ICCJ. Decizia nr. 1944/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1944/2009
Dosar nr. 7302/2/2008
Şedinţa publică de la 18 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 44 din 14 ianuarie 2009 a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire invocată de intimata P.T. domiciliată în Bucureşti şi a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul P.M. domiciliat în Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 395 din 20 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. 3014/2006, în contradictoriu cu intimaţii P.T. (fostă P.) şi SC I.S.C. SRL cu sediul social în com. Tărtăşeşti sat Bâldana judeţul Dâmboviţa, ca inadmisibilă.
De asemenea a mai fost obligat revizuientul P.M. la plata cheltuielilor de judecată către intimata P.T. (fostă P.), în cuantum de 2.000 lei reprezentând onorariu de avocat.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut că potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. termenul de revizuire este de 1 lună în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive. Sentinţa civilă nr. 395 din 20 mai 2007 a Tribunalului Dâmboviţa a rămas definitivă prin Decizia nr. 189 din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, decizie care a fost comunicată către P.M. la data de 12 octombrie 2007, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 35 din dosarul Curţii de Apel Ploieşti.
Cum cererea de revizuire a fost expediată prin scrisoare recomandată la data de 2 iulie 2007, excepţia tardivităţii a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire s-a constatat că există două hotărâri definitive, date de instanţe diferite, de grad diferit, între aceleaşi persoane, însă nu în una şi aceiaşi pricină.
Astfel, sentinţa nr. 797 din 31 ianuarie 2006 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a avut ca obiect partaj bunuri comune, care a fost finalizat prin tranzacţie, convenţie în care nu se regăseşte imobilul situat în comuna Cernica sat Căldăraru Tarlaua 3 parcelele 66/44 şi 66/11.
Prin sentinţa comercială nr. 395 din 20 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, a fost soluţionat litigiul dintre foştii soţi referitor la excluderea, respectiv retragerea din societatea deţinută în comun şi obligarea la plata către asociata P.T. a sumei corespunzătoare cotei de 45% pe care o deţinea din capitalul social.
Între cele două hotărâri nu există identitate de obiect şi cauză, astfel încât nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat, mai mult nu există nici o contradictorialitate între acestea.
Împotriva deciziei comerciale nr. 44 din 14 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, a promovat recurs revizuientul P.M., care în temeiul art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. a criticat această hotărâre pentru nelegalitate solicitând admiterea recursului cu consecinţa constatării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a menţionat că cererea de revizuire a fost examinată în mod formal, fiind ignorat un fapt real şi anume că părţile sociale ale SC I.S.C. SRL au fost dobândite de către P.T. în calitatea de soţie a revizuientului P.M., cel care a avut întreaga contribuţie financiară la dobândirea părţilor sociale.
Intimata P.T. a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul revizuientului pentru următoarele considerente.
În cererea de revizuire formulată de revizuientul P.M., având ca temei juridic art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a evocat că există două hotărâri judecătoreşti definitive contradictorii respectiv sentinţa civilă nr. 797 din 31 ianuarie 2006 pronunţată în dosarul nr. 11.296/303/2005 al Judecătoriei sector 6 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare şi sentinţa civilă nr. 395 din 20 martie 2007 pronunţată în dosarul nr. 3014/2006 al Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, definitivă şi irevocabilă la data de 4 mai 2007 prin neapelare, care deşi soluţionează în mod aparent raporturile comerciale dintre coasociaţi, în condiţiile în care atât capitalul social cât şi contribuţia au loc în căsnicie, unde operează proprietatea codevălmaşe a soţilor, drepturile reciproce dintre părţi sunt supuse regimului comunităţii de bunuri.
Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, poate fi revizuită dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceiaşi calitate.
Este unanim admis că revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute în mod expres în lege.
Din verificarea întregii documentaţii, rezultă cu certitudine că nu se regăsesc elementele specifice expuse anterior şi care realizează conţinutul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Aşa cum amplu argumentat şi bine motivat a expus instanţa de fond, nu ne regăsim în situaţia pronunţării unor hotărâri potrivnice în aceiaşi pricină, nu există tripla identitate impusă de art. 1201 C. civ. referitoare la părţi, obiect şi cauză, deoarece obiectul şi cauza sunt diferite.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul P.M. împotriva deciziei nr. 44 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga recurenta la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul P.T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuentul P.M. împotriva deciziei nr. 44 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a Comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul P.T.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 125/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 301/2009. Comercial → |
|---|
