ICCJ. Decizia nr. 1167/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1167/2009
Dosar nr. 5516/114/2007
Şedinţa publică din 7 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 262 din 5 martie 2008, Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C.I.I.E. SRL Bucureşti în contradictor cu reclamanta SC R. SA Predeal, respingând şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta SC R. SA.
Instanţa de fond a reţinut că între reclamantă în calitate de utilizator şi pârâtă în calitate de locator s-a încheiat un contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare – cumpărare din 20 iunie 1999 având ca obiect imobilul Vila T. şi terenul aferent situate în localitatea Timişul de Jos, judeţul Braşov şi în a cărui executare aceleaşi părţi au încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 25 mai 2002 în formă autentică.
Prin sentinţa nr. 3544 din 22 septembrie 2003 Tribunalul Braşov a constatat rezoluţiunea de plin drept a contractului de vânzare - cumpărare menţionat, dispunându-se repunerea părţilor în situaţia anterioară, sentinţă rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 89 din 13 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
În raport de această situaţie acţiunea s-a apreciat ca neîntemeiată, eventualele pretenţii reciproce privind investiţii, reparaţii ori beneficiul nerealizat putând fi rezolvate pe cale separată.
Constatând neîntrunite condiţiile art. 1201 C. civ., excepţia autorităţii de lucru judecat a fost respinsă, obiectul cauzelor fiind diferit.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 154 din 9 septembrie 2008 a admis apelul declarat de reclamanta S SC C.I.I.E. SRL Bucureşti împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în parte şi pe fond a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâta-intimată la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul construcţii Vila T. ce a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare din 10 mai 1999.
Criticile apelantei cu privire la nemotivarea sentinţei, la greşita apreciere a consecinţelor rezoluţiunii întrucât repunerea părţilor în situaţia anterioară nu afectează situaţia juridică consecutivă expirării perioadei de leasing, netemeinicia respingerii pretenţiilor apelantei urmare repunerii în situaţia anterioară au fost apreciate ca întemeiate de instanţa de apel.
Astfel, instanţa de apel constatând că în raport de art. 261 C. proc. civ. motivarea judecătorului fondului a prezentat situaţia de fapt tangenţial în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, a suplinit această motivare reţinând că prin Decizia nr. 89/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a referit exclusiv la contractul din 2002 iar măsura repunerii în situaţia anterioară se cantonează după încheierea contractului de leasing din 1999 şi până la încheierea contractului de vânzare - cumpărare din 2002.
Cum la momentul încheierii contractului din 2002 operaţiunea de leasing imobiliar era finalizată, redevenţa şi valoarea reziduală fiind achitate, operaţiunea trebuia să se transforme în contract de vânzare - cumpărare ca urmare a opţiunii utilizatorului, acesta fiind obiectul acţiunii în raport de care trebuia să se pronunţe instanţa de fond.
Instanţa de apel a apreciat ca fiind greşită opinia instanţei de fond în sensul că repunerea în situaţia anterioară precede inclusiv contractul din 1999 întrucât acest contract nu a fost desfiinţat prin nicio hotărâre judecătorească iar aprecierea instanţei de recurs asupra caracterului unic şi indivizibil dintre construcţie şi terenul pe care se află amplasată aceasta se circumscrie numai la contractul de vânzare - cumpărare din 2002.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta SC R. SA Predeal pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului promovat de pârâtă.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta critică Decizia atacată pentru greşita aplicare a art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în sensul aprecierii că hotărârea instanţei de fond nu a fost corect motivată prin raportare la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 89/2006 şi greşita resuscitare juridică a contractului de leasing, încetat prin ajungere la termen precum şi greşita interpretare a instituţiei repunerii în termen.
Intimata nu a depus întâmpinare la dosar.
Recursul este fondat.
Decizia instanţei de apel de schimbare a sentinţei fondului întrucât aceasta nu ar fi motivată în raport de obiectul cererii de chemare în judecată ci prin însuşirea motivării deciziei 89/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care privea numai contractul de vânzare - cumpărare din 2002, ignorându-se astfel contractul de leasing imobiliar a cărui finalizare avea ca efect încheierea contractului de vânzare - cumpărare, el nefiind desfiinţat prin nicio hotărâre judecătorească este nelegală fiind rezultatul considerentelor contradictorii prin care s-a suplinit motivarea fondului.
Este adevărată susţinerea în sensul că odată finalizat contractul de leasing, acesta are ca efect transmiterea proprietăţii asupra imobilului respectiv, numai că se ignora faptul că un astfel de contract translativ de proprietate, în baza contractului de leasing a fost deja încheiat de către părţi, în formă autentică, la 25 mai 2002, contractul de vânzare - cumpărare din 2002 incluzând menţiunea că a fost încheiat în baza contractului de leasing între aceleaşi părţi.
Faptul că respectivul contract de vânzare - cumpărare a fost rezolvit de plin drept, rezoluţiune constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă nu dă dreptul reclamantei ca în temeiul aceluiaşi contract de leasing să pretindă încheierea unui al doilea contract de vânzare - cumpărare întrucât efectele contractului de leasing s-au săvârşit şi contractul a încetat prin executarea obligaţiei de transmitere a proprietăţii imobilului conform primului contract de vânzare - cumpărare, ce a fost rezolvit.
În ce priveşte repunerea în situaţia anterioară, aceasta este un efect al rezoluţiunii şi se limitează la contractul rezolvit fără relevanţă asupra soluţiei de fond, pretenţiile derivate putând fi rezolvate pe cale separată, reclamanta promovând deja o acţiune în acest sens.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a motivat hotărârea sa cu respectarea prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., că instanţa de apel a fost aceea care a nesocotit aceste prevederi, aşa încât, în raport de prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., motive în care se încadrează dezvoltarea criticilor recurentei, va admite recursul, va modifica Decizia atacată şi va respinge apelul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC R. SA Predeal, împotriva deciziei nr. 154 din 9 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC C.I.I.E. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 262 din 5 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1158/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1169/2009. Comercial → |
|---|
