ICCJ. Decizia nr. 1085/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1085/2009
Dosar nr. 636/42/2008
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 30 mai 2008, reclamantul G.R. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele sentinţei nr. 165 din 21 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi a se constata că este o eroare de redactare în ceea ce priveşte motivarea acestei sentinţe, eroare de redactare care se referă la lipsa cu desăvârşire a motivării, respectiv a considerentelor, considerente ce au fost înlocuite de considerentele unei decizii dintr-un alt dosar, fără nicio legătură cu litigiul soluţionat prin sentinţă de Tribunalul Dâmboviţa.
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 6 iunie 2008, Tribunalul Dâmboviţa , secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă cererea formulată de reclamantul G.R. la 30 mai 2008 şi îndreptată eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinţei nr. 165 din 21 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. 4244/120/2006, arătându-se prin această încheiere motivele de fapt şi de drept, avute în vedere de instanţă la pronunţarea sentinţei nr. 165 din 21 februarie 2008 şi că încheierea face parte integrantă din sentinţă.
Împotriva acestei încheierii a declarat apel pârâta SAR O. SA, sucursala Dâmboviţa, solicitând desfiinţarea încheierii de şedinţă din data de 6 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în condiţiile în care aceasta a rămas fără obiect, sentinţa nr. 165 din 21 februarie 2008 fiind desfiinţată şi trimisă spre rejudecare.
Prin Decizia nr. 203 din 22 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul formulat de pârâta SAR O. SA, sucursala Dâmboviţa, împotriva încheierii de şedinţă din 6 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant G.R., a schimbat în tot încheierea din 6 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi a respins, ca nefondată, cererea de îndreptare eroare materială formulată de intimatul - reclamant.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că admiterea cererii de îndreptare eroare materială, dispusă de prima instanţă prin încheierea apelată în sensul arătării motivelor de fapt şi de drept, a considerentelor avute în vedere de către instanţă la pronunţarea sentinţei nr. 165 din 21 februarie 2008, încalcă dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu se poate considera că reprezintă erori materiale sau omisiuni cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, lipsa cu desăvârşire a motivelor de fapt şi de drept avute în vedere la pronunţarea sentinţei şi nu este posibil pe calea unei încheieri de îndreptare eroare materială să fie îndreptată sentinţa prin adăugarea pe această cale a considerentelor hotărârii.
Lipsa considerentelor hotărârii pronunţate şi motivarea hotărârii pe aspectele străine de natura pricinii, reprezintă erori de judecată, care nu pot fi îndreptate pe calea cererii de îndreptare eroare materială şi a încheierii de îndreptare eroare materială prin care a fost admisă cererea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul G.R., solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei civile nr. 203/2008, în sensul respingerii apelului declarat de SC O. SA.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., reclamantul a invocat, în esenţă, următoarele motive:
Instanţa a aplicat greşit legea, respectiv Tribunalul a săvârşit o eroare materială atunci când a redactat considerentele sentinţei civile nr. 165/2008 şi nu o greşeală de judecată câtă vreme considerentele greşite nu priveau o anume interpretare dată probelor administrate în cauză ori textelor legale incidente ci aparţineau unui alt litigiu aflat pe rolul său. Practic, aceste considerente motivau o soluţie dispusă în alt dosar referitor la un proces - verbal de contravenţie.
Cu toate că nu priveşte numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau erori de calcul situaţia reflectată în speţa dedusă judecăţii reprezintă o altă eroare materială în sensul dispoziţiilor art. 281 alin. (2) C. proc. civ.
În acest context instanţa de apel face o aplicare restrictivă, neconformă sensul real al textului de lege pronunţând astfel o hotărâre nelegală.
Examinând recursul reclamantului, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În conformitate cu prevederile art. 281 C. proc. civ., pot fi îndreptate erorile materiale strecurate într-o hotărâre, din oficiu sau la cerere, erori sau omisiuni însă numai „cu privire la numele, calitate şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri".
Noţiunea de greşeală materială are, în sensul art. 281 C. proc. civ., înţelesul de eroare materială (...) săvârşită cu ocazia redactării hotărârii. Pe calea prevăzută de textul de lege menţionat nu pot fi îndreptate greşelile de judecată care privesc fondul pricinii şi nici nu s-ar putea obţine completarea hotărârii cu indicarea motivelor de fapt şi de drept asupra cărora instanţa nu s-a aplecat şi, pe cale de consecinţă, nu s-a pronunţat şi nici nu se poate cere instanţei să îşi interpreteze propria hotărâre.
În speţa de faţă, se constată că, prin cererea de îndreptare eroare materială formulată, partea urmăreşte modificarea considerentelor hotărârii; ori, modificarea considerentelor sentinţei nu reprezintă o eroare materială, în sensul art. 281 C. proc. civ., ci o greşeală de judecată, care nu poate fi îndreptată prin această procedură, corectarea unor asemenea greşeli fiind posibilă numai prin exercitarea căilor legale de atac; căci nu pot face obiect la procedurii de îndreptare a erorilor materiale greşelile de judecată privind fondul litigiului.
Susţinerea recurentului - reclamant, în sensul că Tribunalul a săvârşit o eroare materială, şi nu o greşeală de judecată, câtă vreme considerentele greşite aparţineau unui alt litigiu, iar situaţia reflectată în speţa dedusă judecăţii reprezintă o altă eroare materială, nu poate fi reţinută de către instanţa de recurs, întrucât faptul că una dintre părţi, a solicitat, pe calea cererii de îndreptare eroare materială, modificarea considerentelor hotărârii, nu îndreptăţeşte instanţa care a pronunţat hotărârea să modifice sau să completeze considerentele acesteia, sau să dea o anumită interpretare situaţiei supusă analizei în speţă în baza unei simple cereri. Aceasta deoarece lipsa motivelor strict raportate la speţă din considerentele a căror rectificare se solicită nu are caracterul unei greşeli materiale, în sensul art. 281 C. proc. civ., ci rezultatul unei greşeli de judecată, întrucât presupune o modificare a considerentelor hotărârii.
Aşa fiind, cum cererea de îndreptare este incidentă numai pentru erori materiale, şi nu pentru erori de judecată, nu se poate aprecia că instanţa de apel a aplicat greşit legea, respectiv dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. şi a pronunţat, astfel, o hotărâre nelegală.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G.R. împotriva deciziei nr. 203 din 22 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1084/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1087/2009. Comercial → |
|---|
