ICCJ. Decizia nr. 1087/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1087/2009
Dosar nr. 6427/3/2008
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 4979 din 7 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul B.G. împotriva pârâtului E.G.R. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei SC B.E.R.G.S.G. SA pentru anularea hotărârii A.G.E.A. a societăţii din 6 iunie 2006 şi a actelor subsecvente.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul B.G. care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei atacate şi pe fond admiterea acţiunii.
La 23 septembrie 2008 intervenientul G.V. a formulat o cerere de intervenţie în favoarea pârâtei - intimate SC B.E.R.G.S.G. SA prin care a solicitat respingerea cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant.
Cererea a fost admisă în principiu prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 14 octombrie 2008.
Prin Decizia comercială nr. 405 din 14 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins apelul, ca nefondat şi a admis cererea de intervenţie în interesul intimatei - pârâte.
Pentru a se pronunţa astfel a reţinut că din coroborarea dispoziţiilor art. 117 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 31/1990 rezultă că regula în privinţa convocării A.G.A. constă în publicarea convocatorului în M. Of. al României – Partea a IV-a şi într-un ziar de largă circulaţie, iar alternativ legea prevede posibilitatea unei derogări, în cadrul societăţilor pe acţiuni cu acţiuni nominative, în sensul de a se efectua convocarea prin scrisoare recomandată.
În cazul societăţilor cu acţiuni nominative cele două modalităţi de convocare sunt alternative, neputându-se interpreta textul de lege în sensul că, în situaţia acestor societăţi, convocarea trebuie efectuată cumulativ, prin publicarea în Monitorul Oficial, într-un ziar de largă circulaţie, precum şi prin scrisoare recomandată.
Interpretarea semantică efectuată de instanţa de fond este corectă în sensul că, gramatical şi literar, sensul expresiei „poate fi făcută" este acela de a fi permisă, cuvântul „poate" fiind antonimul verbului „trebuie".
În ceea ce priveşte prevederile art. 16 din actul constitutiv, Curtea constată că acestea interzic convocarea în formă verbală, iar în ceea ce priveşte convocarea scrisă, aceasta poate fi individuală sau colectivă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termenul legal, recurs reclamantul invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
A susţinut, în esenţă, în cadrul motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. care vizează nelegalitatea hotărârii pentru interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi schimbarea naturii acestuia, că plecând de la reglementarea legală valabilă la data de 6 iunie 2006, cât şi cea actuală, neincidentă însă în cauză, care prevăd obligaţia convocării acţionarilor prin scrisoare scrisă recomandată în cazul societăţilor pe acţiuni, cu acţiuni nominative, instanţa de apel trebuia să aibă în vedere art. 16 alin. (2) din actul constitutiv al societăţii potrivit căruia „convocarea se va face în scris" echivalent cu art. 117 alin. (4) din lege potrivit căruia „dacă toate acţiunile societăţii sunt nominative, convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare simplă, expediată cu cel puţin 15 zile înainte".
În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a arătat că hotărârea a încălcat atât legea în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.E.A., care nu prevedea regula dublei modalităţi de convocare, respectiv prin publicare şi prin scrisoare recomandată, astfel cum eronat a reţinut instanţa de apel, ci statua regula ca în situaţia acţiunilor nominative, convocarea să fie făcută numai prin scrisoare recomandată cât şi art. 16 alin. (2) din actul constitutiv care instituie aceeaşi regulă.
În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a arătat că hotărârea cuprinde argumente contradictorii urmare interpretării greşite a legii aplicabile şi a actului constitutiv, cu încălcarea principiilor reieşite din art. 979, art. 981 şi art. 984 C. civ. privitoare la regulile de interpretare a convenţiilor.
Astfel, instanţa de apel preluând ideea instanţei de fond potrivit căruia art. 16 din actul constitutiv interzice convocarea în formă verbală, nu a motivat pentru care argumente a înlăturat apărarea recurentului - reclamant, respectiv faptul că, în raport de acest conţinut, este evidentă intenţia acţionarilor fondatori de a deroga de la dreptul comun.
În acest fel, instanţa nu a respectat nici limitele acţiunii cu care a fost investită instanţa de fond, respectiv cu o acţiune a cărei judecată trebuie să aibă drept consecinţă stabilirea ordinii într-o societate comercială, în sensul în care toate hotărârile trebuie luate în deplină cunoştinţă de cauză a tuturor acţionarilor, iar nu prin publicarea în ziarele naţionale şi în Monitorul Oficial.
În fine, instanţa de apel nu a motivat pentru care considerente a admis cererea de intervenţie, din perspectiva art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 şi a art. 49 alin. (3) C. proc. civ.
Intimata - pârâtă a formulat concluzii scrise prin care a reiterat excepţia prescrierii dreptului la acţiune în anulare, faţă de caracterul supletiv al normelor pretins a fi încălcate care atrage sancţiunea nulităţii relative şi nu absolute, încât era incident termenul de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ceea ce priveşte fondul a arătat că instanţa a dat o interpretare corectă art. 117 din Legea nr. 31/1990, care la data adoptării hotărârii A.G.E.A. prevedea regula în privinţa convocării prin publicarea în Monitorul Oficial şi cumulativ, într-un ziar de largă circulaţie şi alternativ şi supletiv, în cazul acţiunilor nominative prin scrisoare recomandată.
Recursul se găseşte nefondat.
Analizând în primul rând excepţia invocată prin întâmpinare, se constată că prima instanţă a dat o rezolvare cauzei pe fond, iar hotărârea nu a fost atacată cu apel decât de pârât, care este şi recurent, încât hotărârea nu mai poate fi modificată sub acest aspect deoarece s-ar încălca principiul „non reformatio în pejus".
În ceea ce priveşte cererea de recurs, se constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală, interpretarea corectă a dispoziţiilor legale incidente şi a actului constitutiv, referitoare la modalitatea de convocare în cazul acţiunilor nominative, fiind aceea potrivit căreia este legală convocarea adunării generale prin publicare în Monitorul Oficial al României şi într-unul din ziarele de largă răspândire, conform art. 117 alin. (2) sau prin scrisoare recomandată conform art. 117 alin. (4) din LSC, sens în care s-a statuat şi prin art. 16 alin. (2) din Statut, legiuitorul neimpunând-o, ca o excepţie de la regulă, faţă de interpretarea gramaticală a textului de lege din care rezultă că ne aflăm în prezenţa unei situaţii alternative.
Prin urmare, nu se poate reţine ca întemeiat nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., instanţa nedenaturând sensul actului constitutiv al societăţii, nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., legea fiind corect interpretată şi aplicată.
Cât priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată, de asemenea, nefondat, deoarece instanţa de apel, cu respectarea dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., a motivat hotărârea cu raportare la toate criticile aduse, fără a fi necesar să răspundă la toate argumentele părţii în susţinerea punctului de vedere contrar, fiind convingătoare sub aspectul stabilirii voinţei părţilor aşa cum rezultă din actul constitutiv, prin care nu se poate susţine că s-a derogat, de la lege.
Pe de altă parte, faţă de conţinutul normelor, art. 117 alin. (4) are un caracter relativ, faţă de cel al art. 117 alin. (2) din lege, care are un caracter absolut, încât pentru pretinsa iregularitate, recurentul - reclamant trebuia să facă dovada prejudiciului, importantă fiind înştiinţarea acţionarilor cu privire la ţinerea adunării generale, ceea ce s-a făcut.
Nu se poate susţine nici nesocotirea limitelor investirii, instanţa de apel având a se pronunţa în condiţiile art. 294 şi urm. C. proc. civ. asupra legalităţii hotărârii primei instanţe în cadrul obiectului cu care aceasta a fost investită respectiv plângerea împotriva hotărârii A.G.E.A., pentru încălcarea modalităţii de convocare, ceea ce a şi făcut.
În fine, admiterea cererii de intervenţie în interesul intimatei, s-a făcut în principiu pe baza motivării dată prin Încheierea din 14 octombrie 2008 şi pe fond ca urmare a respingerii apelului, tocmai în considerarea dispoziţiilor art. 49 alin. (3) C. proc. civ., faţă de raportul de subsidiaritate în care se află.
Aşa fiind, recursul este nefondat şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei comerciale nr. 405 din 14 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1085/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1089/2009. Comercial → |
|---|
