ICCJ. Decizia nr. 1090/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1090/2009
Dosar nr. 10199/1/2008
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 5 decembrie 2008 şi motivată, în termen, la aceeaşi dată, contestatoarea SC C. SA Deva a solicitat anularea deciziei nr. 2831 din 9 octombrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 395/1/2008, cu consecinţa rejudecării recursului de către aceeaşi instanţă, respingerea recursului formulat de către SC T.I.M.C. SA, ca nefondat, şi menţinerea dispoziţiilor deciziei comerciale nr. 89/A/2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca legală şi temeinică.
În contestaţie, contestatoarea invocă, indicând în drept prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi ale art. 318 alin. (1) C. proc. civ., următoarele motive:
1) Hotărârea atacată a fost dată cu neîndeplinirea procedurii de chemare a părţilor pentru ziua în care s-a judecat pricina [art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.].
Contestatoarea susţine că, în fapt, la data judecării cauzei în dosarul nr. 395/1/2008, părţile din dosar nu au fost citate legal pentru termenul de judecată din data de 26 septembrie 2008, fiind încălcate în cauză prevederile Codului de procedură civilă privind citarea.
Mai mult, una dintre părţile din dosar, respectiv intervenientul în interesul societăţii sale, dl. B.H.I. nu a fost citat, de asemenea, în cauză, nici pentru termenul din 30 mai 2008, şi nici pentru termenul la care s-a judecat pricina, din data de 26 septembrie 2008.
2) Instanţa, admiţând recursul, a omis din greşeală să cerceteze motivele de casare cuprinse în Decizia comercială nr. 3628 din 16 noiembrie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 15028/1/2005 [art. 318 alin. (1) C. proc. civ.].
Mai susţine contestatoarea că, în cauza de faţă, instanţa, pronunţând hotărârea împotriva căreia a formulat prezenta contestaţie, prin care a modificat Decizia comercială nr. 89/A/2007, a omis să cerceteze faptul că instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, în pronunţarea deciziei comerciale nr. 89/A/2007, rejudecând cauza în apel, după casarea deciziei nr. 141/A din 8 iunie 2005 şi trimiterea spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe, a respectat indicaţiile de casare cuprinse în Decizia comercială nr. 3628 din 16 noiembrie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 15028/1/2005.
Consideră contestatoarea că, la adoptarea hotărârii atacate, instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de casare cuprinse în Decizia comercială nr. 3628 din 16 noiembrie 2006 şi avute în vedere de către instanţa de apel la rejudecare, astfel încât sunt îndeplinite prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea fiind lovită de nulitate.
Examinând contestaţia în anulare, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, îmbracă două forme: contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun (art. 317 C. proc. civ.) şi contestaţia în anulare specială (art. 318 C. proc. civ.).
Contestaţia în anulare obişnuită poate fi exercitată pentru două motive, prevăzute de art. 317 C. proc. civ.:
1) când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2) când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se referă la instituţia de drept procesual privind procedura de citare a părţilor în procesul civil, acest motiv de contestaţie devenind incident în situaţia în care partea nu a fost deloc citată sau procedura de citare nu a fost legal îndeplinită şi partea a lipsit, astfel încât viciul de procedură nu s-a acoperit în condiţiile art. 89 alin. (2) C. proc. civ.
În cauza de faţă, contestatoarea SC C. SA Deva invocă în susţinerea contestaţiei în anulare neîndeplinirea procedurii de citare a părţilor pentru termenul de judecată din data de 26 septembrie 2008, când s-a judecat pricina, şi necitarea uneia dintre părţile din dosar, respectiv B.H.I. – intervenient în interesul societăţii contestatoare, nici pentru termenul din 30 mai 2008, şi nici pentru termenul din 26 septembrie 2008.
Însă, se constată, din analiza lucrărilor din dosar, că părţile au fost legal citate pentru termenul din 26 septembrie 2008, când s-a soluţionat recursul, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu intimaţii - pârâţi Prefectura Judeţului Hunedoara - Deva, Consiliul Local al Municipiului Deva, Consiliul Judeţean Hunedoara - Deva, B.P. SA Deva şi D.J.S. a Judeţului Hunedoara, aflate la filele 44 - 48 dosar nr. 395/1/2008, recurenta - pârâtă SC T.I.M.C. SA Cluj - Napoca şi intimata - reclamantă SC C. SA Deva având termen în cunoştinţă.
Aşadar, în mod corect cauza a fost soluţionată de termenul de judecată din data de 26 septembrie 2008, când procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părţile din proces.
Mai mult, este ştiut faptul că, pentru a exista motiv de contestaţie în anulare, este necesar ca procedura de citare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită faţă de partea care ulterior uzează de această cale extraordinară de atac, căci nelegala citare a uneia din părţi produce nulitatea actului procedural numai dacă prin aceasta i s-a produs părţii respective o vătămare şi care nu poate fi înlăturată altfel, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., rezultând că numai partea nelegal citată poate cere anularea actului, nu şi celelalte părţi din proces sau instanţa, din oficiu.
În speţă, se poate observa că, la termenul din 26 septembrie 2008, contestatoarea SC C. SA Deva a fost reprezentată de dl. avocat D.M.D., prezenţă consemnată în încheierea de şedinţă de la acel termen, astfel că nu se poate vorbi despre o vătămare ce i-ar fi fost pricinuită acesteia, căci de nelegala citare se poate plânge numai partea care, din această cauză, nu a fost prezentă în instanţă şi nu a avut cum să-şi formuleze apărările.
Neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părţilor, este sancţionată, potrivit art. 108 C. proc. civ., cu nulitatea relativă, care poate fi invocată inclusiv în cadrul contestaţiei în anulare, numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a invoca. Aşadar, contestatoarea nu are abilitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare pentru neîndeplinirea legală a citării altor părţi din proces.
Celălalt aspect invocat în susţinerea acestui motiv de contestaţie, privind necitarea intervenientului în interesul altei persoane B.H.I., de asemenea, nu poate fi reţinut de către instanţă, din lucrările dosarului rezultând că acesta nu a fost niciodată parte în acest proces.
Prin „parte" se înţelege persoana care a formulat cererea de chemare în judecată, cea împotriva căreia s-a acţionat, cea care a intervenit sau a fost introdusă în cauză, deci persoana care, având una dintre calităţile procesuale ce pot fi avute, a participat la judecarea unei cauze.
În speţă, se constată, însă, că se invocă o lipsă de procedură faţă de o persoană care nu a avut calitatea de parte în proces, exercitându-se calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare prin raportare la o terţă persoană, în privinţa căreia instanţa nu a fost sesizată, deci nu a avut calitatea de parte în proces, chiar dacă ar fi avut dreptul şi interesul să participe la judecată, faţă de această persoană hotărârea neavând putere de lucru judecat.
Nerespectarea dispoziţiilor referitoare la procedura de citare este sancţionată cu nulitatea relativă (având în vedere interesul particular protejat prin norma legală), care poate fi invocată numai de către partea lezată.
Contestatoarea, însă, nu invocă o astfel de neregulă procedurală în ce o priveşte, ci raportat la o altă persoană; mai mult, se invocă o lipsă de procedură faţă de o persoană care nici măcar nu a avut calitatea de parte în proces.
De altfel, aşa cum rezultă din delegaţia emisă la 29 mai 2008, aflată la fila 26 dosar recurs, numitul B.H.I. a fost numai o persoană împuternicită de societatea contestatoare pentru a o reprezenta în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 395/1/2008, în scopul depunerii cererii pentru obţinerea unui termen, în vederea angajării unui avocat.
Nici cel de-al doilea motiv invocat în susţinerea contestaţiei în anulare nu este întemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
În contestaţia de faţă, cel de- al doilea motiv invocat de contestatoare, în sensul că instanţa de recurs, admiţând recursul, a omis din greşeală să cerceteze motivele de casare cuprinse în Decizia comercială nr. 3628 din 16 noiembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 15028/1/2005, nu poate fi reţinut de către instanţă, acesta fiind neîntemeiat.
Astfel, pentru ca o contestaţie în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., trebuie îndeplinite următoarele condiţii: instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare şi această omisiune să se fi produs din greşeală; aşadar, această a doua teză a art. 318 C. proc. civ. are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Dacă instanţa de recurs a analizat însă complet motivul de recurs, neînsuşirea lui nu constituie motiv de contestaţie. Aceasta este, de altfel, şi situaţia reţinută în speţa de faţă, din examinarea deciziei atacate rezultând, cu evidenţă, că au fost cercetate şi s-a răspuns la toate motivele de recurs formulate, că instanţa de recurs a reţinut cele trei motive de recurs invocate, întemeiate în drept pe pct. 7, 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ. şi le-a analizat, răspunzând fiecărui motiv, punctual şi expres, astfel încât nu se poate aprecia că instanţa de recurs a omis să cerceteze vreunul sau mai multe dintre aceste motive.
Se observă astfel, din cuprinsul deciziei contestate, că instanţa a răspuns inclusiv motivelor de casare la care face referire contestatoarea, reţinând, în esenţă, că, în privinţa casării, aceasta a fost justificată de alte motive decât nerespectarea formelor de procedură şi niciunul din actele de procedură săvârşite în apel nu a fost anulat odată cu casarea.
De asemenea, în analizarea aceloraşi motive, instanţa de recurs a mai reţinut că: „în cercetarea întinderii casării, nu poate fi ignorat nici principiul non reformatio in pejus [art. 315 alin. (4) şi art. 296 C. proc. civ.]. În privinţa unei casări totale, trebuie subliniat că ceea ce se desfiinţează este numai hotărârea, iar nu toate actele de procedură sau probele administrate în cauză; acestea rămân, în principiu, valabile, cu excepţia cazului în care instanţa de recurs a dispus desfiinţarea şi refacerea lor".
Aşa fiind, observând că instanţa de recurs a analizat complet toate motivele cu care a fost învestită, nefiind vorba deci despre nicio omisiune din partea acesteia, nu se poate reţine a fi incident motivul de contestaţie prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Mai mult, instanţa de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care instituie motivul de casare sau de modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a recurentului nu deschide calea contestaţiei în anulare.
Aşa cum s-a arătat mai sus, nu s-a constatat nicio greşeală sau omisiune din partea instanţei de recurs, aceasta cercetând complet toate motivele de recurs invocate.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 317 – art. 320 C. proc. civ., să respingă contestaţia în anulare, ca nefondată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga contestatoarea să plătească intimatei SC T.I.M.C. SA Cluj - Napoca suma de 5.708 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC C. SA Deva împotriva deciziei nr. 2831 din 9 octombrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 395/1/2008, ca nefondată.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei SC T.I.M.C. SA Cluj Napoca suma de 5.708 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1089/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1156/2009. Comercial → |
|---|
