predare şi a valabilităţii ofertei, a fost desemnată câştigătoare oferta SC B.E. SRL, aşa cum rezultă din Raportul de evaluare nr. 8 din 12 decembrie 2003.
În urma adjudecării ofertei SC B.E. SRL, s-a încheiat cu aceasta, la data de 05 ianuarie 2004, "Contractul de asistenţii în vederea realizării instalaţiilor pentru industria alimentării", înregistrat sub nr. 01 din 05 ianuarie 2004, având ca obiect realizarea proiectelor tehnice necesare investiţiei, respectiv planul fluxului de abatorizare, tabel de consumuri electrice, tabel de consumuri de apă, planul încăperilor, detalii privind modul de funcţionare a abatorului, lista utilajelor necesare, precum şi estimarea costului investiţiei în ceea ce priveşte linia de abatorizare, izolare cu panouri sandwich şi instalaţia frigorifică.
În ceea ce priveşte corespondenţa electronică depusă de către recurentă la dosarul cauzei, aceasta nu este adresată intimatei, ci unei societăţi comerciale terţe, SC E. SRL, care nu are nicio legătură cu intimata.
În sinteză, având în vedere cele arătate mai sus, nu se poate susţine faptul că între recurentă şi intimată ar fi intervenit un contract, în sensul unei oferte urmată de acceptare pură şi simplă, şi nici că ar exista un alt izvor al pretenţiilor recurentei, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.S.P.A. Italia împotriva deciziei nr. 60 din 1 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.S.P.A. Italia împotriva deciziei nr. 60 din 1 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 988/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 994/2009. Comercial → |
|---|
