ICCJ. Decizia nr. 1099/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1099/2009
Dosar nr. 1258/1371/2007
Şedinţa publică de la 2 aprilie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 113 din 24 septembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 1258/1371/2007 Tribunalul Comercial Mureş a admis acţiunea formulată de S.I.F. T.SA împotriva pârâtei SC N. SA şi a anulat pct. 1 din hotărârea AGEA din 19 septembrie 2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că dintre toate motivele invocate de reclamantă cu privire la nulitatea hotărârii, mai multe se justifică şi anume cele privind convocarea adunării generale, informarea acţionarilor, votul administratorului statutar care a reprezentat acţionarul majoritar în adunarea generală, precum şi acela privind încălcarea prevederilor legale imperative referitoare la delegarea de competenţe.
S-a reţinut că potrivit art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată, administratorii societăţii nu pot reprezenta pe acţionari, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, fără votul acestora, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.
Hotărârea atacată a fost adoptată tocmai datorită singurului vot pozitiv al acţionarului majoritar care a fost reprezentat de către administratorul SC N. SA.
Cu privire la delegarea de competenţe s-a reţinut că nu se puteau delega către Consiliul de administraţie alte atribuţii decât cele menţionate în art. 114 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs F.C.I.P.U.R.L. în calitate de administrator judiciar al SC N. SA şi SC N. SA prin administratorul special E.P.
Prin încheierea din 18 decembrie 2007 instanţa a rectificat calea de atac din recurs în apel, având în vedere faptul că art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată, care reglementează acţiunea în anularea hotărârilor AGA nu prevede o cale de atac specială, fiind aplicabile în această situaţie dispoziţiile art. 282 C. proc. civ.
Calitatea de apelant în cauză o are SC N. SA, chiar dacă tehnic s-au depus două apeluri de către două persoane, ambele cu drept de reprezentare a societăţii.
În motivarea apelurilor s-a invocat faptul că hotărârea AGEA prin care se împuterniceşte administratorul unic să înstrăineze anumite bunuri din patrimoniul societăţii, nu mai poate produce efecte, deoarece, prin deschiderea procedurii generale de insolvenţă asupra SC N. SA, administratorul judiciar preia o parte din dreptul de administrare.
De asemenea, administratorul special a invocat faptul că nu s-a încălcat niciun articol de lege prin împuternicirea acordată administratorului unic al societăţii.
De asemenea, s-a arătat că S.I.F. T. a fost corect convocată şi că nu se prevede nicio sancţiune de nulitate la capitolul privind convocarea acţionarilor. În ce priveşte votul administratorului statutar care a reprezentat acţionarul majoritar s-a arătat că administratorul statutar avea împuternicire din partea acţionarului majoritar pentru vot.
S.I.F. T.SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelurilor, menţionând că apelanta este o societate ale cărei acţiuni sunt admise la tranzacţionare, fiind aplicabile normele speciale din Legea nr. 297/2004 cu privire la convocarea Adunării Generale.
Cu privire la dreptul de informare al acţionarilor apelanta şi-a însuşit motivarea instanţei de fond.
În ce priveşte votul administratorului statutar s-a arătat că apelanta nu a combătut în nici un fel dispoziţiile art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată, iar cu privire la delegarea de competenţe s-a arătat că art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 prevede explicit că actele de înstrăinare a unor active din categoria activelor imobilizate ale societăţii vor fi încheiate de către administratorii societăţii numai după aprobarea prealabilă de către AGEA.
Analizând temeinicia şi legalitatea sentinţei în raport de criticile formulate Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia nr. 30/A din 12 martie 2008, a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut următoarele considerente:
La data de 19 septembrie 2005, s-a desfăşurat AGEA SC N. SA Sighişoara, luându-se Hotărârea nr.1736.
Punctul 1 al hotărârii nr. 1736 a AGEA se referă la împuternicirea administratorului unic privind înstrăinarea de active a mijloacelor fixe din patrimoniul total al societăţii, în afară de : atelier prelucrări metalice â€" parţial; atelier tratamente termice şi foraj, atelier de turnătorie.
Prima instanţă a constatat în mod corect că au fost încălcate dispoziţiile legale imperative cu ocazia convocării şi desfăşurării adunării. Vom urma analiza efectuată de prima instanţă pe puncte, având în vedere faptul că şi apelul formulat de administratorul special al SC N. SA urmează aceiaşi structură.
Cu privire la punctul I:
Într-adevăr, au fost încălcate prevederile art. 138 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, pentru lipsa informaţiilor cerute la punctele 9-11 şi cele ale art. 140 din acelaşi regulament, nefiind respectat nici termenul prevăzut de art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată.
În apelul formulat de administratorul special al SC N. SA se arată cu privire la acest aspect că nu au legătură cu S.I.F. T., deoarece acest acţionar a fost corect convocat.
Acest aspect este irelevant deoarece judecătorul a constatat încălcarea unui text de lege, încălcare care vizează toţi acţionarii.
Aspectele reţinute de judecător la punctele II şi III nu au fost contestate în apel.
Cu privire la punctul IV:
Art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată, prevede că administratorii şi funcţionarii societăţii nu pot reprezenta pe acţionari, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.
Reprezentantul acţionarului N.H.L. deţine 69,98136% din capitalul social.
Este evident că în această situaţie s-au încălcat dispoziţiile mai sus menţionate, deoarece fără votul reprezentantului acţionarului majoritar nu s-ar fi putut obţine majoritatea cerută.
Susţinerea administratorului special al SC N. SA din apel că el a votat în calitate de director şi reprezentant al acţionarului majoritar şi că votul său nu intră sub incidenţa art. 125 din Legea nr. 31/1990 republicată, nu are nicio relevanţă juridică, deoarece exprimă o stare de fapt, dar nu aduce nici un contraargument juridic la textul de lege menţionat.
În ce priveşte punctul V din hotărârea primei instanţe, în apel se susţine că delegarea atribuţiilor consiliului de administraţie se putea face deoarece nu există nicio condiţie restrictivă în art. 113 şi art. 114 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Cu privire la aceste aspecte nu se aduc contraargumente juridice la analiza efectuată de prima instanţă, ci doar se susţine fără nicio bază legală că nu ar exista condiţii restrictive cu privire la delegarea de atribuţii.
În această situaţie s-a apreciat că analiza primei instanţe este valabilă şi logică.
În ce priveşte motivele de apel indicate de administratorul judiciar al SC N. SA, acestea vizează în esenţă, faptul că hotărârea AGEA nu mai poate produce efecte deoarece SC N. SA este în procedura de insolvenţă, iar organele statutare de conducere îşi păstrează mai mult sau mai puţin dreptul de administrare.
Alte aprecieri formulate de administratorul judiciar în apel au caracter general şi nu combat în niciun fel analiza juridică efectuată de prima instanţă.
S-a apreciat ca lipsită de temei juridic susţinerea administratorului judiciar că hotărârea AGEA nu mai poate produce efecte juridice.
Câtă vreme SC N. SA are atât un administrator special cât şi un administrator judiciar, înseamnă că dreptul de administrare nu a fost ridicat.
Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 după deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoana juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.
Împotriva acestei decizii, au introdus recurs reclamanta SC N. SA şi Lichidator judiciar F.C.I.P.U.R.L.
Recurenta SC N. SA, critică Decizia petru nelegalitate, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6-7-9 C. proc. civ. susţinând în fapt următoarele critici.
Greşit s-a apreciat că s-au încălcat dispoziţiile legale privind convocarea AGEA din 19 septembrie 2005 respectiv art. 117-118 din Legea nr. 31/1999 şi respectiv art. 140 şi art. 138 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 şi art. 243 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, de îndată ce convocatorul pentru această adunare s-a publicat în Monitorul Oficial în termen legal şi nu s-a împiedicat accesul nici unui acţionar de a participa la şedinţă.
S-a mai susţinut că în cauză, s-a reţinut nejustificat ca fiind incidente dispoziţiile art. 12 alin. (5), care se referă la persoane fizice în calitate de acţionari, care la rândul lor nu pot fi reprezentate de administrator şi în nici un caz administratorului care deţine acţiuni, legea nu îi înlătură drepturile care decurg din calitatea de acţionar.
S-a apreciat că şi delegarea de atribuţii consiliului de administrare s-a făcut conform art. 114 din Legea nr. 31/1990.
Recurenta F.C.I.P.U.R.L. şi-a motivat în drept recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., dezvoltând următoarele critici:
Greşit s-a apreciat că au fost încălcate prevederile legale privind convocarea AGEA.
Greşit s-a apreciat că s-au încălcat prevederile art. 138 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 pentru lipsa informării asupra şedinţei şi a dispoziţiilor art. 243 alin. (2), privind împiedicarea accesului la adunarea generală.
Analizând legalitatea deciziei, în raport de criticile formulate urmează a se reţine:
Ambele recurente, nu au precizat în fapt care critici se întemeiază pe motivele de recurs invocate, situaţie care urmează a se încadra în cele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în raport de care urmează a se analiza Decizia atacată.
Aşa fiind, în raport de aceste motive de recurs Înalta Curte urmează a reţine:
Decizia atacată, este motivată cu respectarea dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., din considerentele acesteia, rezultând argumentele pe care instanţa le-a avut în vedere la pronunţare, după cum urmează:
- instanţa, şi-a justificat confirmarea soluţiei primei instanţe în ceea ce priveşte încălcarea art. 138 şi Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, precum şi art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990;
- s-a justificat şi concluzia că Hotărârea AGEA produce efecte juridice chiar dacă SC N. SA este în procedură de insolvenţÄ.
Nici dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi reţinute pentru următoarele considerente:
Convocatorul nu a fost publicat în termenul legal prevăzut de art. 117 din Legea nr. 31/1990, în cotidianul ales Jurnalul de Sighişoara.
În convocator nu s-au precizat datele cerute de art. 138 pct. 5, 9-11 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004.
Corect s-a reţinut în raport de art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 că administratorii societăţii nu pot reprezenta pe acţionari, sub sancţiunea nulităţii Hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obţinut majorarea cerută deoarece administratorul este şi reprezentant al acţionarului majoritar care deţine 69,98136% din capitalul social.
Or fără acest vot nu se întrunea majoritatea cerută pentru adoptarea hotărârii atacate.
Justificat a mai susţinut instanţa că delegarea atribuţiilor consiliului de administraţie, nu are suport legal, că s-au încălcat prevederile art. 114 din Legea nr. 31/1990 şi art. 241 din Legea nr. 297/2004 deoarece înstrăinarea activelor este un atribut exclusiv al AGEA.
Aşa fiind pentru cele ce preced, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta SC N. SA Sighişoara prin administrator special E.P. şi de F.C.I.P.U.R.L. TÂRGU MUREŞ administrator judiciar al pârâtei SC N. SA Sighişoara împotriva deciziei nr. 30/A din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 548/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 123/2009. Comercial → |
|---|
