ICCJ. Decizia nr. 1084/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1084/2009
Dosar nr. 166/104/2008
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 220, pronunţată la data de 9 aprilie 2008, Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Olt a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului F.M., invocată de pârâta SC F.Î.S.E.E.S. SA Bucureşti; a admis acţiunea precizată, formulată de reclamant, în contradictoriu cu susnumita pârâtă, pe care a obligat-o la vânzarea apartamentului situat în Slatina, judeţul Olt, la preţul stabilit prin raportul de evaluare din 15 decembrie 2005, ce se va majora cu indicele de inflaţie la data încheierii contractului, respingând acţiunea reclamantului faţă de pârâta SC E.S. SA S.I.S.E.E. Oltenia pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestei părţi.
Spre a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut, cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale active, că aceasta este neîntemeiată, întrucât din contractul de închiriere din 25 mai 2006, accesoriu la contractul de muncă, cât şi din actul adiţional la acest contract, încheiat la data de 1 iulie 2006, rezultă că reclamantul are calitatea de locatar, contractul de închiriere fiind încheiat în considerarea calităţii reclamantului de a fi angajat la o structură din cadrul SC E. SA Bucureşti, respectiv SC F.Î.S.E.E.S. SA, ce figurează în menţionatul contract şi actul adiţional la acesta în calitate de locator, fiind irelevant, faţă de raporturile de locaţiune, că reclamantul a devenit salariatul SC C.D. SA societate provenită din cadrul SC E. SA prin divizare.
Cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC E.S.I.S.E., sucursala Oltenia, a reţinut că aceasta este o sucursală a SC F.Î.S.E.E.S. SA, fără personalitate juridică.
În ce priveşte fondul cauzei, Tribunalul a considerat că reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de OUG nr. 130/2004, iar societatea pârâtă SC F.Î.S.E.E.S. SA a demarat procedura de vânzare prin stabilirea preţului conform legii, pe care însă nu a finalizat-o.
Apelul formulat de pârâta SC F.Î.S.E.E.S. SA a fost respins, ca nefondat, de Secţia comercială a Curţii de Apel Craiova, prin Decizia nr. 260, pronunţată la data de 2 octombrie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că sunt nefondate motivele de apel referitoare la greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, întrucât înscrisurile administrate în probaţiune atestă calitatea de locatar şi de angajat a reclamantului la o structură din cadrul SC E. SA Bucureşti, atât la data încheierii contractului de închiriere, cât şi la data intrării în vigoare a OUG nr. 130/2004, iar împrejurarea că acesta a devenit salariat la SC C.D. SA - societate provenită din cadrul SC E. SA prin divizare, ulterior privatizată - nu schimbă raporturile de locaţiune dintre părţi, contractul fiind în vigoare.
Cu referire la motivele de apel vizând fondul cauzei, instanţa de control judiciar a apreciat că acestea sunt, de asemenea, nefondate, deoarece apelanta - pârâtă avea obligaţia finalizării procedurii de vânzare prevăzută de OUG nr. 130/2004, până la data de 31 decembrie 2006, potrivit notei Consiliului de administraţie din 12 aprilie 2005, termen limită prevăzut şi de legea cadru ce trebuia respectat de toate societăţile desprinse din SC E. SA, deci şi de societatea apelantă; că art. 4 stabileşte numai criteriile de evaluare a apartamentului şi nu criteriile de piaţă, iar, în speţă, nu s-a dovedit încălcarea vreunei dispoziţii legale la întocmirea raportului de evaluare din 15 decembrie 2005, astfel că apelanta avea posibilitatea să vândă locuinţele persoanelor care au formulat cereri în acest sens în cursul anului 2005.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta - pârâtă invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de apel a încălcat art. 1 din OUG nr. 130/2004, considerând că reclamantul are calitate procesuală activă, deşi acesta nu face parte din niciuna din categoriile prevăzute de lege; a interpretat şi aplicat, greşit, art. 4 din acelaşi act normativ, având în vedere că raportul de evaluare al apartamentului nu a fost însuşit de către societatea recurentă şi nu s-a pronunţat pe motivul de apel vizând greşita aplicare de către instanţa de fond, în speţă, a art. 970, art. 1073 – art. 1077 C. civ., această din urmă critică putând fi încadrată, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 1 din OUG nr. 130/2004, aprobată prin Legea nr. 189/2005, societăţile comerciale, companiile şi societăţile naţionale din sectorul energiei, în baza aprobării de către adunarea generală a acţionarilor sau, după caz, a consiliului de administraţie, pot vinde locuinţele pe care le au în patrimoniu personalului propriu – salariaţi care sunt titulari ai contractelor de închiriere.
Cum reclamantul a făcut dovada calităţii sale de locatar al apartamentului în litigiu, conform contractului de închiriere din 25 mai 2006, accesoriu la contractul de muncă, cât şi a actului adiţional la acest contract, încheiat la data de 1 iulie 2006, precum şi dovada calităţii sale de angajat la o structură din cadrul SC E. SA Bucureşti, atât la data încheierii contractului cât şi la data intrării în vigoare a OUG nr. 130/2004, iar, ulterior, de salariat la SC C.D. SA, societate comercială desprinsă din susarătata societate comercială prin divizare, rezultă că, în mod corect şi cu respectarea cerinţelor menţionatelor dispoziţii legale, instanţa de apel a reţinut că acesta are legitimare procesuală în cauză.
Potrivit art. 2 din precitatul act normativ, societăţile comerciale expres prevăzute la art. 1 pot vinde personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere sau pensionarilor cu ultimul loc de muncă la aceşti agenţi economici, după caz, locuinţele pe care le au în patrimoniu în termenul prevăzut de art. 9 alin. (2), la preţul stabilit pe baza raportului de evaluare, elaborat conform art. 4, care prevede că preţul de vânzare se stabileşte pe baza unui raport de evaluare elaborat de persoane fizice sau juridice autorizate potrivit legii.
Este de observat că, în speţă, menţionatele condiţii prevăzute de dispoziţiile legii speciale sunt îndeplinite, întrucât intimatul - reclamant are calitatea de salariat, este titular al contractului de închiriere, iar preţul a fost stabilit de expertul autorizat, desemnat pe baza unui concurs de oferte, conform cerinţelor art. 4, corect interpretate şi aplicate, ştiut fiind că procedura de evaluare reglementată de acest articol a fost parcursă în baza unei hotărâri a Consiliului de administraţie, iar nemulţumirea intimatei - pârâte SC F.Î.S.E.E.S. SA Bucureşti de preţul stabilit de evaluator, selecţionat conform art. 4, nu poate avea drept consecinţă refuzul vânzării apartamentului în litigiu, aşa încât nu se poate reţine incidenţa în cauză a motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat în susţinerea recursului.
Cu referire la criticile ce se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 7, se remarcă că omisiunea instanţei de apel de a examina critica inaplicabilităţii în cauză a prevederilor Codului civil, evocate de prima instanţă, nu poate conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate, întrucât instanţele fondului şi-au fundamentat hotărârile pe dispoziţiile legii speciale, corect aplicate.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S SC F.Î.S.E.E.S. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 260 din 2 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1079/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1085/2009. Comercial → |
|---|
