ICCJ. Decizia nr. 1079/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1079/2009
Dosar nr. 7512/1/2008
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la data de 14 mai 2004, reclamanta SC G.N. SRL Drobeta Turnu Severin a chemat în judecată pârâta SC N.S. SRL Drobeta Turnu Severin pentru a se dispune rezoluţiunea contractului de asociere în participaţiune, încheiat la 15 mai 2001 şi pentru a fi obligată societatea pârâtă la plata sumei de 142.000.000 lei, actualizată sumă cu care a venit în asociere, utilizată contrar înţelegerii părţilor.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentinţa nr. 368/C din 16 iunie 2004, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de instanţă, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Prin sentinţa nr. 213/C din 4 iulie 2005, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. 4342/COM/2005, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC G.N. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva pârâtei SC N.S. SRL Drobeta Turnu Severin, reclamanta fiind obligată să plătească pârâtei 45.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 320 din 16 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 3791/COM/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - SC G.N. SRL împotriva sentinţei apelanta - reclamantă fiind obligată către intimata - pârâtă la 2.000 lei (ron) cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 3796 din 24 noiembrie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 2791/1/2006, a fost admis recursul declarat de reclamanta SC G.N. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 320 din 16 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, Decizia a fost casată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru ca instanţa să analizeze şi capătul de acţiune în pretenţii.
Procedând la rejudecarea apelului după casare, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 109 din 2 mai 2007, pronunţată în dosarul nr. 137313/54/2005, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 845 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Mehedinţi s-a respins cererea privind rezoluţiunea contractului formulată de reclamanta SC G.N. SRL Drobeta Turnu Severin, s-a admis în parte cererea în pretenţii pentru suma de 27.639.690 lei, actualizată de la momentul comunicării hotărârii până la data plăţii efective.
Împotriva sentinţei au declarat apel toate părţile.
În urma probelor administrate, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a pronunţat Decizia nr. 181 din 11 iunie 2008, prin care a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă şi a admis apelul formulat de pârâtă împotriva aceleiaşi sentinţe, a schimbat sentinţa nr. 845/2007 a Tribunalului Mehedinţi şi a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că rezoluţiunea nu poate fi dispusă decât în cazul unui contract în fiinţă ori, aşa cum s-a reţinut de către instanţa de fond, contractul de asociere în participaţiune a încetat la 15 mai 2004.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea petit, prin contractul de asociere în participaţiune, încheiat între părţi, nu s-a prevăzut expres că asociatul administrator are obligaţia ca la încetarea asocierii să restituie aportul adus de asociatul participant, nu s-a stipulat o clauză prin care să se deroge de la dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. com. şi nici nu s-a convenit ca, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, să se aducă drept aport numai folosinţa bunului pe care asociatul participat l-a pus în asociaţiune, cu drept de restituire a bunului în natură sau despăgubiri când restituirea numai este posibilă, limite în care cererea ar fi putut fi admisă.
Pentru aportul social depus, apelantei - reclamante nu i se cuvin daune - interese, fiind îndreptăţită, potrivit art. 254 alin. (2) teza ultimă C. com., doar la a i se da cont de lucrurile ce a pus în asociaţiune şi de beneficii şi pierderi.
Pe de altă parte, la pronunţarea acestei hotărâri s-a avut în vedere şi faptul că nu a existat o cerere pentru a fi obligată pârâta să pună la dispoziţia reclamantei bunurile achiziţionate cu suma ce a constituit aport social, cerere admisibilă doar în condiţiile în care, chiar prin motivele de apel, pârâta şi-a manifestat disponibilitatea spre o astfel de rezolvare a litigiului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul, invocând nelegalitatea hotărârii pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
A arătat, în esenţă, că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la motivul de nulitate a hotărârii primei instanţe referitor la modificarea minutei; hotărârea a fost pronunţată de un judecător incompatibil, hotărârea nu conţine motivele pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia; deşi instanţa de apel a făcut trimitere la dispoziţiile care reglementează contractul de asociere în participaţiune a interpretat greşit atât conţinutul convenţiei cât şi aceste dispoziţii legale din perspectiva drepturilor şi obligaţiilor părţilor aşa cum au fost convenite şi respectate de fiecare dintre părţi, soluţia de respingere a pretenţiilor fiind nelegală.
Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând recursul se găseşte fondat în limitele ce se vor arăta în continuare.
În ceea ce priveşte prima critică subsumată, în realitate, dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi nu art. 304 pct. 1 C. proc. civ., se constată din conţinutul cererii de apel că recurenta - reclamantă nu a formulat un asemenea motiv de apel, încât nu se poate reţine o culpă instanţei, fiind respectate sub acest aspect dispoziţiile de procedură care reglementează procedura de judecată a cererii de apel, raportat la art. 295 alin. (1) C. proc. civ. combinat cu art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Privitor la cea de a doua critică, subsumată, de asemenea, greşit motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., în loc de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că incompatibilitatea unui membru al completului de judecată, ca incident procedural, care ar fi putut împiedica pronunţarea hotărârii de acelaşi judecător, nu poate fi reţinută, în cauză, faţă de dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., deoarece judecătorul nu a intrat în cercetarea fondului cu ocazia primei judecăţi pentru a se reţine încadrarea în ipoteza prevăzută de text, ci a dispus desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru aspecte de ordin procedural.
Privitor la criticile subsumate motivelor de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., se constată, însă, că acestea sunt fondate.
Potrivit contractului de asociere (art. 4 coroborat cu art. 7) s-a prevăzut că intimata - pârâtă vine în asociere cu logistica, licenţele, autorizaţiile de frecvenţă şi echipamentele necesare instalării sistemului, iar recurenta - reclamantă (art. 5) cu suma de 142.000.000 lei, asocierea având ca obiect (art. 3) desfăşurarea de activităţi rentabile privind comercializarea şi instalarea sistemului, contract care s-a constatat că a încetat la 15 mai 2004, deci, ulterior promovării acţiunii introductive, instanţele de judecată în primul şi al doilea ciclu de judecată apreciind că în aceste condiţii nu mai pot dispune rezoluţiunea contractului.
Acest petit al cererii introductive nu face, însă, obiectul acestui recurs faţă de motivele invocate încât, analiza legalităţii hotărârii este limitată numai la rezolvarea dată celui de al doilea petit al acţiunii.
În privinţa acestuia trebuie reţinut că, potrivit art. 254 C. com., participantul într-o asociaţiune în participaţiune nu are un drept de proprietate asupra lucrurilor în afara cazului de stipulaţie contrară, dar are dreptul de a cere darea socotelilor cu privire la capitalul conferit şi la beneficiile şi pierderile realizate.
Această din urmă prevedere se aplică atât în situaţia în care asocierea nu a ajuns la termen, cât şi după încetarea contractului, prin ajungerea la termen, neexistând nicio clauză contractuală în sens contrar sau o dispoziţie legală, altfel, s-ar ajunge la acceptarea îmbogăţirii fără justă cauză a unui asociat pe seama celuilalt asociat.
În cauză, instanţa de apel cenzurând legalitatea şi temeinicia hotărârii instanţei de fond a admis apelul formulat de pârâtă şi a respins apelul formulat de reclamantă şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea, motivând hotărârea de respingere prin raportare nu la limitele investirii, ci la ceea ce reclamantul ar fi trebuit să ceară în opinia instanţei şi nu a făcut-o, deşi faţă de conţinutul cererii introductive s-a solicitat rezoluţiunea contractului şi daune interese, iar reclamanta şi pârâta în apel, fiind de necontestat că a intervenit încetarea contractului, au criticat hotărârea doar cu privire la modul în care instanţa de fond s-a pronunţat asupra desocotirii părţilor în cadrul obligaţiei legale de a da socoteală, din punctul de vedere al cotei de participaţie şi a naturii cheltuielilor care trebuiau deduse din profit, în opinia fiecăreia, raportat, evident, la ceea a ce a constituit obiectul asocierii în participaţiune, aşa cum s-a arătat în precedent.
Aşa fiind, recursul este întemeiat pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi cum, în conformitate cu dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite, văzând totodată şi dispoziţiile art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa hotărârea şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC G.N. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 181 din 11 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1078/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1084/2009. Comercial → |
|---|
