ICCJ. Decizia nr. 1186/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1186/2009
Dosar nr. 10857/3/2008
Şedinţa publică din 7 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6580 din 26 mai 2008 s-a respins ca prescrisă acţiunea formulată de reclamanta SC C.C. SA împotriva pârâtei A.V.A.S. Bucureşti.
În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile legii privatizării, respectiv art. 39 cu referire la art. 30 din Legea nr. 137/2002 care prevede un termen special de prescripţie de o lună, motivat de faptul că intenţia legiuitorului este de accelerare a privatizării aşa cum o arată şi denumirea legii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC C.C. SA şi prin Decizia comercială nr. 432 din 3 octombrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că în speţă nu-şi pot avea aplicabilitatea dispoziţiile Legii nr. 137/2002 care prevăd termenul special de prescripţie de o lună, ci dispoziţiile dreptului comun privitoare la prescripţia extinctivă, respectiv Decretul nr. 167/1958.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S. Bucureşti invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de SC C.C. SA, cu menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii de fond.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut în esenţă că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 324 din OUG nr. 88/1997, modificată şi completată, dispoziţii menţinute în vigoare de art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002, modificată, şi că în speţă este aplicabil termenul de prescripţie prevăzut de art. 39 din Legea nr. 137/2002, modificată şi completată, întrucât prin cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 32/4 din OUG nr. 88/1997 modificată se solicită valorificarea unui drept prevăzut de acest act normativ; că dreptul intimatei - reclamante s-a născut în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de restituire în natură a imobilelor pentru care se solicită despăgubiri - 20 octombrie 2006 şi în raport de momentul introducerii acţiunii dreptul la despăgubiri este prescris.
Intimata SC C.C. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Motivul de recurs fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este întemeiat, instanţa de apel reţinând corect că se aplică dispoziţiile dreptului comun privitoare la prescripţia extinctivă, respectiv prescripţia de 3 ani prevăzută de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 şi nu dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 137/2002.
Se constată inaplicabilitatea termenului de o lună, deoarece în cauza de faţă acordarea de despăgubiri nu reprezintă o operaţiune care să fi fost efectuată în cursul privatizării ci post-privatizare reglementată de art. 324 din OUG nr. 88/1997, care deşi a fost abrogat prin art. 56 din Legea nr. 137/2002, aceeaşi lege prin art. 30 alin. (3) îi permite supravieţuirea pentru contractele de vânzare - cumpărare acţiuni încheiate până la intrarea în vigoare a acestei legi, situaţia contractului în cauza de faţă.
Obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la o operaţiune ce derivă din procesul de privatizare, ci se referă la o operaţiune apărută ulterior procesului de privatizare care s-a realizat integral încă din anul 1999, astfel că valorificarea dreptului de a solicita acordarea de despăgubiri pentru restituirea în natură a imobilului Vila M. către foştii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile trebuie făcută în termenul general de prescripţie de trei ani.
Aşadar, deci recurenta dă o interpretare greşită prevederilor art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002 sensul acestora fiind acela explicit prevăzut de text că rămân aplicabile prevederile art. 324 din OUG nr. 88/1997 până la intrarea în vigoare a legii.
Pentru aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de A.V.A.S. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 432 din 3 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1185/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1191/2009. Comercial → |
|---|
