ICCJ. Decizia nr. 1195/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1195/2009
Dosar nr. 2518/2/2005
Şedinţa publică din 8 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 aprilie 2005 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC I. SRL, cu sediul în Sibiu i-a chemat în judecată pe pârâţii A.V.A.S., cu sediul în Bucureşti şi C.E., domiciliat în Sibiu şi a solicitat ca instanţa să constate nulitatea absolută a anexei la procesul - verbal de licitaţie din 14 aprilie 2003, să dispună revenirea la situaţia de Carte funciară anterioară privind centrala termică înscrisă în CF Sibiu şi să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin anexa la procesul - verbal de licitaţie din 14 aprilie 2003, prima pârâtă i-a atribuit celui de-al doilea pârât, fără plată, centrala termică, cu motivarea că şi acest obiect a fost inclus în licitaţia iniţială. A arătat că această motivare contravine realităţii şi că nulitatea absolută a anexei la procesul - verbal de licitaţie se datorează încălcării următoarelor dispoziţii legale:
- art. 39 alin. (1) din OUG nr. 51/1998, republicată, întrucât centrala termică nu face obiectul vreunui contract de garanţie imobiliară;
- art. 71 din acelaşi act normativ, care impune stabilirea unui preţ de pornire pentru bunul ce urmează a se vinde la licitaţie şi publicarea acestui preţ într-un cotidian de largă circulaţie sau într-un cotidian local. Sub acest aspect, reclamanta a arătat că pentru centrala termică nu s-a stabilit şi nici publicat vânzarea;
- art. 74 alin. (3) din acelaşi act normativ, care prevede obligaţia licitatorului de a trimite în două zile adjudecatarului cumpărător şi proprietarului bunului vândut silit câte un exemplar al procesului - verbal de licitaţie. în speţă, a arătat reclamanta, centrala termică nu figurează în anexa la procesul - verbal de licitaţie din 14 aprilie 2003, comunicat în condiţiile art. 74 alin. (3) din OUG nr. 51/1998, ci apare în comunicarea către reclamantă ca vândut la licitaţie doar la 12 octombrie 2004, când s-a întocmit anexa, deci la un an, 11 luni şi 4 zile, nu după două zile, cum prevăd dispoziţiile legale precitate.
A susţinut că încălcarea prevederilor OUG nr. 51/1998, aprobată prin legea nr. 409/2001, conduce la nulitatea absolută a anexei la procesul - verbal de licitaţie din 14 aprilie 2003.
La 12 ianuarie 2006, reclamanta şi-a întregit cererea, solicitând repunerea în termen în condiţiile art. 103 alin. (2) C. proc. civ. şi constatarea nulităţii absolute a procesului - verbal de licitaţie din 14 aprilie 2003.
La 23 ianuarie 2006, pârâtul C.E. a depus întâmpinare, prin care a ridicat problema competenţei teritoriale speciale, susţinând că, în raport de prevederile art. 45 şi art. 38 din OUG nr. 51/1998 şi de prevederile art. 13 alin. (1) C. proc. civ., competenţa îi revine Judecătoriei Sibiu.
De asemenea, pârâtul a invocat şi inadmisibilitatea formală a acţiunii. În ce priveşte primul capăt de cerere, în raport de prevederile art. 516 – art. 518 C. proc. civ., a susţinut că, atâta timp cât nu se atacă titlul, respectiv actul de adjudecare, acţiunea în nulitatea anexei la acest act apare ca lipsită de interes. În ce priveşte al doilea capăt de cerere, pârâtul a susţinut că, deşi nu este indicat temeiul juridic, incidente în cauză sunt prevederile art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 sau prevederile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 115/1938, de esenţa unei acţiuni în rectificare de carte funciară fiind obligaţia de a se solicita nulitatea încheierii de intabulare, ceea ce în speţă nu s-a cerut.
Pârâtul a formulat apărări şi pe fondul cauzei, în raport de care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
La 27 februarie 2006, pârâta A.V.A.S. Bucureşti a depus note scrise, prin care a solicitat calificarea acţiunii drept contestaţie la executare în raport de prevederile art. 399 alin. (1) C. proc. civ. şi, în consecinţă, a invocat excepţia tardivităţii în raport de prevederile art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
A invocat şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în raport de prevederile art. 49 din OUG nr. 51/1998 şi a formulat apărări şi pe fondul cauzei, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
La 2 martie 2006, reclamanta a depus la dosar precizări, în care a arătat că preţul total al vânzării la licitaţie a fost de 96.834 dolari S.U.A. cu T.V.A., când în realitate T.V.A. în sumă de 15.461 dolari S.U.A. trebuia facturată în plus, ceea ce impunea ca A.V.A.S. Bucureşti să anuleze de la sine procesul verbal de licitaţie.
La termenul din 2 martie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţia necompetenţei Curţii de Apel Bucureşti în raport de obiectul acţiunii, care vizează constatarea nulităţii absolute şi care face ca dispoziţiile art. 13 C. proc. civ. să nu fie incidente. Pe cale de consecinţă, în raport de acelaşi obiect, a respins şi excepţia inadmisibilităţii, reţinând că al doilea capăt de cerere nu are caracter de acţiune în rectificare a cărţii funciare. La acelaşi termen, a unit cu fondul excepţiile invocate de A.V.A.S. Bucureşti.
Prin sentinţa comercială nr. 55 din 13 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de calificare acţiunii drept contestaţie la executare şi tot ca neîntemeiată cererea reclamantei de repunere în termen. A respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii, invocată de pârâta A.V.A.S. şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul C.E.
A admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de A.V.A.S. Bucureşti şi în consecinţă a respins cererea reclamantei, luând act că pârâţii nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, iar prin Decizia comercială nr. 3986 din 6 decembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 12442/2/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de recurs a reţinut că procesul - verbal de licitaţie din 14 aprilie 2003 şi anexa au fost comunicare reclamantei la 11 iunie 2003, astfel încât termenul de prescripţie prevăzut de art. 49 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 s-a împlinit în privinţa acestui act, soluţia primei instanţe fiind legală sub acest aspect.
A reţinut şi că, în ce priveşte anexa, aceasta a fost comunicată reclamantei la 12 octombrie 2004, astfel că acţiunea în anulare a acestui act este promovată în termen, iar judecata trebuia să antameze fondul acesteia.
A reţinut, de asemenea, că se impune completarea materialului probator cu acte şi că este necesară şi efectuarea unei expertize pe baza căreia să se poată conchide (în temeiul evidenţelor contabile privind mijloacele fixe, al evidenţei cadastrale şi al documentelor ce au stat la baza licitaţiei), dacă centrala termică constituie sau nu o anexă a halei producţie şi dacă a făcut obiectul licitaţiei din 14 aprilie 2003, împreună cu celelalte bunuri.
Cauza a fost înregistrată la 6 aprilie 2007 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Faţă de actele şi lucrările cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 67 din 24 aprilie 2008, a respins ca prescrisă cererea de constatare a nulităţii procesului - verbal de licitaţie din 14 aprilie 2003, întocmit de A.V.A.S., formulată de reclamanta SC I. SRL şi ca nefondate cererile de constatarea nulităţii anexei la procesul - verbal de licitaţie din 14 aprilie 2003 întocmit de A.V.A.S. şi de revenire la situaţia de carte funciară anterioară, privind centrala termică înscrisă în CF Sibiu.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut.
Faţă de actele şi lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază cererea de constatare a nulităţii procesului - verbal de licitaţie din 14 aprilie 2003, întocmit de A.V.A.S. Bucureşti, ca prescrisă în conformitate cu dispoziţiile art. 49 din OUG nr. 51/1998, aceasta reprezentând o problemă de drept dezlegată de instanţa de recurs şi obligatorie conform dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ. Pe cale de consecinţă, această cerere va fi respinsă ca prescrisă.
Cererea de constatare a nulităţii anexei la procesul - verbal de licitaţie din 14 aprilie 2003 este apreciată ca neîntemeiată şi va fi respinsă cu această motivare şi pentru următoarele argumente:
Aşa cum rezultă din expertiza întocmită în cauză, expertiză ce a avut la bază înscrisurile aflate la dosarul cauzei, plus cele depuse suplimentar de reclamantă la termenul din 18 octombrie 2007, reiese fără echivoc împrejurarea că la licitaţia organizată de A.V.A.S. Bucureşti, pârâtul C.E. a adjudecat la 14 aprilie 2003 şi centrala termică la care face referire anexa care deserveşte hala de producţie în exclusivitate.
Expertul a pus în evidenţă faptul că această centrală proprie a fost găsită ca o soluţie profitabilă, întrucât ansamblul industrial executat silit se află la o distanţă prea mare de reţeaua publică de termoficare a oraşului şi, în plus, faptul că această centrală termică este înregistrată în documentele contabile ale societăţii reclamante la poziţia Mijloace fixe aferente ce servesc la realizarea producţiei în cadrul imobilului de bază „hala de producţie sucuri".
De asemenea, expertul a pus în evidenţă şi faptul că în documentaţia ce a stat la baza licitaţiei contestate, mai precis în raportul de evaluare întocmit de SC I.R. SRL, centrala termică apare în cadrul mijloacelor fixe aferente şi a fost inclusă valoric în preţul de pornire a licitaţiei.
Acest raport de expertiză, comunicat recurentei la termenul din 6 martie 2008, nu a fost contestat de către aceasta în termen legal, ci doar prin concluziile scrise şi nici nu s-a cerut motivat o expertiză contrarie în conformitate cu dispoziţiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., Curtea urmând a-l omologa întrucât a răspuns punctual şi neechivoc obiectivelor fixate, toate concluziile fiind argumentate logic şi întemeiate pe documentele studiate.
În funcţie de concluziile expertizei, Curtea reţine că la licitaţia din 14 aprilie 2003 s-a înstrăinat şi centrala termică ce formează obiectul litigiului de faţă, anexa contestată având doar rolul unei precizări ulterioare, astfel că nu sunt încălcate prevederile art. 39 alin. (1) şi nici ale art. 71 din OUG nr. 31/1998. Aşadar, cum prin această anexă nu s-a realizat practic o nouă vânzare, nu sunt incidente nici motivele de nulitate întemeiate pe încălcarea prevederilor art. 74 alin. (3) din OUG nr. 51/1998.
Curtea a apreciat că cererea de constatare a nulităţii procesului - verbal de licitaţie din 14 aprilie 2003, pentru care instanţa de recurs a decis că a operat prescripţia dreptului material la acţiune.
Împotriva acestei decizii a introdus recurs SC I. SA, solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare reţinând că:
- Sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea dreptului la apărare şi a garanţiilor procesuale consfinţite de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din C.E.D.O., deoarece instanţa a respins cererea de amânare a cauzei pentru formularea de obiecţiuni la raportul de expertiză.
- În mod nejustificat instanţa nu a reţinut că executarea silită s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor art. 74 din OG nr. 51/1998.
- Concluziile raportului de expertiză, nu au fost analizate deşi expertiza a fost superficial efectuată, deoarece nu s-au indicat documentele reţinute spre analiză, şi valoarea centralei termice, ori dacă aceasta a fost introdusă în preţul vânzării.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În raport de prevederile art. 156 C. proc. civ. instanţa nu este obligată să admită cererea pentru lipsă de apărare, deoarece judecătorul apreciază temeinicia motivelor invocate de părţi şi poate să o respingă ca neîntemeiată.
Deci critica este nefondată.
Nici celelalte critici nu pot fi reţinute deoarece, aşa cum just a reţinut instanţa de fond, din concluziile expertizei rezultă că la licitaţia din 14 aprilie 2003 s-a înstrăinat şi centrala termică.
Faptul că a fost trecută în anexă, nu rezultă că s-a realizat o nouă vânzare şi că astfel s-au încălcat prevederile art. 39 alin. (1) şi nici ale art. 71 din OUG nr. 31/1998.
Mijlocul fix scos la vânzare, este aşa cum rezultă din extrasele de carte funciară descris ca o construcţie, compusă din dată de producţie cu centrală termică şi atelier, iar din anunţul de vânzare la licitaţie rezultă faptul că hala de producţie s-a scos la vânzare împreună cu „mijloacele fixe oferite acesteia".
Aşa fiind, faţă de cele ce preced în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta SC I. SRL Sibiu împotriva sentinţei comerciale nr. 67 din 24 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, conform art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 8 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1194/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1198/2009. Comercial → |
|---|
