ICCJ. Decizia nr. 1089/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1089/2009
Dosar nr. 3567/1/2008
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra contestaţiilor în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 18 aprilie 2008 şi motivată în termen, la data de 3 iulie 2008, contestatoarea SIF M. SA Bacău a solicitat admiterea contestaţiei, cu consecinţa trimiterii spre rejudecare parţială a recursului formulat de societatea sa împotriva deciziei nr. 66 din 11 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, în dosarul nr. 11212/99/2006.
În contestaţie, contestatoarea SIF M. SA Bacău invocă, indicând în drept prevederile art. 318 C. proc. civ., următoarele motive:
Dezlegarea dată recursului formulat de SIF M. SA împotriva deciziei nr. 66 din 11 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, este rezultatul omisiunii din greşeală de a cerceta unul din motivele de modificare invocate de societatea sa prin cererea de recurs.
Prin Decizia nr. 1366 din 8 aprilie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 11212/99/2006, a fost respins recursul formulat de societatea sa, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă din motivarea sumară a instanţei de recurs se poate observa ca aceasta, analizând motivul de recurs invocat de societate, nu a avut în vedere toate argumentele aduse în susţinerea acestuia.
Prin contestaţia în anulare înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 18 iulie 2008, sub nr. 6091/1/2008, şi motivată în termen, la aceeaşi dată, contestatoarea A.V.A.S. Bucureşti a solicitat admiterea contestaţiei, anularea hotărârii pronunţate în recurs - Decizia nr. 1366 din 8 aprilie 2008, pronunţată de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 11212/99/2006 s.n.-, admiterea recursului, modificarea deciziei din apel, respingerea apelului SC I. SA, cu menţinerea ca legală a sentinţei civile nr. 568 E din 16 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Iaşi.
În contestaţie, contestatoarea A.V.A.S. Bucureşti invocă, indicând în drept prevederile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., următoarele motive:
Deşi a dezvoltat, prin motivele de recurs, argumentele pentru care consideră a fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., instanţa de recurs nu s-a raportat la acest motiv de recurs, devenind astfel incidentă prevederea înscrisă la art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Totodată, instanţa de recurs nu a analizat motivul de modificare a hotărârii atacate prin luarea în considerare şi a obiectului asupra căruia poartă garanţia pentru evicţiune, respectiv asupra lucrului vândut.
Pe de altă parte, obligaţia de garanţie pentru evicţiune se referă la lucrul vândut; or, contractul de vânzare - cumpărare încheiat de A.V.A.S. a avut ca obiect un număr de 46.223 acţiuni (clauza I a contractului), şi nu imobile. Instanţa de recurs nu s-a raportat, în motivarea sa, la acest aspect esenţial în cauză, nemotivând în ce condiţii legale A.V.A.S. poate fi ţinută să răspundă pentru evicţiunea a ceea ce nu a vândut.
La data de 15 octombrie 2008, intimata SC I. SA Iaşi a depus la dosarul nr. 3567/1/2008 întâmpinare la contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SIF M. SA Bacău, prin care a invocat, în primul rând, o excepţie de procedură conform art. 164 alin. (1) C. proc. civ., solicitând unirea celor două dosare (dosarul de faţă şi dosarul nr. 6091/1/2008), ambele având acelaşi obiect şi cauză; totodată, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca fiind netemeinică şi păstrarea deciziei nr. 1366 din 8 aprilie 2008, ca fiind legală.
La data de 14 ianuarie 2009, intimata SC I. SA Iaşi a depus la dosarul nr. 6091/1/2008 întâmpinare la contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A.V.A.S. Bucureşti, prin care a invocat aceeaşi excepţie de conexitate şi a solicitat respingerea contestaţiei în anulare şi menţinerea deciziei nr. 1366 din 8 aprilie 2008.
Cereri similare, prin care s-a invocat excepţia conexităţii şi s-a solicitat conexarea dosarului nr. 6091/1/2008 la dosarul nr. 3567/1/2008, ambele aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, au fost formulate şi de către contestatoarele SIF M. SA Bacău şi A.V.A.S. Bucureşti.
La termenul de judecată din data de 18 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în temeiul art. 164 C. proc. civ., a admis excepţia de conexitate şi, faţă de dispoziţiile art. 164 alin. (3) C. proc. civ., a dispus conexarea dosarului nr. 6091/1/2008 la dosarul nr. 3567/1/2008.
Examinând contestaţiile în anulare, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 317 – art. 318 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
În contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SIF M. SA Bacău, motivul invocat de către aceasta, în sensul că dezlegarea dată recursului său este rezultatul omisiunii din greşeală de a cerceta unul din motivele de modificare invocate de societatea sa, prin cererea de recurs, nu poate fi reţinut de către instanţă, acesta fiind neîntemeiat.
Astfel, pentru ca o contestaţie în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., trebuie îndeplinite următoarele condiţii: instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare şi această omisiune să se fi produs din greşeală; aşadar, această a doua teză a art. 318 C. proc. civ. are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Dacă instanţa de recurs a analizat însă complet motivul de recurs, neînsuşirea lui nu constituie motiv de contestaţie. Aceasta este, de altfel, şi situaţia reţinută în speţa de faţă, din analiza hotărârii contestate reieşind că au fost cercetate şi s-a răspuns la toate motivele de recurs formulate de SIF M. SA Bacău, astfel încât nu se poate aprecia că instanţa de recurs a omis să cerceteze vreunul sau mai multe dintre aceste motive.
De asemenea, apare drept nefondată şi susţinerea contestatoarei în sensul că instanţa de recurs nu a avut în vedere toate argumentele aduse în susţinerea recursului, căci, aşa cum se poate observa, acestea au fost examinate laolaltă, în ansamblu, şi, chiar dacă la unele se răspunde doar implicit şi nu apar a fi analizate în mod distinct, aceasta nu constituie temei al unei contestaţii în anulare, instanţa de recurs putând analiza în mod global argumentele aduse în susţinerea recursului.
Nici contestaţia în anulare formulată de către contestatoarea A.V.A.S. Bucureşti nu este fondată, din examinarea deciziei atacate rezultând, cu evidenţă, că instanţa de recurs a reţinut ambele motive de recurs invocate, întemeiate în drept pe pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ. şi le-a analizat, răspunzând fiecărui motiv, punctual şi expres.
Se observă, astfel, din cuprinsul deciziei contestate, că instanţa a răspuns inclusiv motivului de recurs circumscris pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., reţinând, în esenţă, că: „Recurenta A.V.A.S. a invocat, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., arătând în motivarea recursului (...) că, prin hotărârea pronunţată, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 973 şi art. 1336 C. civ., întrucât reclamanta nu are calitatea de cumpărător spre a putea invoca obligaţia de garanţie pentru evicţiune, care se referă la lucrul vândut, în speţă: acţiuni, recurenta nedezvoltând motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 8 spre a putea fi analizat şi neprecizând relevanţa afirmaţiilor vizând fondul cauzei, faţă de Decizia atacată şi de prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului".
Împrejurarea că instanţa de recurs nu ar fi făcut nicio apreciere asupra cauzei în ce priveşte obligaţia de garanţie pentru evicţiune şi că nu ar fi analizat recursul prin această prismă, nu se constituie în motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ., atâta timp cât instanţa a analizat complet motivele recursului.
Mai mult, instanţa de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care instituie motivul de casare sau de modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a recurentei nu deschide calea contestaţiei în anulare.
Aşa cum s-a arătat şi mai sus, nu s-a constatat nicio greşeală sau omisiune din partea instanţei de recurs, aceasta cercetând complet toate motivele de recurs invocate.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 318 – art. 320 C. proc. civ., să respingă contestaţiile în anulare, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţiile în anulare formulate de contestatoarea SIF M. SA Bacău şi de contestatoarea A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 1366 din 8 aprilie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 11212/99/2006, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1087/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1090/2009. Comercial → |
|---|
