ICCJ. Decizia nr. 310/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 310/2009
 Dosar nr. 16200/54/2006
Şedinţa publică de la 5 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 648 din 27 octombrie 2006 a admis acţiunea formulată de reclamanţii T.D. domiciliat în Blaj, judeţul Olt şi C.V. domiciliat în SIatina judeţul Olt, precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul C.G. domiciliat în SIatina judeţul Olt în contradictoriu cu SC S. SRL cu sediul social în SIatina judeţul Olt, în sensul că a dispus executarea reclamanţilor T.D., C.V. şi a pârâtului C.G. din SC S. SRL.
De asemenea s-a constatat dizolvată SC S. SRL SIatina şi au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1991 pentru a se dispune excluderea celor trei asociaţi administratori din SC S. SRL.
Astfel, pârâtul C.G., în perioada asocierii a condus evidenţa contabilă a societăţii împreună cu soţia sa (aspect recunoscut în răspunsul la interogatoriu la întrebarea 7) refuzând accesul celorlalţi asociaţi la documentele financiar-contabile ale societăţii, situaţie evidenţiată în procesul verbal de şedinţă al AGA din 9 ianuarie 2006, ceea ce a condus la suspendarea provizorie din funcţia de administrator a pârâtului C.G.
În aceste condiţii este evidenţiată atitudinea administratorului C.G. de folosire abuzivă a mandatului de administrator pe care i l-au acordat asociaţii SC S. SRL, respectiv o folosire abuzivă a semnăturii sale sociale, sancţionată cu excluderea din societate.
Deşi în răspunsul la interogatoriu pârâtul a afirmat că nu mai administrează societatea, în raportul de expertiză întocmit de expert P.I., se arată că C.G. s-a ocupat în continuare de activitatea curentă a societăţii prin semnarea documentelor financiar contabile şi efectuarea de plăţi, ceea ce presupune prejudicierea societăţii prin încheierea unor acte anulabile.
Referitor la faptele reclamanţilor C.V. şi T.D., în raportul de expertiză au fost evidenţiate elemente care justifică excluderea acestora din societate.
Astfel, prin expertiză s-a constatat că asociatul C.V. a semnat în calitate de administrator contractul de vânzare cumpărare nr. 5255 din 19 octombrie 2005 prin care a înstrăinat către SC I. SRL Zimnicea utilaje, pe care SC S. SRL le achiziţionase printr-un contract de leasing financiar aflat în derulare la data vânzării. Este evident că tranzacţia realizată prin semnătură socială a asociatului C.V. a adus prejudicii SC S. SRL pentru care era stipulată expres prohibiţia de înstrăinare.
De asemenea, reclamantul T.D. a încasat din casieria societăţii, sub formă de avans suma de 200.000.000 lei pe care nu a mai restituit-o şi nici nu a justificat cu acte destinaţia ei.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 292 din 4 decembrie 2007 a admis apelurile declarate de reclamanţii T.D. şi C.V. şi pârâtul C.G. împotriva sentinţei nr. 648 din 27 octombrie 2006 a Tribunalului Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acţiunea şi cererea reconvenţională ca nefondate.
Au mai fost înlăturate dispoziţiile referitoare la dizolvarea societăţii SC S. SRL şi compensate cheltuielile de judecată.
Instanţa a stabilit că nici unul dintre cei trei asociaţi administratori nu se fac vinovaţi de săvârşirea în mod culpabil a vreunei fraude în detrimentul societăţii şi nu s-au servit de semnătura socială în folosul lor sau a altora.
Determinat în abordarea acestei soluţii a fost noul raport de expertiză contabilă efectuat de expert G.D., cu obiectivele solicitate de părţi şi admise de instanţă, precum şi actele depuse de părţi.
Împotriva deciziei nr. 292 din 4 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, au promovat recurs atât reclamanţii T.D. şi C.V. cât şi pârâtul C.G., care au criticat aceiaşi hotărâre judecătorească, pentru nelegalitate, după cum urmează.
Recurenţii-reclamanţi T.D. şi C.V. au solicitat în baza art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei dată în apel, admiterea apelului declarat de reclamanţii, schimbarea în tot a sentinţei primei instanţe, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată şi a respingerii cererii reconvenţionale. În subsidiar s-a cerut admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei criticate în sensul respingerii apelului formulat de pârât şi cu menţinerea în rest a dispoziţiilor deciziei nr. 292 din 4 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-au adus critici sub aspectul că Decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi nu face trimitere la toate faptele pe care reclamanţii le-au expus în cererea de chemare în judecată.
Hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii, reţinând că fapta expusă de reclamanţi, constând în fraudarea SC S. SRL nu constituie un prejudiciu adus societăţii, ci un profit obţinut de SC S.G. SRL. Pârâtul, având calitatea de administrator a desfăşurat acelaşi fel de comerţ pe contul altei persoane juridice, respectiv o societate concurentă.
La rândul lui, recurentul pârât C.G., în baza art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinţei nr. 648 din 27 octombrie 2006 a Tribunalului Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată şi a admiterii cererii reconvenţionale, dispunând excluderea din societate a intimaţilor reclamanţi C.V. şi T.D.
Astfel, intimaţii, de la data cooptării lor în societate, nu au urmărit decât să profite în interes personal de pe urma rezultatelor financiare anterioare şi curente ale SC S. SRL, nu s-au implicat în activitatea societăţii şi au comis fraude, utilizând bunurile şi capitalul societăţii în interesul lor şi al altor persoane.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererile de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate ambele recursuri, pentru următoarele considerente.
În faza procesuală a apelului, instanţa a exercitat un rol activ, prin aceea că, la termenul din 6 martie 2007 a încuviinţat, la cererea reclamanţilor T.D. şi C.V., efectuarea unei noi expertize contabile, cu scopul verificării activităţii desfăşurate de cei trei asociaţi, administratori al SC S. SRL şi pentru a se stabili dacă şi în ce măsură aceştia au fraudat societatea.
Expertiza contabilă efectuată de experta G.D., bine argumentat, în urma verificării actelor depuse de părţi, a data răspunsuri clare la cele zece obiective stabilite de instanţă.
Amplu motivat, în fapt şi în drept, instanţa de apel a reţinut corect adevăratele raporturi juridice dintre părţi, examinând cu rigurozitate susţinerile atât ale reclamanţilor cât şi ale pârâtului, constatând că SC S. SRL nu a cesionat către SC S.G.SRL contractul încheiat cu SC M. SA neavând loc o cesiune; că în perioada iulie-decembrie 2006 societatea nu a cesionat contractul de leasing S 445/2005; că asociatul administrator C.G. nu a achiziţionat autoturisme de la societate; nu a fost transmisă folosinţa bunurilor către SC I. SRL, acestea rămânând în exploatarea societăţii fiind în derulare contracte de execuţie de lucrări; că în perioada iulie-decembrie 2005 asociatul administrator T.D. nu figurează cu sume de care să fi creditat societatea şi de asemenea nu a ridicat sume de bani în numerar din casieria societăţii; asociaţii administratori C.V. şi T.D. nu figurează cu datorii faţă de societate în perioada iulie-decembrie 2005; factura nr. 1127642 din 21 septembrie 2005 emisă de SC F. SRL către societate a fost înregistrată în evidenţa contabilă a SC F. SRL (nota contabilă nr. 2 din septembrie 2005); suma de 22500 Ron a fost încasată cu OP nr. 11 din 25 noiembrie 2005 de la SC S.G. SRL şi nu de la SC A. SRL; suma de 25000 Ron reprezintă avansul pe care SC A. SRL s-a obligat să-l achite către SC S.G.SRL, conform contractului de livrare nr. 510 din 25 noiembrie 2005; factura nr. 5260550 din 31 iulie 2003 a fost emisă de către SC C. SA SIatina către societate reprezentând contravaloarea a o serie de produse, asociatul administrator C.V. semnând pe factură în calitate de delegat.
Deşi expertul în răspunsul dat la obiectivul 1.1 opinează că diferenţa de preţ de 2.280,20 lei urmare a unei tranzacţii între SC S. SRL şi SC S.G. SRL, reprezintă un prejudiciu, această teză nu poate fi primită, deoarece prin natura relaţiilor comerciale aşa cum ele s-au derulat, cât şi prin cuantumul sumei, fac inoperante dispoziţiile legale vizând excluderea asociatului.
Este adevărat că între părţi, aşa cum s-a probat, există neînţelegeri, care au condus la pierderea încrederii reciproce, dar ele nu ţin de esenţa cauzelor de excludere a asociatului, reglementate restrictiv de dispoziţiile art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile reclamanţilor şi pârâtului declarate împotriva deciziei nr. 292 din 4 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarat de reclamanţii C.V. şi T.D. şi pârâtul C.G., împotriva deciziei nr. 292 din 4 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 123/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 321/2009. Comercial → |
|---|
