ICCJ. Decizia nr. 1177/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1177/2009
Dosar nr. 8743/320/2007
Şedinţa publică din 7 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, contestatoarea B.M. a solicitat desfiinţarea executării silite ca efect al perimării de drept, iar în subsidiar, anularea executării silite pornite de A.V.A.S.
În motivare, contestatoarea a arătat că este proprietara imobilului situat în Târgu Mureş, în care se află şi instalaţiile unei fabrici de bere aparţinând SC T.A. SRL, societate aflată în faliment. În calitate de creditoare a SC T.A. SRL, A.V.A.S. s-a înscris în tabloul creditorilor cu suma de 47.052,8342 lei, creanţă preluată de la SC B.A. SA Târgu Mureş. Creanţa fiind garantată cu imobilul proprietatea contestatoarei B.M., A.V.A.S. a pornit executarea silită a garanţiei, dar între actele de executare au trecut mai mult de 6 luni, executarea fiind astfel perimată. S-a mai arătat că nu pot fi pornite două proceduri de executare silită, în paralel, atât împotriva debitoarei, cât şi împotriva garantului, în frauda celorlalţi creditori.
Prin sentinţa nr. 3186 din 10 iunie 2008, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.
Prin sentinţa nr. 86 din 15 septembrie 2008, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei procedurii prealabile şi a tardivităţii contestaţiei, a admis contestaţia la executare formulată de B.M. şi a anulat executarea silită pornită de A.V.A.S. împotriva contestatoarei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut că, împotriva debitoarei SC T.A. SRL, s-a deschis procedura insolvenţei, creditoarea A.V.A.S. fiind înscrisă în tabelul creditorilor, cu suma de 49.295,663 lei, conform deciziei nr. 181/R din 8 februarie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş. A.V.A.S. a dobândit calitatea de creditoare, conform contractului de cesiune de creanţă din 2 decembrie 1999, încheiat SC B.A. SA, creanţa fiind garantată cu imobilul „fabrică de bere" aparţinând contestatoarei B.M. În paralel cu înscrierea pe tabloul creditorilor, creditoarea A.V.A.S. a pornit executarea garanţiei, la data de 1 octombrie 2007.
Pe parcursul soluţionării contestaţiei la executare, în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei SC T.A. SRL, a fost achitată întreaga creanţă, astfel cum a fost stabilită prin Decizia nr. 181/R din 8 februarie 2007. Deşi creditoarea A.V.A.S., prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, s-a referit la o creanţă a sa în dolari S.U.A., transformând în această monedă, toate sumele în lei care i-au fost virate, instanţa fondului a avut în vedere creanţa de 49.295,663 lei, astfel cum a fost înscrisă în tabloul creditorilor.
Constatând că întreaga creanţă a A.V.A.S. a fost achitată în cadrul procedurii de faliment, din averea debitoarei SC T.A. SRL, astfel că nu se mai justifică executarea garanţiei, instanţa fondului a admis contestaţia la executare şi a anulat toate formele de executare pornite împotriva imobilului contestatoarei B.M.
Sentinţa instanţei de fond a fost recurată de recurenta A.V.A.S. Bucureşti, care, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 3 şi 9 raportat la art. 3041 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, cu consecinţele prevăzute de dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, recurenta a susţinut că în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei revenea Curţii de Apel Bucureşti şi nu Curţii de Apel Târgu Mureş, având în vedere dispoziţiile art. 44 şi art. 45 din OUG nr. 51/1998.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, recurenta a susţinut că în mod greşit a fost soluţionată de către instanţă, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 401 C. proc. civ. A mai susţinut recurenta că instanţa fondului a soluţionat în mod greşit şi excepţia lipsei procedurii prealabile, având în vedere dispoziţiile art. 46 alin. (1) din OUG nr. 51/1998.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că instanţa trebuia să aibă în vedere consolidarea creanţei în dolari S.U.A., potrivit dispoziţiilor Legii nr. 409/2001, rezultând astfel o valoare de 29.184,22 dolari S.U.A., iar din totalul acestei sume, a mai rămas de recuperat suma de 9.375,69 dolari S.U.A., la care se adaugă suma de 3.894,18 lei reprezentând cheltuieli de valorificare, 22,13 lei, respectiv 4,17 euro, reprezentând cheltuieli cu înscrierea şi stingerea avizelor din A.G.E.R.M.
Referitor la plata cheltuielilor efectuate cu executarea silită, recurenta apreciază că instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită, cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, are în vedere excesul de putere săvârşit de instanţă atunci când pronunţă o hotărâre cu încălcarea normelor de competenţă.
Prin prisma motivului invocat, având în vedere şi dispoziţiile art. 44 şi art. 45 din OUG nr. 51/1998, recurenta a criticat sentinţa atacată, apreciind că a fost pronunţată de o instanţă necompetentă.
În speţă, se observă că prin sentinţa nr. 3186 din 10 iunie 2008, Judecătoria Târgu Mureş, investită iniţial cu soluţionarea cauzei, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, hotărârea sus menţionată dobândind caracter irevocabil, prin nerecurare, potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.
Aşa fiind, critica referitoare la greşita soluţionare a excepţiei necompetenţei materiale a instanţei, nu mai poate face obiectul analizei în calea de atac extraordinară a recursului, instanţa fiind ţinută de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. are în vedere, controlul de nelegalitate în ceea ce priveşte lipsa de temei legal a hotărârii recurate ori încălcarea sau aplicarea greşită a legii de către instanţă.
Prin prisma motivului invocat, prima critică formulată de către recurentă, vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 401 C. proc. civ., în soluţionarea excepţiei tardivităţii contestaţiei la executare.
Analizând modul de soluţionare a excepţiei invocate, se constată că instanţa fondului a interpretat în mod corect dispoziţiile legale aplicabile în cauză, având în vedere data comunicării anunţului de vânzare prin licitaţie publică, 1 octombrie 2007 şi data formulării contestaţiei, 9 octombrie 2007.
În ceea ce priveşte critica adusă hotărârii, sub aspectul greşitei respingeri a excepţiei lipsei procedurii prealabile, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 46 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 au rolul de a proteja creditorul şi a asigura celeritatea soluţionării cauzelor, prin cunoaşterea de către creditor a cererii şi actelor însoţitoare, anterior declanşării litigiului.
În speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, care şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, iar prin grija instanţei, lipsurile necomunicării înscrisurilor au fost complinite, recurenta formulând întâmpinare, astfel încât, se constată că nu s-a produs recurentei nicio vătămare a drepturilor sale.
Referitor la critica privind soluţionarea pe fond a contestaţiei la executare, prin prisma greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, se reţine că, potrivit deciziei nr. 181/R din 8 februarie 2007, Tribunalul Comercial Mureş a stabilit întreaga creanţă a creditoarei, exprimată în lei, la suma de 49.295,663 lei. Totodată, se reţine că în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei SC T.A. SRL, a fost achitată întreaga creanţă, astfel cum a fost stabilită prin Decizia sus menţionată.
Susţinerile recurentei referitoare la exprimarea creanţei în valută, sunt de asemenea, nefondate, având în vedere Decizia nr. 12 din 20 martie 2006 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia, dispoziţiile art. 83 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, sunt aplicabile şi A.V.A.S., în sensul obligativităţii înregistrării creanţei în lei, la cursul B.N.R. existent la data deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi falimentului.
În ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererii de obligare la plata cheltuielilor de executare, se constată că în mod corect s-a pronunţat instanţa fondului, în sensul respingerii acesteia, având în vedere că nu s-a făcut dovada acestora. Or, nu poate fi imputată instanţei, lipsa de diligenţă a părţii de a proba susţinerile şi cererile formulate şi de a depune la dosarul cauzei, înscrisurile de care înţelege să se folosească.
Aşa fiind, nu se poate reţine o eventuală încălcare de către instanţă a dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorul fiind ţinut în soluţionarea cererilor, de principiul disponibilităţii, iar rolul activ al instanţei nu se confundă cu obligaţia părţii instituită de art. 129 alin. (1) acelaşi cod, aceea de a-şi exercita drepturile procesuale cu bună credinţă, precum şi de a-şi proba pretenţiile şi susţine apărările în faţa instanţei.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, iar potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 86 din 15 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 3.000 lei cheltuieli de judecată, către intimata B.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1173/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1185/2009. Comercial → |
|---|
