ICCJ. Decizia nr. 120/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 120/2009
Dosar nr. 2382/115/2007
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Caras Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Reşiţa prin sentinţa nr. 310 din 22 octombrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M.C.T. M.E.T.L.I. SRL cu sediul social în comuna Sacu, Judeţul Caras Severin împotriva pârâtei SC B.C.R. A. SA BUCUREŞTI PRIN B.C.R. A. SA, SUCURSALA CARAS SEVERIN, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 125.277 lei cu titlu de despăgubiri şi suma de 5.356,74 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că s-a impus respingerea excepţiei insuficientei timbrări şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei întrucât ea este titulara dreptului de a solicita despăgubirea conform contractului de asigurare încheiat.
Incendiul a izbucnit la data de 26 noiembrie 2006 şi a distrus clădirea bar - restaurant, marfa şi mijloacele fixe.
Procesul-verbal de intervenţie nr. 95 din 27 noiembrie 2006 întocmit de Detaşamentul de Pompieri Caransebeş nu are valoare probatorie absolută, cu atât mai mult cu cât martorii audiaţi în cauză au relatat că reţeaua electrică nu a fost suprasolicitată, incendiul a izbucnit din podul clădirii, iar alimentarea cu energie electrică a fost întreruptă abia când a căzut tavanul barului.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării se obligă să plătească o primă asigurătorului, acesta obligându-se ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării ori terţului păgubit despăgubirile. Având în vedere că s-au plătit primele asigurătorului, că riscul asigurat s-a produs, că suma datorată cu titlu de despăgubire a fost convenită de părţi prin contract pentru a fi plătită în cazul producerii riscului asigurat, acţiunea reclamantei apare întemeiată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 39/A din 10 martie 2008 a respins apelul declarat de pârâta SC B.C.R. A. SA BUCUREŞTI prin Sucursala Mehedinţi, împotriva sentinţei civile nr. 310 din 22 octombrie 2007, fiind preluate în esenţă toate argumentele expuse anterior de prima instanţă.
Împotriva deciziei civile nr. 39/A din 10 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a promovat recurs pârâta SC B.C.R. A. SA BUCUREŞTI prin B.C.R. A. SA, sucursala Timiş, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, desfiinţarea deciziei atacate şi pe fond respingerea acţiunii.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat aspectul că organul constatator al evenimentului asigurat a specificat foarte clar că sursa probabilă de aprindere a fost un scurtcircuit electric determinat de o suprasolicitare a instalaţiei electrice.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, in raport de criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul pârâtei ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Reclamanta SC M.C.T. M.E.T.L.I. SRL, prin reprezentantul său B.I.E., la data de 9 iulie 2006, a încheiat cu reprezentanţii B.C.R. A. SA poliţa de asigurare IBC cu numărul 0005817, în care au fost precizate categoriile de bunuri asigurate şi anume: clădiri sau alte construcţii pentru o sumă asigurată de 30.000 Euro, mijloace fixe pentru o sumă asigurată de 10.000 Euro şi stocuri pentru o sumă asigurată de 5.000 Euro, toate aceste bunuri aflându-se în localitatea Secu, judeţul Caras Severin. Cu această ocazie, asigurătorul a verificat şi constatat existenţa bunurilor asigurate, făcând o descriere detaliată, aşa cum este probat prin cererea chestionar, fără a exista vreo obiecţiune vizând situaţia de fapt.
In cadrul perioadei de asigurare de 12 luni, cuprinsă între 10 iulie 2006 şi 9 iulie 2007, a izbucnit un incendiu, care a distrus o parte a bunurilor asigurate.
Condiţiile generale privind asigurarea imobilelor şi a altor bunuri deţinute de persoanele juridice stabilesc la art. 1.1 că asigurătorul, în baza contractului de asigurare şi în schimbul primei de asigurare plătită de către asigurat este obligat a acorda despăgubiri beneficiarului asigurării pentru pagubele produse.
Este adevărat că procesul verbal de intervenţie nr. 25 din 27 noiembrie 2006 întocmit de Inspectoratul pentru situaţii de urgenţă „Semenic" al judeţului Caraş-Severin, Detaşamentul Pompieri Caransebeş, are consemnat la pct. 6 intitulat „elemente privind focarul şi cauza incendiului" că o sursă probabilă de aprindere ar putea fi un scurtcircuit electric, însă acest document nu stabileşte cu certitudine cauza efectivă a declanşării incendiului.
Deşi pârâta B.C.R.A., constant a expus pe tot parcursul procesului, începând cu opinia scrisă a concilierii directe, întâmpinări, motive de apel şi recurs că reclamanta nu a respectat prevederile Ordinului nr. 775 din 22 iulie 1998 privitor la normele generale P.S.I., act normativ în vigoare la data evenimentului, nu a administrat probe în dovedirea susţinerilor sale.
Reclamanta a depus acte şi a probat cu martorii A.D. şi M.D.M. că instalaţia electrică premergător declanşării incendiului, era în stare de normală funcţionare, conformă normelor tehnice şi exploatată la parametrii minimi.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC B.C.R. A. SA Bucureşti prin sucursala Timiş, împotriva deciziei civile nr. 39/A din 10 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC B.C.R. A. SA BUCUREŞTI PRIN SUCURSALA TIMIŞ, împotriva deciziei nr. 39/A din 10 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1151/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1200/2009. Comercial → |
|---|
